Cu toate că ar mai fi multe de spus, trebuie să închei cumva acest ciclu. Ştiu că sunt elemente pe care abia le-am creionat şi altele pe care le-am sărit. Acesta este motivul pentru care unii privesc întreaga demonstraţie cu suspiciune. Însă nu trebuie să uităm că avem de-a face cu un blog, un loc eminamente al schiţelor, al gândurilor ceva mai puţin procesate.
Din analiza de până acum am dorit să se înţeleagă că cele două concepte social-politice ale secolului XX (comunism & democraţie occidentală), cu toate că au mers pe căi diametral opuse, par a fi urmat atingerea unei ţinte comune. Exemplele sunt numeroase: socialismul - dezvoltat în jurul conceptului de majoritate vs occidentul - dezvoltat în jurul conceptului de minoritate, socialismul - comunitate vs capitalism - individualitate, socialismul - dreptate socială vs capitalism - libertate s.a.m.d.
E timpul să trecem mai departe. Socialismul s-a topit în capitalism cu uşurinţa şi firescul cu care gheaţa se topeşte sub razele soarelui fierbinte. Din acest punct de vedere, comunismul pare a fi fost metoda cea mai propice pentru ca ţările înapoiate să facă pasul spre democraţia occidentală. Oricum am gândi, nu putem ignora realitatea că numai o societate dictatorială o putea rupe cu trecutul ajutând la acoperirea hibelor imense pe care le avea societatea agrară. Dar destul cu trecutul. E timpul să ne apropiem de promisiunea din titlu.
7. Paradisul perpetuu
Am remarcat o oarecare nelinişte de-a lungul acestui serial. Într-unul din episoadele trecute, un comentator ne aduce aminte despre comunism şi binefacerile sistemului actual: „gumela în loc de "guma americană", ciocolată laura în loc de toblerone, teneşii de drăgăşani în loc de puma si adidas (...)”. Un alt cititor - al cărui comentariu nu l-am publicat deoarece aş fi vrut să-i dedic un articol - îmi atrage atenţia că „nivelul de trai in Romania este la un nivel nemaîntâlnit în istorie. Şi totul după ce am intrat în UE şi NATO. (...) Oamenii vor să trăiască mai bine şi suntem conştienţi că totul are un preţ. Cred că la ora actuală plătim cel mai mic preţ de la Decebal încoace. ”
Ştiu că „abandonarea paradisului” e temerea unei anumite părţi a publicului. Există însă o veste bună pentru aceştia: din acest punct de vedere, acum este mult mai rău decât urmează să fie în viitorul apropiat. Staţi liniştiţi, voi cei care urmăriţi acest tip de bunăstare. Ea va creşte. Trecutul n-are nicio şansă. Viitorul e luminos.
De la Revoluţia Franceză, arhitecţii lumii actuale au înţeles că nu e bine să te lupţi cu foamea maselor. Lumea instaurată de Occident nu e o lume a suferinţelor, ci, din contră, una a bucuriei, a fericirii şi bunăstării. Credeţi că întâmplător politica alimentară a SUA este coloana vertebrală a statului? Societatea actuală, şi cu atât mai mult cea viitoare, au în centru dorinţele oamenilor. S-a observat chiar faptul că, de nenumărate ori, dorinţele nu sunt de ajuns. Omul este o fiinţă limitată. Uneori îşi doreşte lucruri pe care nu le poate exprima. Aşa încât a apărut conceptul revoluţionar de intuire a dorinţelor. Vrei Toblerone? OK, dar de care? Nu există doar un Toblerone, ci zece tipuri. Şi, dacă n-ai bani de Toblerone, mai ai de ales între câţiva imitatori. Vrei maşină? Nicio problemă. Doar trebuie să alegi exact ce-ţi doreşti din cele câteva mii de opţionale. Până acum câţiva ani am avut o maşină care avea un sistem de masaj în scaun. Tehnologia va face ca în scurt timp să apară maşinile care ţi se vor adresa cu Majestate. Exemplele pot continua la nesfârşit. Trăim în Grădina Deliciilor. Iar preţul pe care-l plătim este, aşa cum spunea cititorul nostru, unul mic, mic de tot.
