luni, 27 iunie 2016

Marea Britanie încotro?

Maşina de propagandă a Uniunii Europene rulează fără încetare pentru a le explica englezilor ce eroare au făcut, ce dezastru îi aşteaptă şi ce nasol le va fi „singuri pe lume”. Chiar dacă urnele au tăcut de mult, chiar dacă viaţa îşi reia ritmul normal, propaganda n-are somn. Şi asta indiferent că vorbin de CNN, BBC sau multitudinea de bloguri, conturi de social media, chat-uri s.a.m.d. Totuşi, ce sens are?

Dacă vă puneţi această întrebare înseamnă că n-aţi înţeles nimic din ceea ce-nseamnă Uniunea Europeană. Păi aţi uitat cum urlau de mama focului mediile propagandistice după ce băsescu fusese demis de 90% dintre votanţii la Referendum? Atunci ce sens aveau strigătele animalice din toţi bojocii? De ce-şi rupeau gura tapalabii, tapalabiile, coloneii, preşuliştii, liikenii s.a.m.d.? Nu era oare lupta pierdută? Desigur, nu! Exista ceea ce UE ştie să facă mai bine: corecţia „erorii” sau, mai pe româneşte, „întoarcerea portofelului”. Şi s-a văzut bine ce a urmat. Un limbric din SUA care le-a asigurat pe slugi că e de acord cu batista pe ţambal, o Curte (anti)Constituţională penibilă şi un sistem care-a pus rapid pumnu-n gură.

miercuri, 22 iunie 2016

Brexit?

A trebuit să moară oameni ...” spunea semi-agramatul nostru preşedinte într-un moment ciudat al istoriei noastre recente. Iată că în contextul referendumului pentru ieşirea Marii Britanii din UE tocmai s-a întâmplat tragedia. Şi, pentru a nu amâna discuţia, vă voi spune încă de la început că, fără a fi vreun conspiraţionist înfocat, consider uciderea lui Jo Cox un act programatic al propagadei pro UE. Sună ciudat?

Aşa cum am spus şi pe facebook, e vorba de o strategie clasică de poziţionare: de-acum înainte cei care sunt în tabăra pro-UE vor fi „cei buni, victimele”, iar cei anti-UE „brutele fără sufleu, ucigaşii celor nevinovaţi”. Este atât de limpede, atât de transparent încât n-are sens să mai insist.

luni, 6 iunie 2016

DNA, SRI, SIE, Soros si Ambasada SUA au pierdut alegerile!

În esenţă aceasta este ştirea zilei. S-a consemnat un dezastru pe linie înregistrat de structurile de forţă ale statului în lupta lor cu democraţia. Începând cu referendumul pentru demitrea lui băsescu, la care rezultatul a fost întors prin lovitură de stat, aşa-zisele instituţii ale statului şi păpuşarul din spatele lor - Ambasada SUA - pierd constant alegerile. Desigur, recuperează după aceea prin metodele consacrate, însă, la urne, pierd.

Exact acelaşi lucru se întâmpla şi pe vremea comuniştilor. Pierdeau la urme, recuperau la numărătoare. În vremea democraţiei de faţadă e ceva mai greu cu falsificarea numărătorii astfel încât se adoptă metode cosmetizate: mai un roi de acoperiţi băgaţi peste tot, mai un dosar penal, mai o agitaţie, mai o campanie de presă, s.a.m.d. 

luni, 30 mai 2016

Legea darii in plata - esecul tuturor

Am lăsat asă treacă puţin timp înainte de a analiza legea cu pricina. Aşa procedez de fiecare dată când am bănuieli total diferite de majoritate. În cazul Legii dării în plată cred că  nu sunt de acord cu nimeni. Rar mi se-ntâmplă un asemenea sentiment.

Recunosc faptul că am rămas cu un gust amar atunci când legea a tot fost amânată, pasată, „dată înapoi” şi împiedicată în calea spre aprobare de câte şi mai câte alte tertipuri procedurale. Era limpede pentru toată lumea că modul în care se-mpiedică lucrurile la fiecare pas nu ţine de normalitate ci de o influenţă nefastă a unor personaje din umbră.

luni, 23 mai 2016

Apus de soare

Pe la începutul anului vă spuneam că „cel mai mare regres pe care-l vom vedea în acest an va fi cel al retailului”. E-adevărat? Desigur! Singura problemă e că, stând aici unde consecințele mișcărilor tectonice se simt mult mai târziu, nu reușim să distingem corect încotro merg lucrurile. De-aceea cred că, în ciuda evenimentelor care ne iau ochii în aceste zile, e bine să aruncăm o privire proaspătă peste Ocean. 

La începutul anului îmi bazam analiza pe comportamentul gigantului Walmart care, simţind presiunea pieţei, nu mai găseşte resursele necesare pentru a menţine deschise unele magazine, procedând la închideri masive. Era greu de crezut că avem de-a face cu ceva întâmplător. În realitate, mişcarea Walmart s-a dovedit a fi doar o parte din vârful iceberg-ului.

luni, 16 mai 2016

O afacere care pute de la o posta

În România par a funcţiona, în paralel, două legislaţii: una dură, strictă, aproape dictatorială menită a ţine în frâu bizonul autohton şi una laxă, fără reglementări specifice, poate chiar fără nicio lege, menită a-i face pe plac stăpânului de colonie. În România dacă eşti american poţi omorî oamenii pe trecerea de pietoni, tu beat fiind la volan, poţi vinde fier vechi pe post de tehnologie militară sau poţi scoate mulţi bani din orice. Ca român însă, lucrurile devin mai complicate, aproape imposibile.

Autorităţile statului sunt în realitate autorităţi coloniale. În România singurul izvor de drept din care trebuie să ne inspirăm este „ce spune Ambasada SUA”. Dacă te hotărăşti să paşti iarbă, trebuie să te informezi în prealabil şi să te asiguri că această acţiune a ta nu contravine regulilor scrise şi nescrise ale guvernatorilor „de drept” ai României. Cum suntem un blog economic,vă propun să vedem cum „merg lucrurile” pe piaţa de capital autohtonă.

miercuri, 27 aprilie 2016

Guvernul meu - prostia ca doctrină

Instalat semi-fraudulos, după o lovitură de stat aplicată de aceleaşi forţe gri-murdar de care ne este deja imposibil să scăpăm, „Guvernul meu” este o realitate anonim-obsedantă. Ştiu, construcţia sună ciudat, dar despre asta e vorba: o mână de slujbaşi anonimi, fără personalitate, lipiţi de nişte scaune pe care arată caraghios.

Ce este „Guvernul meu”? O formă fără fond, o grămadă de neica nimeni, cu CV-uri cosmetizate după ultima modă mediocro-europeană, incapabili de o opinie cât de cât coerentă. O grămadă de nuli aflaţi într-o stranie imposibilitate de a emite vreo pretenţie, de a lua o iniţiativă. Tipul de slujbaş din birocraţia UE: mândru că există, umil faţă de superiori şi preocupat să transpună în faptă orice ordin primit. În asta, de altfel, constă şi mândria pe care o au: sunt mândri pentru că sunt curele de transmisie eficiente, fără întreruperi, fără gânduri contrare doctrinei. Ei sunt nou-omul, omul-curea de transmisie, non-raţional, dar mândru în prostia sa.