Despre ceea ce nu se spune

După ce „Slava Ucrainîi” a venit în România infracţionalitatea cu violenţă a crescut cu mai bine de 20%. Racheţii „refugiaţi” din Ucraina au găsit aici un teritoriu fertil în care să-şi desfăşoare activităţile infracţionale. La nivelul Ministerului de Interne există un consemn conform căruia „nicio infracţiune cu violenţă săvârşită de vreun ucrainean nu trebuie să ajungă în presă”. Astfel, indiferent de gravitatea infracţiunii, ministerul nulităţii Bode pune batista pe ţambal. Anchetele sunt discrete şi, de cele mai multe ori, ucrainenii implicaţi se aleg doar cu o mustrare părintescă, fiind probabil obligaţi să „jure pe roşu” că nu vor mai face. 

O să vă spun o chestie şocantă: nu poliţia e cea care ne apără de valul de infracţionalităţi. Culmea, cei mai eficienţi în eliminarea ucrainenilor violenţi sunt ... interlopii care, văzându-şi teritoriile încălcate, s-au pus rapid în mişcare şi au declarat război total ucrainenilor. Iată un ajutor nesperat care-i scuteşte pe mulţi români de „binefacerile” racheţilor ucraineni.

Problemele constatate la noi nu sunt singulare. În prezent, în Bulgaria, există o controversă majoră cu aşa-zişii refugiaţi care refuză să părăsească hotelurile de pe litoral unde au fost cazaţi gratuit până acum. Având în vedere începerea sezonului turistic, guvernul bulgar a lansat un program de relocare a refugiaţilor din zona litorală în interiorul ţării. Doar că autocarele şi trenurile puse la dispoziţie pentru relocare au rămas goale, refugiaţii refuzând să prăsească locaţiile. Ce naiba, cum să plece fix acum când tot omul are chef de-o baie-n mare?

Problemele de la bulgari nu se opresc aici deoarece hotelurile pe care ucrainenii trebuie să le părăsească au nevoie de renovări majore. „Chiriaşii” subvenţionaţi de guvernul bulgar, în multe cazuri şi-au lăsat amprenta asupra locaţiilor: au scris pe pereţi, au distrus mobilierul şi echipamentele electronice/electrocasnice. Astfel, hotelierii bulgari s-au trezit că, de pe urma subvenţiei, au mai multe pagube decât beneficii întrucât, în unele cazuri, vor fi în imposibilitatea de a prelua fluxul de turişti care, atenţie!, şi-au  plătit camerele sin primăvară! Aşadar, cei care au de gând să-şi facă vacanţa pe acolo ar trebui să se asigure că hotelurile îşi pot onora obligaţiile.

Treaba aceasta nu e însă specifică doar Bulgariei. Şi la noi au fost numeroase plângeri ale unor proprietari de hoteluri sau pensiuni care şi-au văzut ospitalitatea răsplătită cu gesturi absolut de neînţeles: pereţi ai camerelor „pictaţi”, echipamente stricate s.a.m.d. Spre deosebire de bulgari, la noi fluxul de ştiri este extrem de controlat, cenzorii serviciilor eliminând orice informaţie negativă despre refugiaţi.

Situaţia este similară şi-n Polonia. Infracţionalitatea a crescut în draci, alimentând din plin partidele eurosceptice. Cum şi la ei media este controlată, vorba zicalei, „nici musca nu scapă...”. Cu toate acestea, animozităţile dintre populaţie şi venetici sunt la un nivel exploziv. Securiştii polonezi au început să iasă în prima linie pentru a afirma că, pentru întreaga situaţie, vina o poartă ... Rusia. Ce surpriză! Doar că absolut nicio mişcare de propagandă nu poate convinge oamenii care interacţionează cu ucrainenii că ceea ce văd nu e adevărat. Pentru a mai calma spiritele - şi procentele care tot fug de la partidul de guvernământ - Polonia a început să retragă beneficiile ucrainenilor. Spre exemplu, ajutorul pentru cazare va fi retras, la fel ca şi transportul gratuit cu mijloacele publice. Prin aceste acţiuni oficialii polonezi speră să mai calmeze spiritele populaţiei locale care deja a ajuns la exasperare.

Poate că aţi auzit despre iniţiativa Poloniei de a deschide graniţa cu Ucraina. De fapt, prin această operaţiune, Polonia încearcă să-şi extindă zona de activitate a serviciilor sale secrete şi a celor de ordine publică pentru a preveni eventualele probleme cauzate de refugiaţi încă de pe teritoriul Ucrainei. Polonezii de rând se lasă cuceriţi de perspectiva ca forţele lor de ordine să aibă acces acolo întrucât se gândesc că vor recupera teritoriile care le-au aparţinut. Miza însă este alta, anume aceea de a calma polonezul de rând care este tot mai nervos.

Probleme apar şi-n Germania, acolo unde haosul cauzat de imigraţie se înteţeşte pe zi ce trece. Ucrainenii s-au conectat extrem de coerent la serviciile sociale şi, ca urmare a acestei fericite întâlniri ... refuză să muncească. Asta în timp ce oficialii nemţi dezvoltaseră propagande menită a le transmite propriilor cetăţeni că ucrainenii nu sunt acolo pentru „a le fura locurile de muncă”. S-au trezit însă cu realitatea, anume că ucrainenii n-au nici cea mai mică intenţie să fure locurile de muncă, ci doar să fure şi-atât. Şi uite-aşa, în ţara lui Scholz vocile critice se înteţesc, suflând în pânze partidului AfD(e fapt nu AfD, ci unei facţiuni chiar mai radicale a acestuia!). 

Întreg castelul din cărţi de joc e pe cale să se prăbuşească. Tot narativul va pica la fel ca şi cel legat de COVID, în locul său pregătindu-se încă de pe acum alte „subiecte fierbinţi”. Singura mea dorinţă ar fi aceea ca, la momentul adevărului, să manifestaţi cel puţin acelaşi interes pe care-l aveţi acum.