Fişa corupţiei UE

Cazul Eva Kaili a înfierbântat minţile stătute ale europenilor. Iată, un oficial de rang înalt prins asupra faptului! Doar că, după ce aburii iniţiali ai cazului s-au evaporat, a început să se vadă că totul e de fapt normalitatea sub care funcţionează Uniunea Europeană. 

Pare că aţi uitat mult prea repede modul în care nulitatea Ursula a fost scăpată de scandalul contracelor de achiziţie a vaccinurilor. Totuşi, era vorba de miliarde de euro care au îndatorat ţările din UE. De ce n-au sărit oficialii, de ce nu s-a autosesizat vreo instituţie? Care-i totuşi misterul?

Ursula nu e un caz singular. Fostul şef al komisarilor UE, Jose Manuel Durao Barroso, puţea de corupţie, doar că prin intermediul unei structuri în care el era mai puţin vizibil. Barosso era proprietarul din spate al celui mai mare conglomerat industrial din Peninsula Iberică, Martifer Group Portugal. Nu doar că se afla în spatele grupului portughez, dar se implica direct în managementul activitţii grupului, chiar atunci când treburile sale ar fi trebuit să fie altele. Din România, grupul lui Barroso a supt sănătos, băsescu fiind un servant deosebit de umil. De aceea Barroso l-a susţinut atât de transparent. Încă nu s-a găsit nicio instituţie care să contorizeze sumele sustrase de fostul şef al Comisiei Europene din România. Ceea ce pot să vă spun este că, dacă cineva se va interesa despre cum s-a făcut transferul avioanelor F-16 din Portugalia în România via SUA, va avea surprize fabuloase întrucât la capătul conductei corupţiei se va găsi acelaşi Barroso!

De aceea nici nu e de mirare că, după ce-a părăsit funcţia de komisar-şef, Barroso a îngroşat lista oficialilor plătiţi gras de Goldman Sachs. Care-ar putea fi serviciile pe care le-ar fi putut oferi Barroso celor de la Goldman? Niciunul, vă spun sigur! În fapt, funcţia e doar o răsplată pentru serviciile oferite până atunci.

Că UE pute a corupţie nu miră pe nimeni. De fapt, corupţia e mecanismul prin care funcţionează întreaga maşinărie manipulată de SUA. Fără corupţie nu i-ar putea avea la mână pe oficialii europeni, astfel încât de-acolo se fură cu voie de la stăpânire. De aceea, pentru a intra în UE, a fost nevoie să şpăguim în stânga şi-n dreapta. Asta e tradiţia.

Ce te faci însă când prostovanii Uniunii „pică pe ascultări”. Din greşeală, nulitatea Josep Borrell, acest imbecil cocoţat pe o funcţie mult mai naltă decât îi permite creierul său pipernicit, a fost prins asupra faptului. Prostovanul ascunde în Seychelles cel puţin 3 milioane de dolari, viraţi începând cu ianuarie 2022. Probabil că-s mai mulţi bani acolo. Individul e amestecat într-o schemă de corupţie extremă din Spania, unde sunt puşi sub acuzare mai mulţi magistraţi şi politicieni spanioli pentru constituirea unei grupări criminale transpartinice. 

Chestiunea e extrem de sulfuroasă şi orice om normal s-ar fi aşteptat ca întreg cazul să explodeze în presă. De altfel, e vorba de o sumă de cinci ori mai mare decât cea presupusă a fi fost încasată de Eva Kaili. Ei bine, dacă gândiţi aşa, sunteţi naivi. De fapt nu se suflă o vorbă, iar informaţia deja e cenzurată de Google şi celelalte motoare de căutare(o să încerc în cursul zilei de azi să postez extrasul pe FB ca să vedeţi cenzura în direct). De fapt e perfect logic ceea ce se întâmplă. 

Rămân însă întrebările. Cum în cazul Ursulei nu s-a deranjat nimeni, iar în cazul lui Borell deja s-a pus batista pe ţambal, de ce nulităţile belgiene s-au pus în mişcare pentru presupusa şpagă de 600 000 EUR încasată de Eva Kaili? E ceva în neregulă. Chestiunea e însă mult mai complexă decât pare. Eva Kaili nu făcea nici mai mult nici mai puţin decât să pună în aplicare politica UE în ceea ce priveşte cooperarea cu Qatar. Şpăgile pe care le încasa au logica lor deoarece peste tot în lume la nivel înalt se cunoaşte că trebuie să ungi pe la Înalta Poartă Europeană. Fără şpagă nu faci nimic! E de notorietate deja. Şi-atunci de ce a picat Kaili?

Ei bine, a fost o schimbare de perspectivă de ultimă oră a SUA. S-a hotărât că e util ca relaţia UE cu Qatarul să fie dinamitată. De ce? Ca UE să nu mai aibă acces la gazul lichefiat din Qatar. E simplu ca bună ziua. UE nu mai are acces la gazele din Rusia, nici la cele din Iran şi acum nici la cele din Qatar. Adică primii trei producători ai lumii. Ce altceva înseamnă asta decât că UE va fi absolut dependentă de gazul celui de-al patrulea producător al lumii, adică ... SUA. Gaz care, întâmplător, e şi foarte scump. Pentru o asemena acţiune merită să îţi mai sacrifici şi din idioţii utili. Ca să nu mai vorbim că, în acest fel, dai un semnal că întreaga ta aţă a corupţiei e în mâinile Fratelui cel Mare de peste Ocean.

În timp ce noi urlăm că „acolo sau dincolo e corupţie”, scoţându-ne ochii precum nişte idioţi, oficialii europeni îşi trag şpăgile de la noi în sfidarea celui mai elementar bun simţ. După cum observaţi limpede, UE pute de corupţie şi e aşa deoarece o construcţie care are corupţia în fundaţiile sale. Cei care au impresia că „se va ajunge să se plătească pentru faptele de corupţie” sunt în realitate nişte proşti. Nu-i vorba de vreo plată în niciun scenariu ci doar de răfuieli sau sacrificii. Atât. Băgaţi bine la cap asta!