Ghid de bejanie(3)

Am decis să scriu materialul de față deoarece am primit un număr foarte mare de întrebări și sunt chestiuni care se cer clarificate. Mă surprinde faptul că există atâția oameni care nu au noțiuni de bază. Și, culmea, nu sunt dintre cei săraci. Cel puțin din mesajele primite asta îmi rezultă. 

O să încep cu noțiunile de bază. Se face confuzia între cetățenie și rezidență. Cetățenia este dată de țara căreia aparții, cu care ai o legătură juridică permanentă. Asta înseamnă că ai acte de identitate emise de acea țară, ai drepturi și obligații specifice(de ex. dreptul la vot). Renunțarea la cetățenia română se poate face doar după ce ai o altă cetățenie. Cu alte cuvinte nu poți deveni apatrid. Nu e ceva specific României. În afara unor  mici excepții(Austria, Brazilia, Armenia, Irak), statele contemporane nu-ți retrag cetățenia dacă nu ai o alta. 

Rezidența reprezintă locul unde ai dreptul să locuiești. Este de două tipuri: temporară sau permanentă. Dreptul de rezidență nu îți conferă drept de vot și nu-ți dă dreptul să ai documente emise de statul care ți-a dat rezidența(de ex. pașaport, carte de identitate). În general rezidența înseamnă drept de locuire și muncă în statul respectiv. 

Rezidența fiscală este un alt concept care trebuie înțeles. Ai cetățenie română, dar beneficiezi de drept de rezidență permanentă într-o altă țară. De asemenea, să presupunem că tu ai venituri atât în România cât și în acea țară. Problema care se pune este cărei legislații fiscale te supui? Chestiunea e simplă: tu îți plătești impozitele atât în România cât și în cealaltă țară, dar sunt anumite prevederi în legislațiile fiscale care se referă la toate veniturile persoanei. De exemplu, în România, ai obligații fiscale pe absolut toate veniturile, indiferent unde le faci. Dacă și în cealaltă legislație ai o prevedere similară, ce faci? Plătești în ambele locuri impozit? 

Acest gen de dileme este rezolvat de rezidența fiscală. În momentul în care te declari rezident fiscal în statul X, statul român nu-ți mai percepe impozit pentru veniturile din afara țării întrucât tu te supui în totalitate legislației fiscale din statul X. Dar asta nu te scutește de taxele și impozitele pe care trebuie să le plătești pentru ceea ce faci în România. 

Acum, rezidența fiscală nu e doar lapte și miere. Adică nu e o joacă de-a ia-ți-o ție, dă-mi-o mie. În general, pentru a putea  să-ți stabilești rezidența într-un stat trebuie să locuiești în acel stat un număr minim de zile pe an, trebuie să ai o adresă și o activitate economică certă. Nu vă gândiți că puteți obține rezidența la mișto. Nu așa funcționează lucrurile.  Trebuie de asemenea înțeles că rezidența fiscală, chiar dacă vine cu impozite zero, are costuri de care trebuie să ții cont: costuri legale și costuri ale vieții de zi cu zi. Să vă dau un exemplu: în Dubai într-adevăr, ai zero impozit în Free Zone, dar firma vine la pachet cu taxe legale și conjuncturale care încep de la 6500 $/an. Asta înseamnă că trebuie să produci ceva bani dacă vrei să evadezi. Nu mai vorbesc de asigurarea unui minim pentru viață, care în Dubai ar începe de pe la vreo 2500 $/persoană.

Și mai e un aspect de ordin legal: mutarea rezidenței fiscale trebuie aprobată de autoritățile române. Ce presupune asta? Ceri ANAF schimbarea rezidenței fiscale, atașezi acte relevante și aștepți aprobarea. ANAF poate refuza asta și, în general refuză atunci când există elemente pe care le consideră dubioase. De exemplu, dacă vrei să-ți schimbi rezidența fiscală și tu, în continuare, ai domiciliul în România sau dacă stai mai mult prin România. Reține: în cazul în care ANAF nu îți aprobă schimbarea rezidenței fiscale, continui să te afli din punct de vedere fiscal sub legislația autohtonă. 

Ca persoană fizică, toate aspectele privitoare la fiscalitate apar atunci când îți scoți banii sub forma dividendelor(sau a salariului) din firma pe care o ai în altă parte. Acum, în ceea ce privește aceste cazuri, trebuie să știi că România are convenții pentru evitarea dublei impozitări cu mai multe state, astfel încât, pentru veniturile din afară îți poți deduce impozitul plătit acolo, fiind dator în România doar cu diferența(trebuie să verifici exact cu un expert și să depui actele relevante la ANAF pentru aprobare).

