marți, 16 octombrie 2018

Lumea în care trăiţi

De ani buni, în Yemen, o naţiune întreagă e demolată din cauza intereselor saudite. Rebelii care luptă acolo realmente desculţi, încearcă disperaţi să-şi elibereze teritoriul şi să-şi apere tradiţiile. În afară de Arabia Saudită, în războiul din Yemen participă şi Marocul, Iordania, Egiptul, Sudanul şi Pakistanul. Cu siguranţă că lucrurile nu-s în regulă de nicio parte, că războiul degenerează şi produce adevărate calamităţi umanitare. Nu-i totuşi ciudat că media nu alocă decât resurse infime unor relatări de-acolo, în condiţiile în care avem de-a face cu adevărate tragedii? N-a spus nimeni mai nimic despre blocada care a condus la moartea a sute sau mii de oameni, despre atacurile asupra civililor. N-avem brave organizaţii pentru protecţia drepturilor omului acolo, n-avem „observatori civili” aşa cum avem în Siria, n-avem decât un imens gol informaţional. De ce? Pentru că aşa merg lucrurile.

În Turcia, la Consulatul din Istanbul al Arabiei Saudite, jurnalistul  Jamal Khashoggi a fost asasinat şi tranşat, iar bucăţile cadavrului au fost transportate, probabil cu geanta diplomatică, în Arabia Saudită. N-o spun nişte conspiraţionişti, ci investigatorii turci care anunţă pe căi ceva mai neoficiale că deţin dovezi certe ale asasinării şi tranşării cadavrului lui Khashoggi. Iniţial, croitoraşii politicii mondiale au crezut că pot pune batista pe ţambal. Numai că nu le-a mers socoteala, mai ales în condiţiile în care Erdogan luptă la baionetă. Khashoggi se pare că era un element cheie nu doar în ceea ce-l priveşte pe prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, ci şi în ceea ce priveşte anumite informaţii sensibile despre evenimentele din 11 septembrie. Să nu uităm că jurnalistul fusese prieten apropiat al prinţului  Turki al-Faisal, fostul şef al serviciilor de informaţii saudite, care-a demisionat cu doar zece zile înaintea atacurilor de la 11 septembrie. Este foarte posibil ca, în schimbul refugiului asigurat în Turcia, serviciile turceşti să-l fi stors pe Khashoggi de informaţiile sensibile pe care le deţinea. De asemenea, e limpede că jurnalistul era monitorizat de autorităţile turce şi, în ciuda faptului că este interzis spionajul în interiorul ambasadelor şi consulatelor, urechea lungă a serviciilor de informaţii turceşti pur şi simplu nu avea cum să nu se întindă până acolo.

După mai bine de două săptămâni de la incident, timp în care probabil s-a şters şi ultima urmă a jurnalistului pe acest pământ, treburile încep să se tulbure în mediile oficiale. Scrufuloşi cum îi ştim, nemţii, francezii şi englezii le cer saudiţilor, pe un ton ultimativ, să facă lumină în cazul Khashoggi. Desigur, în acest timp, vapoarele încărcate ochi cu armament produs de ţările în cauză iau drumul Arabiei Saudite pentru a putea fi folosite în Yemen. Asta ca o ironie a sorţii, cunoscut fiind că bietul jurnalist ucis era un opozant al invaziei Yemenului. 

Probabil vă întrebaţi cum se va sfârşi toată tevatura. La fel ca şi până acum: cu bani mulţi care vor pune batista pe ţambal. Doar nu credeţi că rachetele americane, avioanele franceze, tancurile german e s.a.m.d. sunt cumpărate de către saudiţi aşa, doar de forţa exemplului. Este mai mult decât posibil ca învârtoşarea marilor puteri care, culmea!, acum cer pe un ton imperativ o anchetă credibilă, să fie doar o punere ieftină în scenă. Probabil scenariul care se va vinde publicului va fi unul clasic, adică acela al unei conspiraţii menite a-l îndepărta de la tron pe tefelistul moştenitor desemnat. Se va găsi şi-un ţap ispăşitor şi gata. Toată lumea va fi fericită. 

