Balonul roşu

Discursul de ieri al lui Bernanke a avut toate ingredientele necesare generării semnelor de întrebare şi incertitudinilor în ceea ce priveşte dezvoltările următoare. Până la urmă, e clar pentru toată lumea că încă lucrurile nu pot fi considerate în regulă atâta timp cât semnalele date de anumiţi indicatori sunt mai mult negative. Faptul că "Helicopter Ben" se declară gata de luptă, într-un moment în care situaţia părea a merge către stabilizare nu este, în niciun caz, un element liniştitor pentru nimeni.

Încercând să aflu sursa neliniştilor lui Ben am dat peste o ştire, destul de vagă, din China. Incertitudinea informaţiilor, precum şi blocajul informaţional din zonă mă obligă să vă atrag atenţia asupra posibilităţii ca cele ce urmează să conţină date inexate sau poate false. Motivul pentru care prezint totuşi aceste informaţii este dat de faptul că sursele par bine informate, iar întregul fenomen este descris destul de logic pentru a fi considerat un fals.

Cum bine se ştie, preţul proprietăţilor în China a crescut exponenţial, fără a avea vreo explicaţie normală. Desigur, există analişti precum Stephen Roach de la Morgan Stanley care susţin că dezvoltarea preţurilor imobiliarelor din China nu reprezintă o bulă speculativă deoarece aceasta este susţinută de o ... cerere enormă. Hmm, lucrul acesta parcă l-am mai auzit şi pe plaiurile mioritice în perioada creşterilor nebuneşti şi tind să cred că situaţia e similară şi în China. Iar explicaţia acestor creşteri pare a avea cu totul alte fundamente decât cele care ţin de cerere şi ofertă.

Conform unor informaţii apărute semioficial, mecanismul care a dus la accelerarea creşterii imobiliarelor este cu totul altul. Chinezii deţinători ai unor imobile s-au trezit peste noapte că preţul acestora a crescut. În acest fel au putut accesa credite mai mari garantate cu propriile imobile. Banii din credite i-au direcţionat către companii de credit aflate la limita legalităţii care le-au promis obţinerea unor dobânzi imense, cuprinse între 20 şi 30%. La rândul lor, companiile menţionate au împrumutat dezvoltatori sau speculanţi imobiliari aflaţi în imposibilitatea de a a accesa credite bancare. Împrumuturile s-au făcut, în mod logic, la dobânzi piperate. Schema ponzi descrisă funcţionează atât timp cât cererea rămâne relativ constantă, iar preţurile continuă să crească. Sunt două elemente aflate la "capătul puterilor" întrucât cererea este sugrumată de preţurile mari, iar preţurile încep să scadă în lipsa cererii. Avem astfel îndeplinite toate condiţiile care conduce la detonarea schemei ponzi descrisă. Astfel, dezvoltatorii sau speculanţii care s-au împrumutat nu vor mai putea plăti creditele, iar companiile, la rândul lor, nu vor mai putea plăti oamenilor nici dobânzile şi nici sumele cu care au fost împrumutate. Criza, în mod evident se va propaga la nivelul băncilor care vor cunoaşte o creşteere bruscă a delicvenţei.

La momentul actual se pare că nimeni nu pune la îndoială existenţa fenomenului descris mai sus. Ceea ce e însă greu de estimat este amploarea fenomenului. Conform unora, în localităţile care au cunoscut în ultima perioadă o creştere masivă de preţuri ale imobilelor, fenomenul este de masă, iar oamenii păcăliţi sunt la un pas de revoltă. Asta se întâmplă deoarece dezvoltarea unor asemenea fenomene nu ar fi fost posibile fără sprijinul unor şefi locali de partid care, în schimbul "preacinstitei şpăgi", au preferat să închidă ochii. Sunt informaţii care vorbesc despre revolte spontane ale oamenilor aplanate discret de oficialităţi.

Nu vreau să fac speculaţii inutile, dar o destabilizare a Chinei în acest moment ar fi cel mai prost lucru care s-ar putea întâmpla deoarece ar conduce la o neîncredere teribilă şi la o reintrare într-un haos generalizat al pieţelor. Aşa cum am mai spus, totul depinde de amploarea fenomenului. În cazul în care avem de-a face cu o situaţie generalizată, criza ar putea să ia o turnură destul de urâtă, iar dezechilibrele internaţionale să se adâncească.