Cât timp însă banii se află în societatea ta offshore, nu ai obligații față de statul român, întrucât acea entitate este una de sine stătătoare, aparținând statului în care este localizată. Apare și aici un aspect care rezultă din comportamentul agresiv al statului român atunci când consideră că locul conducerii firmei e România(vezi cazul practic Bulgaria, tratat mai jos).

De ce fac aceste precizări? Pentru că trebuie să înțelegi toate aspectele problemei când pornești la drum. De asemenea, trebuie să înțelegi că optimizarea fiscală nu este hoție, ci o operațiune cât se poate de legală, dar trebuie să te menții în limitele legii. Nu de alta, dar evaziunea fiscală este pedepsită destul de dur în toată lumea. Și, repet ceea ce am mai spus: nu ai cum să te îmbogățești dacă ești hoț! Și, chiar dacă ai această impresie, stresul implicat s-ar putea să constați că nu este pentru tine! Cu alte cuvinte, caută să te menții în limitele legii, să cunoști bine ceea ce faci și să te asiguri că e legal, astfel încât să nu pici aiurea și să te complici inutil deoarece nu merită! Mai mult, optimizarea fiscală va deveni obligatorie în condițiile în care statul român urmează să dea cel mai mârșav atac la bunurile cetățenilor săi pentru a plăti factura Ucraina, factura Franța și toate celelalte facturi pe care ocupantul le taie aici!

Acum, pentru că am primit mai multe întrebări, voi da câteva detalii încercând să răspund celor care mi-ai adresat întrebări cu aspecte concrete. Voi zăbovi în primul rând asupra aspectelor legate de optimizarea fiscală în interiorul UE. Este posibilă? Da!

Încep cu Bulgaria, care, la ora actuală, mi se pare cea mai bună opțiune posibilă. Are un impozit fix de 10% pe profitul net. De asemenea, are un impozit pe dividende de 5%. TVA-ul din Bulgaria este de 20% și devii plătitor de TVA din momentul în care depășești 51 000 EUR cifră de afaceri. Dacă te angajezi la propria firmă, plătești contribuții cuprinse între 32% și 35% din salariul brut. Nu ai impozite suplimentare pentru veniturile din afara Bulgariei. Și, să nu uit: ai impozit zero pentru profiturile rezultate din criptomonede! 

La ce trebuie să fii atent: între România și Bulgaria se fac schimburi automate de informații. ANAF poate considera că locul conducerii firmei este România și astfel poate impozita local firma, astfel încât trebuie să faci dovada unor contracte reale, a domiciliului de acolo, a contabilului local s.a.m.d. 

Dacă te gândești să-ți stabilești rezidența fiscală în Bulgaria, aceasta poate fi obținută dacă deții o locuință sau îți închiriezi una. ANAF poate să-ți refuze schimbarea rezidenței fiscale dacă ai proprietăți în România, ai firme înregistrate pe numele tău s.a.m.d. Toate acestea se pot contrabalansa prin numărul de zile pe care le petreci în Bulgaria. De altfel, pentru rezidență, Bulgaria cere ca 180 de zile pe an să ți le petreci acolo, dar înțelegi că în condițiile spațiului Schengen chestiunea aceasta este greu cuantificabilă. 

Alte variante de luat în calcul în UE sunt Cipru, Portugalia(!!!), Malta(atenție, se poate dovedi f. scumpă dacă nu ai venituri mari!), Estonia.

În afara UE, m-a întrebat foarte multă lume despre Georgia. Da, este una dintre destinațiile preferate de antreprenorii digitali, freelanceri etc., având un regim fiscal ultra-prietenos. Ca freelancer aplici pentru Small Business Status(un fel de PFA) și ai un regim fiscal ultra-relaxat: 1% dacă veniturile tale anuale sunt mai mici de aprox. 160 000 EUR și 15% pentru ce depășește această sumă. Nu ai impozit pe dividendele din străinătate! Ai un regim debirocratizat, nu ai controale pe holdinguri sau firme offshore. Culmea, poți obține rezidența fiscală chiar dacă nu stai în Georgia mai mult de jumătate de an, cum se obișnuiește. Ideea e că, dacă stai mai mult de jumătate de an acolo, devii automat rezident fiscal! Însă, la fel de bine poți deveni rezident fiscal dacă doar ai firma înregistrată în Georgia. Ca cetățean UE nu ai nevoie de viză și poți sta acolo până la 1 an fără alte birocrații suplimentare. 

Ce-ar mai trebui să știi? Georgia nu are un tratat de evitare a dublei impozitări cu România, astfel încât ANAF s-ar putea să nu-ți recunoască rezidența fiscală georgiană dacă decide că ai centrul de interese în România(de ex. dacă locuiești aici). De fapt, în general trebuie să fii atent la acest aspect!

Pun punct aici cu speranța că ați înțeles aspectele descrise și am răspuns numărului extrem de mare de mesaje primite.