Prezent la Davos, președintele Islandei, Ólafur Ragnar Grímsson, s-a făcut remarcat printr-o întrebare retorică: „Why do we consider banks to be like holy churches?”. Președintele reales pentru a cincea oară a fost singurul politician care s-a opus planului de supra-îndatorare a țării ca urmare a unui faliment celebru. Planurile impuse din exterior, având - în mod evident - suportul marilor instituții financiare internaționale, presupuneau asumarea de către Islanda a datoriilor făcute de bănci. Aceasta ar fi condus la o politică accentuată de austeritate și la un previzibil faliment al țării.
Așa cum am spus, singurul politician care s-a opus planului a fost președintele Grímsson. Generarea unui referendum ale cărui rezultate au cât se poate de clare, a condus Islanda pe un drum cu totul nou în ceea ce privește criza. Inițial toată media a prezis un dezastru economic al țării, însă mai mult decât retragerea cu tamtam a McDonalds nu s-a văzut.