Şi, pentru că a venit vorba de preţ, care e totuşi preţul pe care-l plătim? Se simte cineva jefuit la drumul mare? Nicidecum! Atunci care-i realitatea? Există oare un preţ pentru toate aceste delicii? Intuiţia ar trebui să ne spună că da. Minunatul triptic al lui Hieronymus Bosch(pe care l-am încărcat la rezoluţie mare pentru a putea fi admirat în detaliu) ne arată că, în aceeaşi lume a desfătărilor noastre există monştri. Dar sunt oare ei adevăraţi atâta timp cât nu-i vedem şi nu-i simţim? Hai s-o scurtăm, despre ce preţ vorbim? Cu siguranţă că există unul, dar e insignifiant. Vi se pare exagerat preţul plătit de Faust? La urma urmei a dat ceva ce nu există, nu-i aşa?
Să ne întoarcem la analiza noastră. Ceea ce ar fi trebuit să se constituie din start ca un semn de întrebare obligatoriu pentru oricine este un elemnt pe care l-am mai amintit atunci când am vorbit despre Coreea de Nord, anume stabilitatea. Societatea occidentală este mult prea stabilă pentru a putea fi considerată democratică în adevăratul sens al cuvântului. De sute de ani lumea gravitează în jurul aceloraşi „valori”, se supune aceloraşi instituţii. Chiar s-a descoperit cheia fericirii? Să încercăm să demontăm mecanismul.
Roma antică ne-a dat conceptul de pâine şi circ. Coloana sa vertebrala era reprezentată de sclavi şi cuceriri. La fel şi societatea Occidentală contemporană se bazează pe aceleaşi „principii”. În plus faţă de imperiul de acum două mii de ani a mai apărut un grad suplimentar de securitate şi sofisticare reprezentat de energia ieftină. Cheia întregii prosperităţi occidentale este reprezentată de acest ultim element. Energia a fost cea care a clădit Occidentul şi tot ea este cea care-l susţine.
Să încercăm să panoramăm pentru a avea o imagine cât se poate de clară. Lumea actuală gravitează în jurul SUA - noua Romă - şi al armatei sale. Imperiul este reprezentat de întreaga reţea de aliaţi ai SUA. Cuceririle sunt de două tipuri: pe de o parte ţările lumii a III-a care asigură o bază ieftină de materii prime, pe de altă parte un teritoriu mult mai abstract şi mai greu de înţeles, anume conştiinţa individului. Au mai rămas două elemente neclarificate: sclavii şi circul. Aici am o veste prostă: sclavii sunteţi voi, iar circul este lumea în care vă mişcaţi ca nişte orbi mici şi obezi.
Precum în Matrix, maşinăria socială occidentală încă are nevoie de oameni pentru ca, bazându-se pe creativitatea lor, să-şi perfecţioneze mecanismele, să-şi optimizeze procesele şi să inventeze noi curse de prins conştiinţe. În schimb, livrează o butaforie a unui mega-spectacol în care refrenul este schimbarea: noii detergenţi, noile haine, noua politică, noua maşină s.a.m.d. De ce schimbarea? Pentru că aceasta este cea mai mare ameninţare de care poate avea parte maşinăria. Supralicitând noţiunea de schimbare o goleşte de sens, o banalizează. Trebuie urmărit şi înţeles acest mecanism pervers al Occidentului. Vrei caramele? Ţi le vom livra într-o mie de forme. Îţi vom satisface dorinţa de caramele până la refuz. E un mic amănunt: nu sunt chiar caramele. E o pastă care imită până la confundare caramelele, dar ce mai conteaza asta? Oricum arată de o mie de ori mai bine decât caramelele acelea în care-ţi spărgeai dinţii şi au un ambalaj demenţial.
Probabil vă întrebaţi, fireşte, cum de nu se dărâmă această maşinărie. A pune orice valoare sub semnul întrebării, a schimba perpetuu câte ceva e nepractic. Să analizăm în esenţă: ce se schimbă de fapt? Trăiţi cu certitudinea că „noii detergenţi” au încorporat noi substanţe revoluţionare? Dacă da, probabil v-aţi rătăcit inutil pe-aici. De când e lumea detergenţii se fac din acelaşi aluat. Doar culoarea şi marketingul fac diferenţa. La fel se întâmplă şi în ceea ce priveşte restul elementelor. Preşedinţii, guvernele, politicile, strategiile, economia s.a.m.d. toate funcţionează după principiul detergentului. Reţineţi - singura diferenţă este dată de marketing. Eşti cu atât mai fericit cu cât eşti mai spălat pe creier. Însă fericirea aceea este falsă deoarece este obţinută dintr-un surogat. La fel cum un iluzionist păcăleşte un copil, la fel infernala maşinărie occidentală păcăleşte conştiinţele.
