Autonomia tehnologică

De mult timp v-am vorbit despre scindarea tehnologică. Era cât se poate de logic că așa se va întâmpla, semnele ne arătau asta, dar toți mergeau pe ipoteza tâmpă a unei uniformizări perpetue. Nu, nu așa funcționează lucrurile! Chiar dacă e un element care uniformizează, care topește vechile valori, tehnologia este și ea o manifestare a culturii și civilizației. De aceea era cât se poate de normal ca, la un moment dat, apele să se separe. Că a venit mai repede sub efectul politicii americane aberante e un fapt. Certitudinea mea e că oricum ar fi venit. Era normal să se întâmple așa.

Amplitudinea mișcării devine, pe zi ce trece, una masivă. De exemplu, chinezii au început să elimine programatic sistemul de operare Windows începând de la bază, adică din învățământ. Și nu doar Windows-ul îl elimină, ci și arhitecturile occidentale. Un articol din Tom's Hardware detaliază modul în care școlile dintr-o localitate chineză au fost aprovizionate cu sisteme dezvoltate în jurul procesorului Loongson și dotate cu sistemul de operare UOS, o distribuție Linux dezvoltată local și optimizată extrem de bine. Ca idee, după ce m-am jucat puțin cu UOS vă pot spune că e un sistem matur și foarte  productiv nu doar în zona personală/SOHO, dar și în mediul corporate. 

Fără doar și poate avem de-a face cu o strategie pe termen lung. Eliminarea Windows din învățământ îl va elimina de peste tot. Mișcarea este una abilă și fără întoarcere, ceea ce pentru firma din Redmond este o veste extrem de proastă. Vă spun cât se poate de clar că, în mai puțin de o decadă, Windows-ul va dispărea total din lumea chineză. 

Mișcarea este una abilă și pentru producătorii interni care, bazându-se acum pe comenzi ferme, obțin banii necesari finanțării cercetării care va avea ca efect produse din ce în ce mai avansate. China beneficiază aici de avantajul pieței interne care-i permite să joace puternic. Și-o să înțelegeți imediat de ce.

Rusia încearcă din răsputeri să obțină autonomia tehnologică. O serie de proiecte dezvoltate au promisiuni foarte mari, dar există o problemă majoră cu care se confruntă: piața. Am citit mai multe materiale referitoare la pașii pe care îi urmează Ministerul Tehnologiei pentru obținerea respectivei independențe. Vicepreședintele Ministerului Industriei și Comerțului din Federația Rusă, Vasili Șpak, estima că, pentru dezvoltarea microelectronicii ruse este nevoie de o piață de aproximativ 400 milioane de oameni. Pentru aceasta, Federația Rusă are în vedere atragerea în prima fază - pe lângă republicile partenere din CEE - a unor țări precum Iran, Siria, Liban etc. A doua fază ar presupune extinderea în Arabia Saudită și Egipt, iar o a treia fază ar urma să includă și Turcia. Realizați, desigur, că aici e vorba de o grămadă de încrengături și compromisuri politice. Ceea ce face ca mișcarea de autonomie tehnologică rusească să fie mult mai dificilă decât cea din China.

Chiar dacă rușii au reușit mult mai repede să înlocuiască produsele software occidentale, tranziția lor către autonomie nu este completă întrucât o autonomie reală presupune stăpânirea fenomenului de la bază. În această privință, dimensiunea pieței este hotărâtoare. Dacă pentru chinezi sau indieni piața nu reprezintă o problemă, pentru ruși ea chiar este și de aceea un rol hotărâtor îl vor avea aceste micro-alianțe regionale. În fapt în asta constă multipolarismul: în capacitatea de a radia și a-ți lăsa amprenta pe zona ta de influență. 

Urmăresc îndeaproape ceea ce se face acolo pentru că e de-a dreptul fascinant. Rusia, ca efect al lenei impulsionate de globalism a întârziat nejustificat de mult investițiile în microelectronică, iar acum eforturile pe care trebuie să le facă sunt colosale. E o luptă dusă nu doar cu Occidentul, ci și cu China deoarece capitolul tehnologic este unul hotărâtor în viitoarea lume multipolară. 

Și, ca să înțelegeți cu adevărat fenomenul, vă voi spune că manifestări ale autonomiei tehnologice putem vedea inclusiv în Occident. Germania, de exemplu, nu mai lucrează la nivel guvernamental cu Windows, ci cu soluții bazate pe distribuții Linux locale și cu software open source. În acest caz, Germania vizează pe termen lung atragerea în autonomia sa tehnologică a întregului spațiu european, astfel încât să fie un jucător important în noua lume multipolară. Desigur, mișcările sale sunt timide ca efect al faptului că se află sub ocupație, însă instinctele arată că e oricând pregătită să facă pasul. 

Chiar dacă SUA și-ar dori un globalism tehnologic, ceea ce e cât se poate de clar este că viitorul apropiat este unul al autonomiilor regionale. Probabil vă veți întreba unde suntem noi în acest caz? Desigur, din nou, nu suntem nicăieri, iar noul val ne va lua din nou pe nepregătite.