marți, 17 martie 2015

America e praf

Hotărât lucru, secolul XX a fost unul eminamente american. Când o ţară e capabilă să exporte o criză în toată lumea, când intervenţia sa se dovedeşte decisivăm într-un război mondial, e clar că avem de-a face cu o superputere. Aceasta a fost America, acesta a fost liderul lumii.

Probabil, după afirmaţiile anterioare mulţi vor fi tentaţi să zâmbească observând o neconcordanţă între titlu şi primul paragraf. Păi cum să moară America atâta timp cât criza pe care o simţim şi care ne ustură e pornită de la ei? Şi cum să fie moartă atâta vreme cât orice război am avea SUA reprezintă forţa decisivă. Lucrurile sunt limpezi, nu-i aşa? Pentru cei cu certitudini articolul se încheie aici. :-)

luni, 23 februarie 2015

"Globalizarea" Bitcoin

Pentru Bitcoin, 2014 a fost un an în care s-au văzut din plin dezavantajele complexității. Dacă în 2013 numeroși entuziaști erau gata să demonstreze drumul plin de succes al monedei virtuale, 2014 a debutat cu un șoc: plăbușirea Mt. Gox. În urma unei combinatii de prost management şi frauda, cel mai mare exchange de pana atunci se prabusea. Initial vreo 850 000 de bitcoini au fost declarați pierduți, însă, între timp, vreo 200 000 au fost recuperați.

Șocul Mt. Gox a condus la o depreciere accentuată a Bitcoin-ului. Dacă la sfârșitul lui 2013 se ajunsese la peste 1100$/bitcoin, cotația a mers continuu in jos, până la valori în jurul a 200$/bitcoin, cât este în prezent. Ceea ce este interesant e faptul că, în urma experienței Mt. Gox, problemele nu au dispărut de pe piața criptomonedei.

marți, 10 februarie 2015

Lucruri inca neclare(2)

O să încep prin a mulţumi tuturor celor care şi-au exprimat opiniile în prima parte a acestui articol. Remarc faptul că nu sunt singur în nedumeririle mele. Oricât am considera că americanii joacă haotic ori că Putin reacţionează ca un dictator hăituit, evenimentele tot trebuie să aibă o logică. Din păcate, până acum, lipsa logicii pare singurul element asupra căruia putem cădea unanim de acord.

În cele ce urmează o să trec în revistă câteva elemente pe care le-am uitat în episodul trecut(multumesc celor care mi-au reamintit!) pentru ca, spre final, să încerc să dau logică evenimentelor. Neavând alte informaţii, mă voi baza strict pe ipoteze şi deducţii. La fel ca şi în episodul trecut vă voi invita să vă spuneţi părerea(criticându-mi raţionamentul sau bazându-vă pe alte ipoteze). Din păcate, în ciuda valului uriaş de informaţii aruncat de media, datele esenţiale se lasă în continuare aşteptate.

joi, 5 februarie 2015

Lucruri inca neclare(1)

Chiar dacă mulţi preferă să uite, eu unul am boala rememorărilor. De fiecare dată când nu înţeleg ceva mă uit în spate. E un exerciţiu util, dar nu i se poate garanta eficienţa. Chiar dacă priveşti în urmă, neavând toate datele, rişti să rămâi în aceeaşi ceaţă.

Sunt elemente pe care nu reuşesc să le înţeleg. Sunt chestiuni neclare care mă obsedează. Poţi alege să le ignori, să te faci că nu le vezi. Poate fi o strategie însă ea nu te scapă de obsesie. Am fost învăţat că toate lucrurile au un rost al lor. Chiar şi iraţionalul poate fi explicat, teoretizat şi încadrat între anumite limite. Istoria însă pare a fi cel mai mare terorist al vremurilor deoarece ea, prin ascunderea unor amănunte, ne lasă să credem că o groază de enigme ale sale nu au explicaţie. Toate aceste mistere o fac pe ea mai atractivă şi mai misterioasă, în timp ce unora dintre noi le creşte frustrarea.

luni, 2 februarie 2015

Persistenta statului mafiot

Iată-ne în zgomot! Un zgomot asurzitor, generat de căderea unui regim ilegitim şi profund corupt. Un regim care s-a alimentat din scandal nu putea ieşi din scenă decât pe aceeaşi partitură. Ceea ce ni se dezvăluie în aceste zile este, cu siguranţă, ceva spectaculos şi macabru în acelaşi timp. Atunci când prim-planul devine atât de agitat şi vizibil, evenimentele din spatele scenei sunt dramatice.

Practic, pattern-ul evenimentelor este unul cât se poate de logic. Senzaţia de déjà vu pe care o avem este justificată: exact aşa se desfăşoară lucrurile la ieşirea din scenă a dictatorilor. Cei care, până mai ieri, erau slugi credincioase şi fără personalitate îşi dau seama că, în sfârşit, pot juca rolul vieţii lor, că pot accede la poziţii la care n-ar fi visat niciodată. Aşa se face că, mulţimea slugilor - care până mai ieri mustea conformism - ajunge să se separe în tabere antagonice, să-şi scoată la suprafaţă frustrările şi să se expună. Din nefericire, societatea preferă să privească izul monden al spectacolului, fără a-şi pune întrebări şi fără a încerca să tragă concluziile atât de necesare. 

luni, 26 ianuarie 2015

Syriza si implicatiile victoriei sale

Pentru mulţi, scorul înregistrat de Syriza în alegerile din Grecia reprezintă o surpriză. N-ar fi trebuit! Lucrurile erau cât se poate de previzibile, astfel încât venirea la putere a lui Alexis Tsipras era doar o chestiune de timp. De-acum pare a începe o pagină absolut nouă în istoria Greciei.

Nu privesc victoria lui Tsipras nici indignat dar nici exaltat. Pentru un observator suficient de calm şi neimplicat, Tsipras nu este diavolul prezentat de media oficială. E cât se poate de clar că nu poate fi nici îngerul pe care-l cred grecii. Elementul de noutate e dat de faptul că este probabil singurul politician din Europa care câştigă alegerile cu un program reprezentând 100% dorinţele cetăţenilor.