Şi-ar mai fi ceva: maşinăria asta a înţeles că omul e setat pe happy-end. Întotdeauna binele trebuie să învingă! Asta e logica lucrurilor şi din acest motiv filmele de la Hollywood au succes. La fel stau lucrurile şi în societate. Din când în când forţele răului complotează să-ţi fure micul tău paradis cu toblerone, blugi, gumă americană, maşini cool s.a.m.d. De fiecare dată însă, maşinăria ştie că duşmanii trebuie învinşi şi societatea, chiar dacă trece prin tragedia loviturii sub centură, găseşte resursele să se restaureze, să rănescă din propria-i cenuşă. Şi aceasta pentru că binele e mereu învingător.
Ştiu, unii vor spune că sunt deviant, alţii că ştiau lucrurile despre care am vorbit de multă vreme. Niciunii nu au dreptate. Primii pentru că nu-şi pot imaginea lumea reală, iar dintre ceilalţi mulţi doar intuiesc realitatea. Drumul e destul de strâmt, e aproape ca mersul pe sârmă. Oricând poţi cădea într-o extremă falsă.
Lumea care vine este minunată pentru cei care se simt minunat în lumea de-acum. Schimbări revoluţionare vor optimiza şi mai mult sistemul. Nu vei mai avea nevoie de mare lucru: realitatea virtuală alături de alte tehnologii revoluţionare de augmentare a realităţii vor face minuni. Te vei putea scufunda şi mai mult în fericire, îţi vei sublima şi mai mult simţurile, plăcerile vor fi mai intense. Te vei plimba cu cele mai tari maşini, vei pilota cele mai meseriaşe avioane, vei face sex cu cele mai la modă vedete şi asta fără a mai fi nevoie să te mişti din camera ta. Aceasta este optimizarea extremă a fericirii.
Pentru cei care vor intui doar că lucrurile nu sunt în regulă va fi mai greu. În prezent, încă pendularea între real şi iluzie nu este atât de radicală. Pe măsură ce tehnologiile se vor perfecţiona va fi din ce în ce mai greu să evadezi din cuşca de plastic pentru că ceea ce înseamnă acum lume reală se va muta aproape total în virtual, iar fericirea cu siguranţă că va fi doar acolo. Este obligaţia sistemului să se auto-optimizeze, să încerce să se conserve folosind resurse minime.
Aici ar putea fi o problemă. Pe măsură ce sângele reprezentat de energia ieftină se va împuţina, sistemul va trebui să se restrângă, iar suferinzii periferici vor fi aruncaţi în afara sa. Şi-atunci îşi vor trăi cu adevărat tragedia deoarece vor înţelege care este realitatea şi care-i visul. Desigur, vor plânge după „micile lor plăceri” care se vor dovedi imposibile.
Poate-mi veţi spune că sunt apocaliptic şi că viziunea aceasta este doar o ciudăţenie şi-atât. Poate aveţi dreptate, dar mă întreb dacă până acum aţi avut puterea/posibilitatea să vedeţi mecanismul din spatele cortinei.
Să gândim puţin practic: privind la sumele cu care au fost inundate pieţele în urma ultimei crize, cred că nimeni nu-şi mai face iluzii că, în realitate, banii actuali sunt simple hârtii fără valoare. Cu toate acestea în loc de hiperinflaţie avem aproape o deflaţie. Motivul e suspect de simplu: publicul intoxicat de propagandă nu are curaj să iasă la cumpărături de bunuri tangibile. Atunci s-ar prăbuşi întreaga falsă construcţie financiară. Se bucură însă de strălucirea iluzorie a plasticului electronic a cărui menire este doar aceea de a-i da acces limitat la propriile-i fonduri. Imaginaţi-vă că toate aceste fenomene se întâmplă când încă trăim într-un „decor natural”. În momentul în care lumea o va vira spre virtual, lucrurile vor fi infinit mai simple pentru sistem.
