Ziua in care euro va fi scrum

Fără doar şi poate suntem într-un moment de presiune maximă asupra EURO. Modul în care se orchestrează acest atac este cât se poate de interesant, iar consecinţele sale pot fi profituri babane în buzunarele câtorva inteligenţi pe care-i cam cunoaşte toată lumea. Şi, pentru a înţelege mai bine pe ce fundamente stăm, vă voi reaminti că mare parte dintre cei care acum deplâng starea precară a monedei unice sunt aceiaşi cu cei care în urmă cu 1-2 ani prezentau euro ca un safe-haven. Cu toate că reţeta e binecunoscută, vom vedea în cele ce urmează cum este ea aplicată practic în situaţia actuală.

Primele scântei au apărut odată cu problemele din Dubai. Atunci s-a aflat că băncile europene acordaseră o parte substanţială din credite şi, de asemenea, s-au publicat câteva note referitoare la expunerile băncilor greceşti. După aceasta au început problemele din Grecia supraexpunându-se ştirea. Bomba a fost detonată de Albert Edwards de la Societe Generale care a declarat că zona euro se va dezmembra din cauza problemelor  sudul continentului. Ştirea a fost preluată de Bloomberg, iar mediatizarea sa a generat o cantitate imensă de ceea ce eu numesc analize second hand. Între timp problemele Greciei au fost umflate în presă(totul a fost şi este prezentat de parcă datoriile s-ar însuti de la o zi la alta). Următorul element al loviturii a fost dat de scăparea în presă a detaliilor despre operaţiunile swap prin care Grecia şi-a ascuns datoriile, o ştire cu impact garantat. Din nou analizele second hand au explodat şi au stârnit emoţii pe piaţă. S-au făcut rapid sondaje de opinie în Germania în care populimea era dezamăgită şi se pronunţa împotriva ajutorării Greciei. După aceste etape pregătitoare a început să funcţioneze artileria grea. Câteva bănci de investiţii au publicat rapoarte în care îşi exprimă îngrijorarea cu privire la zona Euro, iar pe la Goldman Sachs se aude că circulă o notă internă referitoare la iminenta prăbuşire a monedei unice. Ce urmează e simplu: un atac în forţă(pe fondul isteriei generate de teama cu privire la viitorul monedei unice) şi marcarea profitului. 

Trecând de acest episod care ţine mai mult de tenebrele lumii financiare, propun să ne întoarcem atenţia asupra fundamentelor monedei unice, iar pentru aceasta vă voi readuce în atenţie un episod uitat. În 1997, un grup de economişti din zona EMU  publica o scrisoare deschisă în care-şi exprimau scepticismul cu privire la arhitectura monedei europene. Documentul(ataşat acestui articol) este extrem de bine articulat şi reprezintă un punct de vedere viabil. Ca idee generală, integrarea economică este o prostie fără o integrare politică. Aici cred că este marea problemă a UE care va trebui rezolvată cât se poate de rapid.

Apologeţii prăbuşirii euro par a nu lua în consideraţie beneficiile pe care le-a adus moneda unică. Simplificarea business-urilor transcontinentale nu este deloc un lucru care poate fi ignorat. Gândiţi-vă numai la reducerile de costuri generate de eliminarea diferenţelor de curs dintre diversele monede europene. De asemenea, imaginaţi-vă cât de simplu vor decurge lucrurile atunci când proiectul SEPA va fi total implementat. Până la urmă, cred că moneda unică va fi cea care va forţa integrarea politică. UE este o construcţie politică şi economică revoluţionară care încă suferă chinurile facerii. 

Iar celor care se lasă păcăliţi de poveşti apocaliptice le voi propune un exerciţiu: faceţi o medie ponderată a deficitelor bugetare din EMU şi comparaţi-o cu deficitul bugetar al SUA. Dacă aţi înţeles la ce mă refer, vă propun ca data viitoare să nu mai credeţi în poveşti cu zâne şi zmei.