Khamenei

Anunțul oficial al morții lui Khamenei este momentul în care se ajunge la un punct de inflexiune. Motivul? Într-o religie a sacrificiului, martajul este cea mai înaltă modalitate de a părăsi lumea aceasta. Dovada cea mai facilă e dată de faptul că Ayatollahul nu s-a ascuns într-un bunker, ci a rămas în casa sa, găsindu-și sfârșitul alături de o fiică și ginerele său. 

Pentru cei din exterior pare o victorie întrucât, așa cum am mai spus, trăiesc în șablonul strâmt al dictatorului rău care conduce țara după propriile-i umori. Adică așa cum este condusă lumea occidentală de către cei din umbră. N-o să insist, dar am mai arătat că modul de conducere al Iranului este unul colectivist, în care Ayatollahul nu poate acționa direct, ci indirect, prin cenzurarea unor legi(vezi detalii în articolul acesta, din ianuarie!). Niciun lider străin n-a avut relații de negociere cu Ayatollahul, iar dacă au existat întâlniri, au fost unele pur formale. Așa cum te-ai duce în vizită la Patriarh atunci când ai fi în vizită de stat în România. Iată motivul pentru care, așa cum de altfel s-a văzut pe parcursul zilei care-a trecut, eliminarea sa nu a însemnat nimic din ceea ce planificaseră dușmanii Iranului. Am văzut aseară clipuri în care se spunea că iranienii au ieșit pe străzi pentru a se bucura. Iar de publicat erau publicate cadre strânse cu diverse manifestații desfășurate prin afara Iranului. Fake total.

Culmea, de ieșit iranienii au ieșit pe stradă, dar pentru a plânge. Peste tot în țară sunt oameni îndurerați în urma confirmării oficiale a morții lui Khamenei. Ca să înțelegeți(la un nivel oarecum vulgar), pentru iranieni Ayatollahul nu este văzut ca șef al statului ci, mai degrabă, ca un papă la catolici sau ca un patriarh la ortodocși. Așadar, rolul său este unul strict religios, iar implicarea în treburile statului se face strict din punct de vedere religios. 

Ce înseamnă martirajul lui Khamenei? În primul rând, pentru iranianul de rând este asemeni morții lui  Soleimani, o nouă dovadă a perversității dușmanilor săi. Însă, dacă Soleimani era un luptător, implicat direct în operațiuni militare, astfel încât omorârea sa putea fi justificată, omorârea lui Khamenei este văzută ca un act barbar de omorâre mișelească a unui om sfânt pentru iranieni. Iar aici vine punctul de cotitură.

Moartea liderului iranian este menită a radicaliza și mai mult poporul. Oamenii se simt atacați mișelește, văzând întreaga operațiune ca un atac la credința lor. Practic, Khamenei s-a sacrificat pe sine pentru a prelungi Revoluția Islamică. Astfel, fiecare iranian simte că în acest moment, cel mai mare obiectiv al său și al țării este câștigarea războiului. În timp ce SUA și Israelul se așteaptă ca moartea lui Khamenei să fie o fragilizare a regimului, în esență vor obține contrariul. Aici se vede superficialitatea gândirii occidentale. 

Doar cei care nu înțeleg lecția care se desprinde din legenda lui Muhammad al-Mahdi pot gândi atât de superficial. Ali Khamenei și-a ales singur destinul întrucât era convins că propriul martiraj va fi exemplul care le va arăta iranienilor că a avut dreptate. Iar asta îi aduce alături într-un moment critic, în care simt că trebuie să fie uniți pentru a-și înfrânge dușmanii. 

Și, după cum a decurs ziua de ieri, pare că a avut dreptate. Oricum, de data aceasta avioanele israeliene și americane nu au mai pătruns în spațiul aerian al Iranului, executându-și operațiunile din afară. Cu alte cuvinte, matricea antiaeriană de la sol s-a dovedit a fi suficient de puternică pentru a nu mai risca o intrare. De asemenea, cu toate că americanii anunțaseră că vor bombarda Iranul cu bombardierele lor strategice, au renunțat s-o facă. Dacă ne uităm însă la ceilalți, la dușmanii care au atacat mișelește, îi vedem sângerând. Peste tot în Golf bazele americane au fost distruse. Și asta cu rachete de veche generație! Aliaților arabi ai SUA le-au fost dezafectate extrem de ușor echipamentele antiaeriene inutile montate de americani, iar acum sunt atacați cu banale drone Shahed. Burj al Arab, hotelul iconic din Dubai a fost incendiat cu o asemenea dronă. Cel puțin în cazul Emiratelor Arabe Unite, daunele sunt ireparabile. Occidentalilor prinși acolo, citindu-li-se groaza pe față, le-a trecut definitiv de aventuri în „paradisul cel sigur” al Orientului. De asemenea, o situație ciudată avem inclusiv în Arabia Saudită unde grave probleme sociale încurcă definitiv planurile pe care și le făcuse deviantul Mohammad bin Salman. Despre Israel nu mai are sens să vorbim întrucât pagubele care se văd în Tel Aviv și reacția absolut hilară a așa-numitului Iron Dome ne spune o cu totul altă poveste decât cea a propagandei. Și, repet, e vorba doar de armament iranian de tip vechi. 

Există declarații ale IRGC conform cărora azi ar urma să înceapă operațiunile terestre de ocupare a bazelor militare americane din Golf. Nu știu dacă într-adevăr este un plan sau doar o bagatelizare făcută de propaganda militară iraniană. Ceea ce e cert este că acum vom vedea cel de-al doilea val de atac. Ieri mai mult s-a luptat împotriva dispozitivelor antiaeriene terestre. Azi, conform mai multor declarații ale IRGC, pioritare vor fi obiectivele de pe mare, în principal navele care asigură securitatea portavioanelor. 

Iată de ce consider că omorârea lui Ali Khamenei este, după decizia de a ataca Iranul, cea mai prostească operațiune de până acum. Și ceva îmi spune că vor urma și altele, la fel de neinspirate.