În tot acest serial nu am avut decât o singură intenţie: aceea de a vă obliga să gândiţi altfel, din altă perspectivă. Puteţi fi de acord cu părerile mele la fel de bine cum le puteţi respinge. Nu e nicio supărare, fiecare e liber să-şi aleagă drumul. Important este să o faceţi în deplină cunoştinţă de cauză. Şi, pentru a nu vă lăsa fără o temă de gândire, vă provoc să vă gândiţi ce se întâmplă atunci când arhitectul unui sistem devine parte a sistemului, a infernalului set de reguli pe care le-a stabilit convins fiind că el nu este parte a lor. De-aici începe frumuseţea!
Să încercăm să panoramăm pentru a avea o imagine cât se poate de clară. Lumea actuală gravitează în jurul SUA - noua Romă - şi al armatei sale. Imperiul este reprezentat de întreaga reţea de aliaţi ai SUA. Cuceririle sunt de două tipuri: pe de o parte ţările lumii a III-a care asigură o bază ieftină de materii prime, pe de altă parte un teritoriu mult mai abstract şi mai greu de înţeles, anume conştiinţa individului. Au mai rămas două elemente neclarificate: sclavii şi circul. Aici am o veste prostă: sclavii sunteţi voi, iar circul este lumea în care vă mişcaţi ca nişte orbi mici şi obezi.
Precum în Matrix, maşinăria socială occidentală încă are nevoie de oameni pentru ca, bazându-se pe creativitatea lor, să-şi perfecţioneze mecanismele, să-şi optimizeze procesele şi să inventeze noi curse de prins conştiinţe. În schimb, livrează o butaforie a unui mega-spectacol în care refrenul este schimbarea: noii detergenţi, noile haine, noua politică, noua maşină s.a.m.d. De ce schimbarea? Pentru că aceasta este cea mai mare ameninţare de care poate avea parte maşinăria. Supralicitând noţiunea de schimbare o goleşte de sens, o banalizează. Trebuie urmărit şi înţeles acest mecanism pervers al Occidentului. Vrei caramele? Ţi le vom livra într-o mie de forme. Îţi vom satisface dorinţa de caramele până la refuz. E un mic amănunt: nu sunt chiar caramele. E o pastă care imită până la confundare caramelele, dar ce mai conteaza asta? Oricum arată de o mie de ori mai bine decât caramelele acelea în care-ţi spărgeai dinţii şi au un ambalaj demenţial.
Probabil vă întrebaţi, fireşte, cum de nu se dărâmă această maşinărie. A pune orice valoare sub semnul întrebării, a schimba perpetuu câte ceva e nepractic. Să analizăm în esenţă: ce se schimbă de fapt? Trăiţi cu certitudinea că „noii detergenţi” au încorporat noi substanţe revoluţionare? Dacă da, probabil v-aţi rătăcit inutil pe-aici. De când e lumea detergenţii se fac din acelaşi aluat. Doar culoarea şi marketingul fac diferenţa. La fel se întâmplă şi în ceea ce priveşte restul elementelor. Preşedinţii, guvernele, politicile, strategiile, economia s.a.m.d. toate funcţionează după principiul detergentului. Reţineţi - singura diferenţă este dată de marketing. Eşti cu atât mai fericit cu cât eşti mai spălat pe creier. Însă fericirea aceea este falsă deoarece este obţinută dintr-un surogat. La fel cum un iluzionist păcăleşte un copil, la fel infernala maşinărie occidentală păcăleşte conştiinţele.
Şi-ar mai fi ceva: maşinăria asta a înţeles că omul e setat pe happy-end. Întotdeauna binele trebuie să învingă! Asta e logica lucrurilor şi din acest motiv filmele de la Hollywood au succes. La fel stau lucrurile şi în societate. Din când în când forţele răului complotează să-ţi fure micul tău paradis cu toblerone, blugi, gumă americană, maşini cool s.a.m.d. De fiecare dată însă, maşinăria ştie că duşmanii trebuie învinşi şi societatea, chiar dacă trece prin tragedia loviturii sub centură, găseşte resursele să se restaureze, să rănescă din propria-i cenuşă. Şi aceasta pentru că binele e mereu învingător.
În loc de concluzii
Ştiu, unii vor spune că sunt deviant, alţii că ştiau lucrurile despre care am vorbit de multă vreme. Niciunii nu au dreptate. Primii pentru că nu-şi pot imaginea lumea reală, iar dintre ceilalţi mulţi doar intuiesc realitatea. Drumul e destul de strâmt, e aproape ca mersul pe sârmă. Oricând poţi cădea într-o extremă falsă.
