duminică, 25 septembrie 2016

Camp 14: Total Control Zone

Un documentar excelent al cărui protagonist este Shin Dong-hyuk, cel care a reuşit să scape din lagărul de concentrare nord coreean în care se născuse. Dincolo de descrierile detaliate ale terorii instituţionale de acolo, este fascinant modul în care Shin rezumă diferenţele dintre cele două lumi: în Nord alergi după mâncare, haine, etc., în timp ce în Sud cu toate că ai haine, mâncare, s.a.m.d., alergi după bani. Diferenţa este că în Nord nu prea se sinucide nimeni, în timp ce în Sud e un fenomen. 

luni, 19 septembrie 2016

La răscrucea marilor imperii

Pe la sfârşitul lunii trecute, Sigmar Gabriel, ministrul german al economiei, anunţa moartea negocierilor pentru TTIP. În ziua următoare, Ignacio Garcia Bercero, negociatorul şef al UE pentru TIPP, declara, parafrazându-l pe Mark Twain, că „zvonul despre moartea mea este exagerat”.

Parcă pregătit, asemeni un scutier cu ochi ager,  Matthias Fekl, ministrul francez al comerţului exterior, a declarat imediat că „Franţa vrea oprirea imediată a negocierilor pentru TTIP”, anunţându-l parcă pe Ignacio Garcia Bercero că zvonul despre moartea sa este cât se poate de real.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

De ce frumuseţea contează

Filosoful Roger Scruton face o analiză tulburătoare a lumii în care trăim(în care ne afundăm) dintr-o perspectivă inedită.

marți, 13 septembrie 2016

Fantoma cu masca schimbată

De ani buni asistăm la introducerea forţată a unei ideologii ciudate. După ce ne-am chinuit să dăm jos comunismul pentru a instala mândrul capitalism, tot ne persistă o transpiraţie rece pe şira spinării. Ştim că ceva nu-i în regulă, că ceva miroase urât, însă ne este foarte greu să identificăm ce anume. 

Dacă idealul nostru a fost libertatea de ce ne opunem liberalismului de rit nou? Oare nu suntem suficient de pregătiţi pentru a ne asuma propria libertate? Oare am rămas tributari vechiului regim şi suntem incapabili să vedem binefacerile regimului pentru care ne-am luptat? De ce suntem dezamăgiţi? 

vineri, 9 septembrie 2016

9 ani

Acum fix 9 ani începeam să-mi pun gândurile pe net. Era o perioadă de creştere, toată lumea era veselă şi lucrurile se vedeau doar în roz. Mass media era mult mai vibrantă decât în prezent, cu mult mai multe titluri şi infinit mai mulţi cititori. Eu eram unul dintre cei nemulţumiţi de calitatea îndoielnică a materialelor publicate, de modul heirupist şi superficial în care erau întocmite analizele. Practic acesta a fost motivul pentru care am început blogul.

Privind în urmă constat o degradare teribilă. Mass media care pe vremea aceea mă nemulţumea nu mai există. I-a luat locul un monstru compus dintr-o încrengătură de televiziuni de casă, site-uri, bloguri şi conturi de reţele sociale. Un monstru propagandistic fără coloană vertebrală, cu sponsori mai mult sau mai puţin ascunşi, cu jurnalişti semidocţi(uneori de-a dreptul analfabeţi) şi fără nicio legătură cu realitatea. De altfel, lumea cu totul s-a mutat în virtual, trăieşte o realitate grosolan modificată şi se hrăneşte din false probleme şi/sau soluţii.

luni, 5 septembrie 2016

Ecuatia Rasaritului

O ştire care, în ciuda faptului că a făcut înconjurul lumii, n-a trezit mari emoţii reprezintă una dintre cele mai interesante dezvoltări politice ale viitorului apropiat. Cu siguranţă aţi auzit despre apelul făcut de Shinzo Abe pentru „a se pune capăt celor 70 de ani de tensiuni” dintre Japonia şi Rusia.

O prietenie suspectă pare a se înfiripa. Abe îi vorbeşte lui Putin cu Vladimir şi, mai mult, de comun acord, cei doi hotărăsc o nouă întâlnire oficială, în Japonia de data aceasta, pe 15 decembrie! Pare că, după şaptezeci de ani de răcire a relaţiilor, între cele două ţări se înfiripă un suspect amor. 

luni, 29 august 2016

Fuck America Great Again

Suntem în anticamera alegerilor americane. Ca de fiecare dată, lupta e fals încrâncenată, combatanţii s-ar mânca, chiar s-ar muşca! Staff-urile sunt încordate la maxim, ţuţerii şi lipitorii de afişe îşi fac treaba ca de fiecare dată. Ce mai, într-o societate globală a spectacolului, centrul trebuie să atragă întotdeauna atenţia printr-un spectacol de o grobiană grandoare.

Exact asta se întâmplă la fiecare campanie pentru alegerea preşedintelui. Din punct de vedere teoretic avem în faţă doi candidaţi cu programe radical diferite. Fiecare-şi susţine cu ardoare punctul de vedere, fiecare e gata să garanteze că celălalt e diavolul pe pământ. Şi, de cele mai multe ori, fraierii cad în capcana de-a crede, de a se înfierbânta, de a participa.