Rally to Fail, Correction to Follow

Ron Paul

Actualitatea motorizata

În timp ce liderul sindicatului Vauxhall, Tony Woodley, îşi freacă fericit mâinile în faţa a ceea ce el numeşte "a fantastic decision", omologul său de la Opel stă şi înjură alături de Merkel şi celelalte cozi de topor ruseşti. Motivul? În momentul în care nimeni nu mai credea într-o întoarcere, board-ul GM a hotărât păstrarea diviziei europene. O lovitură grea pentru întreaga şerpărie din jurul Magna International care, dincolo de interesele politice dictate de securitatea rusă, nu avea efectiv nicio justificare economică.

Contramăsurile aşteptate sunt destul de dure, dar, în acelaşi timp, pot conduce la răspunsuri radicale din partea GM. Sindicatele germane au început cu declanşarea grevelor, însă acestea nu pot avea niciun efect. Autorităţile fie dau declaraţii belicoase referitoare la efectele negative ale "turbo-capitalismului", fie încearcă o rezolvare amiabilă a situaţiei prin negocieri directe între Magna şi GM. Personal cred că meciul este pierdut, iar decizia GM este una istorică. De altfel, nu înţeleg în ce constă supărarea nemţilor atâta timp cât răsturnarea de situaţie nu va mai necesita acordarea ajutorului de 1,5 miliarde EUR. Evident, anumite neînţelegeri ale unora ca mine stârnesc zâmbetele insiderilor de la capătul viguros al comisionului. Oricum, lovitura de graţie ar putea consta în mutarea tuturor capacităţilor de producţie ale Opel în mult mai prietenoasa Anglie, iar o asemenea perspectivă chiar că ar da o lovitură teribilă administraţiei ruse a Germaniei.

În cealaltă tabără, Fiat-Chrysler, Marchionne a promis că noua alianţă va face profit în 24 de luni, cu break-even-ul în anul viitor. Metoda adoptată este una radicală: în locul platformelor greoaie ale Chrysler vor fi folosite platforme Fiat, noile modele fiind, de fapt, Fiat şi Alfa Romeo. O decizie caracteristică stilului de a conduce al celui care a ridicat Fiat de la stadiul de fier vechi la cel de star. În urmă cu câţiva ani se glumea spunându-se că FIAT este acronimul de la "Fix It Again, Tony", iar acum tocmai s-a calificat în liga grea. Responsabil pentru acest succes a fost Marchionne, necunoscutul promovat ca preşedinte pentru a stinge lumina la Fiat. Rămâne de văzut dacă strategia individului care doarme numai patru ore pe noapte va avea succes. Personal pariez că da.

P.S. Probabil, după intrarea pe profit a Chrysler, vom auzi din ce în ce mai des comparaţii între Marchionne şi Lee Iacocca.

Povestiri din lumea hartiei

După minimul înregistrat în cursul lunii trecute, dolarul pare a-şi reveni miraculos. Ne-am fi aşteptat ca după depăşirea unor praguri psihologice să asistăm la un veritabil asalt asupra verzişorilor, însă realitatea acţionează parcă în sens contrar normalităţii. Am putea avea impresia că trăim într-o lume ireală. Pe măsură ce devalorizăm mai mult avem parte de reveniri spectaculoase, pe măsură ce muncim mai puţin avem parte de mai mulţi bani s.a.m.d. Trăim oare într-un univers ilogic? Evident că nu. Lumea este cea pe care o ştim, iar aici câştigă de fiecare dată maeştrii, adică cei care au o cunoaştere deplină a legilor şi regulilor(pe care tot ei le fac).

Fenomenul aprecierii dolarului nu este atât de inexplicabil pe cât pare la prima vedere. De fapt, am putea spune că avem de-a face cu o consecinţă logică a unei politici duplicitare practicată de aşa-numiţii asediatori ai americanilor. Mai ţineţi minte declaraţiile belicoase ale oficialilor BRIC referitoare la nesustenabilitatea monedei americane? Toate acele jocuri de imagine orchestrare de Rusia şi China se întorc acum împotriva iniţiatorilor. Numai că, aşa cum veţi vedea în continuare, "teatrul de operaţiuni" este unul fals, iar contextul cât se poate de iluzoriu.