Lumea care vine este minunată pentru cei care se simt minunat în lumea de-acum. Schimbări revoluţionare vor optimiza şi mai mult sistemul. Nu vei mai avea nevoie de mare lucru: realitatea virtuală alături de alte tehnologii revoluţionare de augmentare a realităţii vor face minuni. Te vei putea scufunda şi mai mult în fericire, îţi vei sublima şi mai mult simţurile, plăcerile vor fi mai intense. Te vei plimba cu cele mai tari maşini, vei pilota cele mai meseriaşe avioane, vei face sex cu cele mai la modă vedete şi asta fără a mai fi nevoie să te mişti din camera ta. Aceasta este optimizarea extremă a fericirii.
Pentru cei care vor intui doar că lucrurile nu sunt în regulă va fi mai greu. În prezent, încă pendularea între real şi iluzie nu este atât de radicală. Pe măsură ce tehnologiile se vor perfecţiona va fi din ce în ce mai greu să evadezi din cuşca de plastic pentru că ceea ce înseamnă acum lume reală se va muta aproape total în virtual, iar fericirea cu siguranţă că va fi doar acolo. Este obligaţia sistemului să se auto-optimizeze, să încerce să se conserve folosind resurse minime.
Aici ar putea fi o problemă. Pe măsură ce sângele reprezentat de energia ieftină se va împuţina, sistemul va trebui să se restrângă, iar suferinzii periferici vor fi aruncaţi în afara sa. Şi-atunci îşi vor trăi cu adevărat tragedia deoarece vor înţelege care este realitatea şi care-i visul. Desigur, vor plânge după „micile lor plăceri” care se vor dovedi imposibile.
Poate-mi veţi spune că sunt apocaliptic şi că viziunea aceasta este doar o ciudăţenie şi-atât. Poate aveţi dreptate, dar mă întreb dacă până acum aţi avut puterea/posibilitatea să vedeţi mecanismul din spatele cortinei.
Să gândim puţin practic: privind la sumele cu care au fost inundate pieţele în urma ultimei crize, cred că nimeni nu-şi mai face iluzii că, în realitate, banii actuali sunt simple hârtii fără valoare. Cu toate acestea în loc de hiperinflaţie avem aproape o deflaţie. Motivul e suspect de simplu: publicul intoxicat de propagandă nu are curaj să iasă la cumpărături de bunuri tangibile. Atunci s-ar prăbuşi întreaga falsă construcţie financiară. Se bucură însă de strălucirea iluzorie a plasticului electronic a cărui menire este doar aceea de a-i da acces limitat la propriile-i fonduri. Imaginaţi-vă că toate aceste fenomene se întâmplă când încă trăim într-un „decor natural”. În momentul în care lumea o va vira spre virtual, lucrurile vor fi infinit mai simple pentru sistem.
În tot acest serial nu am avut decât o singură intenţie: aceea de a vă obliga să gândiţi altfel, din altă perspectivă. Puteţi fi de acord cu părerile mele la fel de bine cum le puteţi respinge. Nu e nicio supărare, fiecare e liber să-şi aleagă drumul. Important este să o faceţi în deplină cunoştinţă de cauză. Şi, pentru a nu vă lăsa fără o temă de gândire, vă provoc să vă gândiţi ce se întâmplă atunci când arhitectul unui sistem devine parte a sistemului, a infernalului set de reguli pe care le-a stabilit convins fiind că el nu este parte a lor. De-aici începe frumuseţea!
Pentru cine vrea sa vada cam cum arata "Paradisul perpetuu" le recomad un mini serial britanic : Black Mirror, in special episodul asta: http://www.imdb.com/title/tt2089049/?ref_=ttep_ep2 (Fifteen Million Merits)
RăspundețiȘtergereHave fun ! :) :) :)
Felicitari pentru seria de articole. Le am citit cu mare placere. Sunt de acord cu multe din cele spuse de tine. Dar am si multe semne de intrebare.
RăspundețiȘtergereReferitor la resursele pe care ni le sifoneaza strainii: de fapt cine le sifoneaza? Austriecii? Nemtii? Francezii? Americanii? Rusii?
