luni, 21 iunie 2010

Eterna si fascinanta China


Probabil aţi intuit că astăzi vom vorbi despre ceea ce este, fără doar şi poate, ştirea săptămânii. Anunţul făcut de Banca Chinei nu lasă, pentru unii, loc de interpretări. Astfel, am putut citi, ca reacţie la anunţul amintit tot spectrul de comentarii: de la cele care prezintă mişcarea ca pe o mare victorie a partenerilor comerciali ai Chinei până la cei care aduc în discuţie tot felul de teorii ale conspiraţiei referitoare la cum au fost chinezii strânşi cu uşa. 

Personal nu împărtăşesc aceste puncte de vedere deoarece consider că toate acţiunile Chinei trebuie privite prin prisma culturii sale. Ştiu, sună pretenţios, dar lucrurile stau mult mai simplu. Pornind de la comunicatul oficial(pe care-l puteţi citi aici), trebuie să înţelegem exact ceea ce scrie, nu ceea ce unii ar fi vrut să scrie: "(...)the People´s Bank of China has decided to proceed further with reform of the RMB exchange rate regime and to enhance the RMB exchange rate flexibility". Din această formulare, agenţiile de presă au înţeles că Banca Chinei va trece imediat la întărirea monedei. Lucru care este mai mult decât fals, mai ales în condiţiile în care, câteva rânduri mai jos se afirmă că stabilitatea monedei chineze a contribuit la limitarea efectelor crizei, fiind un element esenţial al revenirii Asiei şi al rezolvării dezechilibrelor mondiale. Desigur, comunicatul este făcut în aşa fel încât toată lumea să înţeleagă ce vrea, dar, în acelaşi timp, dă asigurări că lucrurile nu se vor întâmpla brusc, actuala bandă de variaţie rămânând neschimbată.

Tot acest joc nu face altceva decât să ne readucă în minte două strategii din capodopera militară a Chinei antice, "Cele 36 de stratageme". Anunţul destul de ambiguu pare, în primul rând, o punere în scenă a strategiei "scoaterii lemnelor de sub cazan", conform căreia, lucrurile trebuie rezolvte de la bază. Strategia îşi trage numele de la un proverb foarte popular în China:"pentru a se răci apa care clocoteşte, scoate lemne de foc de sub cazan". Nu e niciun secret pentru nimeni că, în aceste momente, China are parte de presiuni atât externe cât şi interne. Perspectiva aprecierii monedei va avea ca efect atât slăbirea presiunii internaţionale cât şi calmarea tensiunilor interne(o monedă care se apreciază creează speranţa unei vieţi mai bune rezultate din puterea crescută de cumpărare).

Cealaltă strategie pusă în scenă poartă numele "a traversa marea acoperind ochii cerului" şi presupune a-ţi atinge scopurile distrăgând atenţia adversarului de la ceea ce vrei cu adevărat să faci. O monedă care se apreciază faţă de celelalte valute nu face altceva decât să semnalizeze investitorilor că e o ţintă bună de achiziţie. Şi nu numai investitorilor, ci şi ţărilor care caută metode de diversificare a rezervelor. Achiziţionarea de monedă chineză, pare a fi un business bun deoarece are un profit asigurat. În cazul în care yuanul creşte în popularitate, acesta ar fi un argument suficient(alături de puterea economică) pentru a forţa intrarea în coşul valutar în funcţie de care FMI-ul calculează SDR(DST).

Este adevărat, China nu mai are nevoie de dolari, eezervele sale fiind şi-aşa destul de mari. Dar aceasta nu înseamnă că vrea să-şi piardă din influenţă, iar reducerea comerţului cu SUA tocmai asta ar înseamna. Pentru moment lucrurile vor rămâne neschimbate, însă introducerea unei perspective(certe pentru unii) de apreciere nu face altceva decât să ajute la creşterea în popularitate a yuan-ului. Popularitate care-l poate propulsa direct în coşul valutar al FMI, adică pe o poziţie de egalitate cu dolarul. Acesta este probabil şi motivul pentru care China se arată, pe faţă, adepta schimbării dolarului cu SDR-ul. Nu este decât încă un pas către mult dorita(de către conducătorii actuali) supremaţie a Chinei.

6 comentarii:

  1. Tare mă tem că modelul nu are nimic în comun cu "înţelepciunea" chineză, ci cu manevrele americanilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. Adică ne bat cu armele noastre. Pe care noi i le-am pus în mână. Să fim sănătoşi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Suprematia economica de 200 de ani a Europei si Americii de Nord este doar un flash istoric. Daca e sa consideram restul de ~5000 de ani de civilizatie, China, India, chiar si Persia au dominat economia mondiala. Conceptul de "economice mondiala" nu este in niciun caz unul anacronic atunci cand este aplicat perioadelor istorice anterioare Epocii Moderne, tocmai pentru ca in toate epocile au existat importante rute comerciale internationale.