Reţineţi că asta e lumea reală, lumea post-adevărului menţionată de tiriplicii ăia care se întâlnesc „în secret”, după ce „scapă” inevitabil cu 1-2 săptămâni înainte informaţii despre locaţia în care li se desfăşoară plictisitoarele evenimente. Chiar dacă vi se pare incredibil, evenimente ca acestea se petrec de când lumea. În caz că n-aţi aflat, asta e lumea în care trăiţi.

luni, 15 octombrie 2018

Cum a pierdut America totul?

Spuneam într-o postare anterioară că, dincolo de provocările externe, America este provocată intern, dărâmată de o lipsă de coeziune care se vede la orice pas. Întrebarea pe care şi-o pune orice observator cât de cât raţional este „cum de a fost posibil?”. America tuturor cetăţenilor săi, ţara care-ţi dădea voie să visezi, casa idealiştilor lumii acesteia, tocmai ea să se transforme într-o casă de nebuni? E chiar mai mult decât atât.

sâmbătă, 13 octombrie 2018

Războiul Americii

China tocmai ce şi-a desăvârşit triada nucleară. După rachetele cu rază lungă de acţiune şi submarinele nucleare, China inaugurează bombardierul Hong-20. Am fost curios să aflu detalii despre el, motiv pentru care am căutat informaţii pe forumurile militare americane. Nu de alta, dar e bine să te informezi de la adversar, chiar dacă asta înseamnă să înghiţi mult rahat servit pe-acolo. Ceea ce am remarcat, în special pe forumurile veteranilor, este că noul bombardier chinezesc este considerat o armă redutabilă, care demonstrează că, din acest moment, China este la egalitate tehnologică cu marile puteri. Dacă până acum China era considerată puternică strict ca urmare a deţinerii arsenalului nuclear, în prezent este considerată o putere egală pe toate suprafeţele de luptă.

miercuri, 10 octombrie 2018

Trădarea e în toate

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe buletinele de vot, că PSD a şi introdus pe repede înainte legea parteneriatului civil. Ca să înţelegeţi bine cam cât de legaţi de familia tradiţională au fost blatiştii noştri , aflaţi că legea introdusă este lucrată de organizaţiile LGBT, fiind practic primul pas către înlocuirea codului civil.

marți, 9 octombrie 2018

Noua politică

Udo Bullman, şeful socialiştilor europeni - grup din care face parte PSD - a fost primul care a aplaudat eşecul referendumului. Mai mult, a spus că, în cazul în care s-ar fi realizat cvorumul, ne-am fi întors în timp. Şi, desigur, le-a trasat sarcini în direcţia adoptării parteneriatului civil. Iată un nou blat de care se pune pe repede înainte: ALDE, PSD, PNL, USR, UDMR, PMP, toţi vor parteneriat. Plăvanul, cel care a calificat iniţiativa Coaliţiei pentru Familie drept extremism religios, şi el vrea parteneriat. Sau poate, cine ştie, vrea să se treacă direct la căsătoria homosexuală. Desigur, golănia se întâmplă în ciuda faptului că niciunul nu a şoptit o vorbă despre asta în campania electorală.

luni, 8 octombrie 2018

La cald

O să încep cu o veste bună: în ţara asta sunt aproximativ 4 milioane de oameni cu capul pe umeri. Nu mă îndoiam, dar speram din tot sufletul ca numărul lor să fie mai mare. N-a fost să fie. Asta e, 4 milioane din aproximativ 15 milioane, numărul real al celor cu drept de vot.  Restul masei electorale este formată dintr-o minoritate de aproximativ 4%-7% de tefelişti şi o imensă masă de prostovani, de imbecili manipulabili, imposibil de înţeles şi cărora ar trebui să le fie luat dreptul la vot. Nu ştiu cum s-ar putea face asta, dar pentru aceste moluşte instinctuale şi manipulabile democraţia nu este o opţiune.

duminică, 7 octombrie 2018

Ultima carte, ultima şansă

Azi e ultima noastră şansă: putem să facem istorie sau să cădem, ca atâtea alte ori, sub istorie. Până acum ne-am lamentat că am fost în bătaia vântului, că jocurile majore au fost făcute peste capetele noastre considerate mereu insignifiante. Acum este pentru prima şi ultima dată în istorie când ni se oferă posibilitatea să ne trasăm singuri destinul.