Astazi avem libertatea sa ne mutam la Paris, Berlin, Londra, Viena sau, de ce nu, daca sunt doritori, la Moscova si sa lucram acolo. Si sa beneficiem de asa zisele resurse sifonate de aceste state. Vom beneficia de aceste resurse prin faptul ca vom dispune de sistemele lor de invatamant (pentru copii nostri), de sistemele lor de protectie sociala, de sistemele lor de justitie, de sistemele lor de sanatate etc. Nimeni nu te opreste.
Cand Petrom era o companie de stat era sifonata de PETROMSERVICE. Cand SIDEX era o companie de stat era sifonata de firmele capusa. Cand ALRO era firma de stat era sifonata tot de firmele capusa. Etc.
Se traia mai bine in Romania in acele vremuri? Poate o elita extrem de mica traia mai bine. Si acum daca vrei sa traiesti bine trebuie sa muncesti. Trebuie sa iti placa scoala, sa inveti, sa fii ambitios si cu siguranta vei reusi. Chiar si la 20 ani. Sunt atatea exemple. Multi oameni i am angajat chiar eu, dar am cautat numai absolventi de automatica, matematica, finante banci, cibernetica. Au stat 1 an sau 2 si apoi au plecat la multinationale americane sau nemtesti. La 23 ani sa castigi 3500-4000 ron net nu e rau. Si e doar un pas. Ei cu siguranta vor pleca in strainatate la Berlin, Londra etc si vor beneficia de asa zisele resurse sifonate de capitalistii rai.
Nu te obliga nimeni sa pici in plasa "circului" promovat la tv, facebook si in viitor realitatea virtuala.
Traim intr o lume in care daca muncesti si esti perseverent reusesti. Astazi traim intr o lume in care poti sa ti spui opinia. Traim intr o lume in care poti sa nu fii de acord fara sa fii "saltat " a doua zi (vorba lui Ratiu: lupt pentru o lume in care sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine). Traim intr o lume in care avem acces la educatie de calitate. A cui este vina ca noile generatii refuza educatia de calitate, prefera facebook, prefera show uri de 2 bani la tv etc.
Daca Romania ramane pe acest drum 50ani, poporul acesta minunat va schimba pentru totdeauna soarta acestei tari. Gandeste te cate au trecut peste noi in istorie. Si totusi suntem inca aici. Ne integram in europa si geografic, nu doar din punct de vedere genetic. Europa devine o singura tara cu un singur popor. Oricum ne am tot amestecat din pdv genetic.
Noi Romanii avem un singur handicap: munca fiecarei generatii dintr o familie nu s a putut transmite copiilor din familie din diverse motive: confiscari, reforme monetare, jafuri etc. Vezi in elvetia, austria, germania, italia, spania: familii care au case din generatie in generatie; afaceri din generatie in generatie. Noi a trebuit sa o luam mereu de la capat pe cont proriu. Dar asta ne a facut sa ne adaptam. E cea mai buna calitate a romanului: se adapteaza.
Un mic amendament: daca in 1990 ar fi iesit la alegeri Ratiu astazi poate am fi trait mult mai bine. Sau daca Coposu ar mai fi trait cativa ani poate la fel am fi ajuns aici mai devreme. Cu asta as fi de acord. Dar si cei care au fost in locul lor ne au adus pana la urma aici. Nu e rau.
Aveti dreptate si dumneavoastra...dar vorbiti din interiorul cercului. Din interiorul "matricei" este superb, lucru punctat de multe ori de autor, in ultimii ani. Acum, aici, autorul a vrut sa priveasca din afara cercului si i-a reusit. Daca veti citi ultimele doua propozitii ale ultimului paragraf, veti intelege ce a dorit sa ne arate. Acel "arhitect" al unora va lua o mare teapa, daca nu a si luat-o inca, Vorba romanului : orice nas isi are nasul, iar ochiul "atoatevazator" are si el un supraveghetor.
Ștergere"nu..... nu..... sfarsitul nu-i aici........."
Am inteles ideea initiala. Doar ca pentru a ajunge acolo ar trebui intai sa reflectam la scopul vietii, la ceea ce suntem noi, daca suntem constiinta sau daca suntem doar intr o ferma matrix etc.
ȘtergereStima
Societate ca-n Demolition Man cu Stallone.Am vazut Snowpiercer, si da, partea magnifica e cand arhitectul ramane lipsit de putere si inghitit de catre creatia sa.Se cheama atunci ca Universul i-a tras o teapa de zile mari acelui arhitect.Cam pe ideea urmatoare : te cheama Rockefeller X, si ai putere de viata si de moarte asupra a milioane de oameni.Si mergi pe insula ta la relax, si te musca un sarpe veninos, ca pe sarpe-n coada-l doare de statutul tau, deoarece...totu-i relativ, pana si sefia asta.Faine articole, multumesc!