Totul a început în perioada imediat premergătoare publicării PIB-ului aferent trimestrului trei. "Estimările" analiştilor, având probabil suportul în şoaptele oficiale, dădeau ca sigură o creştere cuprinsă între 3% şi 3.2%. Cei care făceau prognoze se învârteau în jurul acestor valori, iar ziarele şi agenţiile de presă preluau frenetic aceste cifre. Publicarea unei valori "better than expected" a condus la o adevărată isterie în masă. O asemenea creştere economică, din punct de vedere teoretic, ar semnaliza revenirea miraculoasă a SUA şi restabilirea vechiului pattern. Confruntaţi cu o perspectivă pozitivă, oficialii marilor exportatori s-au speriat de o posibilă pierdere a startului în lupta cu concurenţii. O monedă tare în raport cu dolarul înseamnă produse mai scumpe pe piaţa americană, adică acolo unde toată lumea visează să vândă. Cum o asemenea perspectivă este greu de acceptat, statele afectate au început să pună umărul la aprecierea dolarului. Este de-a dreptul hilar să-i vezi pe cei care în urmă cu câteva luni proroceau moartea imperiului american cum pun umărul la salvarea căruţei numite dolar.

Cum cumpărările masive de pe piaţă sunt destul de greu de gestionat, soluţia cred că va veni tot de la americani care, cel mai probabil în perioada imediat următoare, vor propune câteva noi mega swap-uri. Şi, cu această ocazie, dolarul va cunoaşte o evoluţie logică: de la monedă de schimb la drog economic. Ce va urma mi-e greu să intuiesc. Probabil când se vor trezi din amorţeala noului drog, "cavalerii dreptăţii" îşi vor da seama că sunt prinşi într-o veritabilă cursă de şoareci deoarece au devenit mândrii deţinători ai unei cantităţi şi mai mare de hârtie decât aveau iniţial. Din câte se ştie, extazul produs de droguri este urmat de perioade lungi de anxietate şi depresie. Asta, evident, până la următoarea doză.

November

A Crisis in the Kremlin

USA GDP

Fără doar şi poate, ştirea numărul unu a zilei de ieri a fost creşterea cu 3.5% aferentă trimestrului trei. Iniţial estimările indicau o creştere de 3.3%, motiv pentru care avem de-a face cu un nou indicator din categoria "better than expected". Principalul efect al acestei raportări a fost creşterea masivă a cotaţiilor la nivel global.

Desigur, 3.5% reprezintă o cifră impresionantă, dar în spatele acestei "victorii" se ascund elemente care, mai devreme sau mai târziu, îşi vor arăta efectele. În conformitate cu estimările oficiale, fără programele guvernamentale de stimulare a consumului("cash for clunkers" şi "prima casă") s-ar fi înregistrat o nouă contracţie de aproximativ 0.1%. Cum bine se ştie, imediat după terminarea programului "cash for clunkers" vânzările auto s-au prăbuşit. În ceea ce priveşte programul "prima casă"(evident, e vorba de varianta americană :-)) acesta va expira într-o lună, însă se pare că va fi prelungit. Extaziaţii nu spun niciun cuvânt despre creşterea cheltuielilor guvernamentale(7.9%) sau despre deficitul bugetar care a ajuns la 11.4%. Spun aceasta pentru a înţelege care este de fapt mecanismul întregii creşteri, anume banii statului. Economnia este în continuare conectată la aparate(a se citi cheltuieli guvernamentale), iar deconectarea oricăruia poate produce şocuri.

Probabil cheia rezolvării problemelor stă tot în sistemul financiar care încă se află într-o nebuloasă. Cu toate că se vorbeşte în toate comunicatele despre credit, trebuie remarcat faptul că rata economisirii s-a prăbuşit şi, în continuare, americanii consumă mai mult decât produc. Sustenabilitatea acestui model este destul de discutabilă!