Criza farmaceutică

V-am spus că am avut o problemă de sănătate. Ceea ce nu ştiţi e că s-a rezolvat printr-o intervenţie chirurgicală în regim de urgenţă. În urma intervenţiei mi s-a prescris un tratament cu antibiotice. Am fost şocat să constat că, în ciuda faptului că era un antibiotic banal, nu se găsea. A fost nevoie să-mi întind antenele ca să mi-l găsească un amic, undeva, într-un depozit. Efectiv nu mai e pe nicăieri. Ciudat, mi-am spus. După care am început să investighez, întrebând în stânga şi-n dreapta. 

Discut cu câteva cunoştinţe care se uită lung a mine şi-mi spun că,în ciuda informaţiilor pe care le am şi la care am acces, în realitate n-am habar pe ce lume trăiesc. „Criza e de la COVID încoace. De-atunci n-a mai existat zi în care să nu fie o lipsă a cel puţin câte unui medicament.” - mi-a spus o bătrânică de pe strada mea care, din cauza sănătăţii precare, stă prin farmacii mai ceva decât beţivul prin cârciumi. Mă rog, probabil sunt percepţii, m-am gândit. Poate sunt crize temporare, gâtuiri de producţie sau mai ştiu eu ce. Aiurea, eram în eroare.

O zi mai târziu mă sună un fost vecin din Grecia spunându-mi că e disperat întrucât are nevoie pentru mama sa de un ... antibiotic pe care nu-l găseşte, rugându-mă să-l ajut. Încerc să-mi întind antenele pe la noi, din lipsă. Sun absolut aiurea un amic bulgar şi-l rog să verifice dacă se găseşte antibioticul de care avea nevoie Fotis. După vreo douăzeci de minute mă sună şi-mi spune că e la discreţie în farmacii. Îi vând grecului pontul. Se duce într-un suflet şi reuşeşte să-l ia de la Petrici. Mă resună după ce ia medicamentele, îmi mulţumeşte şi-mi spune că l-au costat undea sub 10 EUR. Şi-n Grecia era la fel de ieftin, doar că acum ... nu se găseşte. Fericit, grecul se întinde la vorbă, motiv pentru care îl rog să-mi spună cae-i situaţia cu medicamentele la ei. Asta după ce i-am povestit păţania mea. 

„S-au scumpit foarte mult - îmi spune el. Am cumpărat medicamente banale pentru răceală şi gripă, aşa cum fac în fiecare toamnă. Aspirina s-a cvadruplat, ibuprofenul s-a dublat. Siropurile de tuse sunt foarte scumpe, dar, cu toate acestea, nu mai ai şanse să le găseşti. Au fost ceva probleme cu medicamentele pentru diabetici, dar acum s-a rezolvat”. Iată, îmi spun, o treabă despre care efectiv nu aveam habar. Aşa că-mi continui investigaţia. 

În Germania e o criză a medicamentelor pentru copii. Au fost raportate probleme la siropurile cu paracetamol sau ibuprofen, extrem de folosite pentru scăderea temperaturii(cei care au copii mici ştiu). Problema e atât de gravă încât s-a scris despre chiar şi la oficina de propagandă DW! Însă nu doar medicamentele pentru copii lipsesc. Apar tot felul de „fracturi logistice” şi astfel, în anumite zone, se întâmplă să lipsească medicamente absolut banale.

Franţa e şi ea lovită puternic. E o criză a antibioticelor atât de mare încât nu se mai eliberează mai mult de două cutii de antibiotic. Medicii nu au voie să prescrie mai mult! Dacă ai nevoie de un tratament mai lung, trebuie să te prezinţi din nou la medic pentru a-ţi elibera o nouă reţetă. E o nebunie!

În Italia la fel. E scandal mare în ceea ce priveşte preţurile medicamentelor. Noul guvern a acuzat pe faţă industria farmaceutică din cauza creşterii aberante a preţurilor. De fapt acolo chiar s-a profitat de criza COVID şi s-au făcut averi frumoase din sistemul de sănătate. De aceea nou guvern a intrat adânc în problemă şi a dat amenzi usturătoare. S-au făcut chiar şi chiar cu apeluri la UE pentru extinderea investigaţiilor. De parcă te-ar ajuta criminalul să scapi de bandit! Ca efect, lipsuri ale medicamentelor de bază se văd la tot pasul. Şi, din nou, lipsuri la antibiotice. 

Ce se întâmplă? Dinspre industria farmaceutică vine un răspuns standard: criza energetică face ca producţia unei mari părţi a medicamentelor generice să fie prea scumpe, astfel încât e mai rentabil să opreşti benzile. De aceea criza se constată, în principal, la medicamentele ieftine. Antibioticele care sunt de negăsit sunt cele generice, al căror cost e extrem de mic. OK, pare logic, în sensul în care e justificată o creştere a preţului acestor medicamente. Întrebarea care se pune este de ce nu se găsesc la preţuri mai mari? Bun, înţeleg că ţi s-a dublat energia, dar de ce nu pui acest preţ în costul final şi gata. Nu trebuie să opreşti producţia în condiţiile în care ai cerere! E ilogic.

De-aici începe marea problemă. E o ticăloşie în spate. Se vede limpede că toată criza de pe piaţa farmaceutică e una cât se poate de artificială. Creşterea preţului energiei e doar o perdea de fum menită a ascunde adevărata ticăloşie, anume instrumentarea unei crize pe sensibila piaţă a medicamentelor. Bolnavii cronici sunt efectiv dependenţi de medicaţie şi orice zi sărită se lasă cu o degradare a stării lor de sănătate. Îmi amintesc de criza Euthyroxului, fix în timpul pandemiei. Credeţi că a fost accidentală? Întrebaţi un dependent de Euthyrox ce se întâmplă când i se întrerupe tratamentul şi veţi înţelege de ce o ticăloşie. 

Aceeaşi ticăloşie se vede şi acum. Probabil se vrea o nouă criză medicală sau se vrea un alt sacrificiu pe altarul slavei lui Zelenskyi. Nu-mi dau seama, dar văd cât se poate de limpede artificialitatea acestei crize. Nu există absolut niciun motiv pentru care genericele să lipsească din farmacii. „Ca să n-ai probleme - spune Arafat - e bine să te vaccinezi!”. Mi se pare corect. Vaccinurile nu lipsesc. Dacă vrei să-ţi bagi în tine un cocktail pentru milioane de tulpini ipotetice, se poate, dar dacă vrei să-ţi iei un antitermic sau un antiinflamator generic e greu. Bravo, tovarăşi! 

Semnele arată cât se poate de clar că nu mai e mult până să intrăm direct în „societatea multilateral dezvoltată”. Asta dacă nu cumva deja suntem în ea, dar de nătângi nici nu ne-am prins! „Mândră corabia, meşter cârmaciul!”.