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru seria de articole, un semnificativ declic intelectual! Până la enhanced reality, însă, lumea noastră va mai cunoaște câteva episoade de real politik, o realitate deloc îmbunătățită, ba chiar cât se poate de crudă.
RăspundețiȘtergereÎn loc de concluzii, cred că sunt și alte câteva nuanțte: dacă în cazul civilizatiei occidentale, capitalismul ne aduce la statutul de sclavi fericiți, în cazul celei asiatice și mă gandesc in special la China, el pare sa conduca spre ceva mult mai brutal si nicidecum obținut cu costuri reduse. Pot aparea si vor aparea miscari de eliberare națională, ”noua Revoluție Franceză”, de această dată Asia, Orientul Mijlociu, Rusia, chiar și Africa sunt pline de astfel de focare.
Chiar în sensul teoriei tale, dacă pp. că în societățile agrare comunismul propulsează societățile spre o formă mutantă de capitalism, de ex. China, nu înseamnă că acestea nu vor cunoaște la rândul lor propriile Renașteri, de dimensiuni planetare, încetând să mai copieze Occidentul. Este greu de imaginat astăzi, dar o cucerire a spațiului de către China poate însemna o nouă epocă pentru omenire.
Ce vreau să spun e că această nouă ordine multipolară și bi/trifazată ne poate rezerva multe surprize, iar concluzia ta e puțin viciată de persistența celei mai prospere revoluții tehnologice din istorie. Dar nu înseamnă că istoria s-a sfârșit aici, chiar și Fukuyama a retractat!
Interesanta serie de articole insa cred ca finalul dumneavoastra este prea optimist. Deja problema maxima a "noii Rome" (SUA si societatile occidentale) este numarul prea mare de plebei carora trebuie sa li se asigure "paine si circ" (tichete de alimente, pensii etc).
RăspundețiȘtergereIn plus, atat SUA cat si Europa Occidentala sunt in plina mutatie demografica. SUA devine incet dar sigur o societate mai latino-americana si asiatica iar in Europa, trendul este mai greu de descifrat dar ponderea populatiilor arabe, musulmane si africane va schimba datele problemei in secolul XXI.
"realitatile virtuale" vor aparea dar nu cred ca vor mai reusi sa "rezolve" problemele sistemului occidental. In mod paradoxal pozitia de mana a doua pe care o are Romania in sistemul occidental poate fi o sansa in momentul resetarii acestuia. Subliniez poate, nu inseamna ca va fi. In 2030 (nu e atat de departe) vom fi o natiune imbatranita, falimentara si fara o structura capabila sa asigure conducerea. UE va fi fie un nou Reich german, fie o amintire, sistemul actual nu poate fi durabil.
Ca de fiecare data, unii vor castiga, altii vor pierde. Oricum Istoria nu se sfarseste, are dreptate cronicarul dar istoria romanilor pare sa se apropie de un terminus.
Daca istoria noastra se apropie de Terminus poate o punem de o Fundatie :)
ȘtergereNu avem nici Harry Seldon, nici planul lui,,,
ȘtergereModul global; spre care ne indreptam va fi un model CHINA: 12-14 ore pe zi munca pentru sub un dolar (o farfurie de orez)...nu vor fi nici o placere virtuala sau reala....se doreste reducere cu orice pret a populatiei planetare...desi planeta are resurse si spatiu sa hraneasca peste 100 de miliarde de oameni...personal nu pot sa fiu de acord cu un astfel de viitor si cu cat imi va sta in putinta ma voi opune.....omul fara libertate poate sa aiaba blugi si teneis nike si ce mai desfria un tampit anterior....iar Libertatea este dreptul omului de a respira..pe toti proganadistiia acesstia care zic ca globalizare e buna si ca te poti muta la LONDRA sa beneficieze copiii tai de paduchi (da, in LONDRA la anumite scoli sunt paduchi) si HIV/HPV/HEpC ii compatimesc....multumesc pentru ocazia de a-mi exprima opinia...rog pe autor sa abordeze chestiunea tiparnitelor de bani si a monpolul tiperirir de moneda caci aici este cauza inechitatii planetare
RăspundețiȘtergereAm zis ca poti sa te muti la Londra, Berlin, Paris, Viena sau Moscova. ai de unde alege. Tu poti merge linistit la Moscova. Acolo e lapte si miere, libertate deplina sa nu fii de acord cu liderul suprem etc. Nu cu paduchi si hpv ca la Londra cum zici tu. Mergi nene linistit la Moscova. Drum bun. Pa.