    Insasi istoria prabusirii Imperiului Roman contine invataminte importante. Astfel, Roma a desfasurat intense schimburi comerciale cu China si India timp de mai bine de 300 de ani. Romanii plateau cu aur si argint - resurse existente in cantiati limitate - pentru mirodenii, matase si produse de artizanat - care puteau fi produse in cantitati practic nelimitate de-a lungul timpului. Astfel, Roma a avut timp de secole un deficit comercial important in schimburile cu Orientul. Moneda romana a fost devalorizata continuu, datorita pierderii de metal pretios lucru care a dus in mod deciziv la slabirea economiei Imperiului.
    Bineinteles, in epoca contemporana, nimeni nu mai bate moneda de aur si de argint, iar moneda de hartie poate fi produsa in cantitati practic nelimitate. Dar, indiferent de moneda, transferul de bogatie se va produce. Din perspectiva istorica, americanii nu stau deloc bine.
    Dar pierdera avutiei nu este consecinta globalizarii, ci a controalelor economice impuse de autoritati si care genereaza dezechilibre. Daca in Roma antica, avutia era spoliata de nobilime de la micii fermieri, ori jupuita de pe spinarile sclavilor, in lumea moderna avem politici monetare, politici "sociale" si fiscale, care desi in aparenta onorabile, fac acelasi lucru pe care il izbuteau biciurile romane. Putini dintre contemporanii acestor transferuri de avutie au identificat vinovatii in persoana propriilor carmuitori - au preferat in schimb sa dea vina pe zei, pe "speculatori" pe corporatii, pe chinezii din fabrici...

    O alta poveste interesanta este cea a schimburilor comerciale dintre Imperiul Spaniol si China sub dinastia Ming. Astfel, spaniolii au adus in China ca mijloc de schimb mari cantitati de monede de argint pe care le batusera in imperiul lor Sud-American. Cu timpul, aceste monede au inceput sa circule pe scara larga in China, ducand la abandonarea banilor de hartie ai Imparatului. Carmuitorii Chinei, din teama de a pierde controlul economic si implicit politic, prin nulificarea politicilor monetare, au inchis fortat China. REzultatele au fost dezastruase. In mai putin de 200 de ani, cea mai prospera si avansata tara a lumii avea sa ajunga inapoiata, slaba si macinata de conflicte interne, aflandu-se practic la cheremul puterilor coloniale la sfarsitul secolului XIX. In acest caz lectia este clara - cel ce schimba globalizarea pe protectionism nu face decat sa schimbe prosperitatea pe saracie.

    Guvernul actual din China a invatat cate ceva din greselile inaintasilor, dar a comis altele, in directia opusa, privandu-si proprii cetateni de mare parte din prosperitatea adusa de productia industriala si comertul international prin mentinerea RMB la un nivel artificial scazut. Prosperitatea a fost data in schimb americanilor, care si-au permis masini, case si multe altele pe datorie si o varietate de alte produse de consum la preturi de nimic. Tot ce au dat in schimb americanii au fost niste hartii care stipulau ca vor plati candva, cu alte hartii. Daca americanii se hotarasc sa dea drumul la tiparnita intr-un ultim act de disperare, toata aceasta bogatie este iremediabil pierduta.
    Iata unde duce controlul statului, incepand cu opresiunea vizibila, si sfarsind cu politica monetara!

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelent comentariu, Nicodin.
    Penultima ta fraza contine un eventual scenariu apocaliptic pentru cei care mizeaza pe USD, cu efecte indirecte si in Europa si directe in... China. Nu cred ca se va ajunge acolo.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Alex Nicodim

    Las-o ca macane - incearca sa gindesti la un fenomen fara "pitici dogmatici" stabiliti dinainte ( precum aia pe care-i trimbitezi in fraza finala ) ca altfel iese o aiureala contradictorie, fara cap si coada ca in replica de fata. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Adica voi credeti ca americanii vor mai plati inapoi chinezilor, la o valoare (si nu suma) macar apropiata de cea initiala, datoriile contractate in ultimii 10-15 ani?

    (LOL)

    America nu isi poate onora nici macar obligatiile fata de proprii cetateni. In plus, guvernul federal, trebuie sa salveze cateva state care au o situatie similara cu a Greciei din punct de vedere al datoriilor (California). La momentul actual, bugetul federal are un deficit oficial de 13% - cam cat avea Grecia anul trecut.

    Din pacate singura sansa de a plati (nominal) valoarea datoriilor este "quantitative easing", la o scara foarte mare. Evident, ca in termeni reali, creditorii vor pierde foarte mult. China va realiza ca a dat practic pe gratis Americanilor multe dintre bunurile pe care credea ca le-a exportat.

    P.S. Nici Europa nu este intr-o stare mai buna, ba chiar o duce si mai prost pentru ca:
    - nu are coeziunea politica a USA, care sa permita intarzierea prabusirii unor state pe termen lung - salvarea este doar iluzorie si temporara;
    - euro este o moneda de rezerva secundara, deci expusa unei volatilitati mai mari decat dolarul;
    - are o populatie mult mai batrana decat USA, iar apetitul pentru imigratie a scazut mult in ultima vreme, datorita problemelor grave de integrare ale unor comunitati de imigranti;
    - din punct de vedere istoric are un model e guvernare mult mai etatist/socialist decat USA. Acest model a dus la stagnare sau dezvoltare economica lenta chiar si in perioadele de relativa prosperitate economica la nivel mondial.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alex Nicolin - niste comentarii excelente, felicitari

    RăspundețiȘtergere