Ștergere@TAR,
Ștergere...omul fara libertate poate sa aiaba...
De acord cu tine -in teorie-, si eu prefer mai saracut dar liber, decat inchis intr-o colivie de aur. Problema este ca in Romania comunista pe care o tot canti tu (pe langa saracie), libertatea a venit calare pe tancurile rusesti. Dupa cum spunea si intelepciunea populara: "Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus". Iar noi pe aici prin estul Europei (si nu numai) stim f. bine semnificatia eliberarilor rusesti. Pe noi romanii, de vreo 200 de ani (din 1812 mai exact, de cand prima cizma mujica s-a infipt oficial pe teritoriu romanesc - Basarabia), poporul rus tot incearca sa ne elibereze...
@micro mic de tot
Stai linistit ca tipul profita din plin de libertate: a ales Londra, nu Moscova. Si de acolo, din Londra, injura Vestul totalitar si ridica osanale Patriei Mondiale a Luptatorilor pt. Libertate - Mujichistanul.
Sunt deja la LONDRA...pe unde seful tau iedologic GIURGEA munceste de rupe la constructii pe 42 de lire pe zi....succesuri!
Ștergere@ThinkAgainRO
Ștergere”toti proganadistiia acesstia care zic ca globalizare e buna si ca te poti muta la LONDRA”.
E normal să facă propaganda asta, că este din tagma lor, omul are slugi: ”Multi oameni i am angajat chiar eu, dar am cautat numai absolventi de automatica, matematica, finante banci, cibernetica.”
Daca vrei sa intuiesti soarta societatii actuale ia si citeste Istoria lui Toynbee.Occidentul,singura civilizatie ramasa in ring isi construieste propriul stat universal si poate,propria religie universala .Oricum,destramarea este inevitabila.Priveste la Roma din timpul lui Marcus Aurelius.Oare cine ar fi crezut atunci ca vor urma o suta de ani de haos?
RăspundețiȘtergereYuval Harari | Techno-Religions and Silicon Prophets
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=g6BK5Q_Dblo
Interesante articole, aceasta serie "Ceea e vine". O sinteza buna a unor ganduri sau gandiri complexe.
RăspundețiȘtergereSclavii nu sintem noi. Sclavii sint robotii care merg cu petrol eftin. De-abia cind se termina petrolul vom redeveni sclavi. Pina atunci, erszatz de paradis
RăspundețiȘtergerePlanul pentru controlul absolut se desfasoara la viteza maxima, centrat pe seductia dreptului la bunastare, cu atat mai mult cu cat consecintele actiunilor individului nu o merita. Dar nerabdarea cu care se trece la demolarea oricarei rezistente denota frica si acceptarea unui compromis din partea arhitectului care forteaza matricea sa faca salturi peste limita din manualul de utilizare. Orice actiune genereaza consecinte pentru arhitect, care are inca o capacitate de a opri efectele sa nu intre in rezonanta.
RăspundețiȘtergereAici vreau sa ajung: sistemul descris de tine e o realitate insa aplicarea lui presupune uniformitate, cei care il imbratiseaza trebuiesc adusi la acelasi nivel de incapacitate astfel in cat sa ceara solutia asta, sa nu mai existe alternativa si atunci perfizenia va fi totala, implantul acceptat neconditionat. Uniformizarea cere timp si resurse: decalaje culturale, religioase, de nivel de dezvoltare (ma refer la integrarea lumii virtuale in viata cotidiana). Ambele resurse se epuizeaza mai repede decat ritmul transformarii, si asta lasa un grad de optiuni/variabile peste nivelul acceptabil. Solutia, cred eu, va fi divizarea in "suficient de transformati" si "barbari", trans si post umanisti. Nu razboi cu bum-bum ci razboi de identitate.
As face o nuantare daca esti de acord, la "Lumea care vine este minunată" --> minunat in sensul de transformare benefica si nu neaparat placuta. Multe false griji vor disparea.