Despre finante personale

Am fost profund impresionat de articolul de ieri al lui Cristi Dogaru(Alături de creditori până la moarte şi dincolo de ea). Cred că este unul dintre articolele pe care ar trebui să le citească oricine pentru a şti cum şi ce să nu faci cu banii. Într-adevăr, vremurile în care trăim aduc după sine multe iluzii pe care, dacă le urmezi, rişti să-ţi ratezi întreaga viaţă. 

Cu ceva vreme v-am adus în atenţie faptul că, în conformitate cu un studiu al Credit Suisse(Global Wealth Report, 2015), cei care au 10$ în buzunar şi nu au datorii sunt mai bogaţi decât 25% dintre americani! Situaţia nu este cu mult diferită nici în vestul Europei sau în ţările „iconice” care apar constant în statistici gen „cele mai bune în care să-ţi trăieşti viaţa”. E o caracteristică generală a societăţii actuale. 

Acesta este motivul pentru care m-am hotărât să compilez în cele ce urmează câteva sfaturi simple pe care ar trebui să le urmaţi. Nu vă vând iluzii, nu vă promit că o să ajungeţi miliardari, nici măcar că vă veţi îmbogăţi peste noapte(sau peste o perioadă previzibilă de timp). Ceea ce însă sunt sigur este că, urmând sfaturile de mai jos, veţi evita dezastrele de care au parte cei care-şi gestionează defectuos finanţele.  Şi, celor care vor fi dezamăgiţi de parcurgerea rândurilor de mai jos(probabil grosul cititorilor blogului meu), le voi spune încă de pe acum că m-am săturat să văd atâţia oameni care n-au habar de aceste elemente banale.

Elementul de bază de la care trebuie pornit este o veche zicală populară: „nu te întinde mai mult decât îţi e plapuma!”. Reţineţi şi înţelegeţi acest lucru deoarece e esenţial! În termeni financiari, zicala se traduce în obligativitatea de a nu cheltui mai mult decât ai. Adică aceea de a evita împrumuturile de orice fel. Nu vă grăbiţi să mă contraziceţi; o să tratez problema împrumuturilor ceva mai târziu. Reţineţi însă că, din punct de vedere al finanţelor proprii, aveţi obligaţia de a termina fiecare lună fără datorii. Şi asta indiferent de veniturile pe care le aveţi.

Pentru pasul următor o să fac apel tot la o vorbă populară care spune că trebuie „să strângi bani albi pentru zile negre”. Aşadar, faptul că termini luna pe zero, adică fără datorii, nu e suficient, ci mai trebuie să pui şi bani de-o parte. E logic să faci aşa deoarece, pe măsură ce înaintezi în vârstă, necesităţile financiare cresc în timp ce capacitatea de muncă(adică de a produce bani) scade. Cred că nu-i un secret pentru nimeni că, odată cu înaintarea în vârstă, sănătatea începe să scârţâie, vin obligaţii de altă natură(gen ajutorul acordat copiilor), apar scăderi drastice de venit odată cu pensia s.a.m.d. Asta înseamnă că trebuie să te pregăteşti din timp pentru ceea ce urmează, iar economisirea este singura variantă care-ţi oferă o posibilitate certă de strângere a unor sume mari cu efort minim. 

Am reţinut aşadar că e bine să economisim. Însă cum s-o facem? Simplu: cu disciplină. Pas cu pas, vorba Plăvanului. Din venitul tău trebuie să pui de-o parte o anumită sumă. Şi, pentru a te ţine de cuvânt, trebuie ca această „plată” să fie primul lucru pe care-l faci atunci când îţi încasezi venitul lunar. Ca şi cum ai avea un credit şi ţi-ai plăti rata. Probabil întrebarea pe care ţi-o pui este cam ce procent ar trebui economisit? Un minim recomandabil ar fi 10% din ceea ce câştigi. Acesta este însă minimul, valabil pentru cei care „intră în viaţă” şi care au venituri mai mici. Pe măsură ce-ţi cresc veniturile, procentul pe care-l economiseşti ar trebui să crească(ca o idee, chinezii economisesc în medie 30% din venituri!). 

OK, acum trebuie să trecem la pasul următor, anume ce facem cu economiile noastre, unde şi cum le păstrăm. Gândeşte-te la banii pe care-i economiseşti ca la un fond propriu de investiţii. Ei trebuie să-şi conserve valoarea în timp. Dacă economiseşti „punând la saltea” rişti ca inflaţia să-ţi erodeze serios economiile(până la a le anula). De aceea, structura economiilor tale trebuie să copieze într-o oarecare măsură structura unui fond de investiţii. Aşadar, în primul rând trebuie să te asiguri că economiile tale au o componentă lichidă, adică uşor transformabilă în bani. Ea trebuie să aibă, ca dimensiune, între şase şi nouă venituri nete. Este un fond de urgenţă în care poţi să intri în cazul unor accidente mai puţin plăcute, gen pierderea job-ului. Aşadar, dacă rămâi fără job(sau nu-ţi mai merge business-ul) ştii cel puţin că ai o rezervă care-ţi asigură câteva luni de confort similar. Luni în care trebuie să faci ceva pentru a te redresa. De aceea, această componentă este bine să fie ţinută sub formă de depozite bancare cu randament cât mai bun posibil.

Celelalte două componente ale economiilor proprii trebuie gândite ca investiţii pe termen mediu şi lung. De ce? Pentru că e obligatoriu ca ele să vină la pachet cu randamente superioare inflaţiei.Reţine că banii pe care-i ţii în bancă sunt afectaţi de inflaţie; dobânda pe care-o iei de-acolo acoperă inflaţia în cazuri foarte rare şi pe perioade mici de timp. Aşadar trebuie să găseşti plasamente care îţi garantează rentabilităţi mult superioare alternativelor puse la dispoziţie de bănci. Care-ar fi acestea? Pentru cei care nu au capacitatea de a construi un business, varianta cea mai simplă(şi optimă) este bursa. Investiţia în companii mari, cu o perspectivă solidă şi care au un obicei în a distribui dividende este preferabilă. Desigur, trebuie făcută o minimă analiză de oportunitate care nu-i tocmai „ştiinţă spaţială”, fiind la îndemâna oricui. Pentru cei mai comozi, alternativa este reprezentată de investiţia în indecşi bursieri. Ceea ce trebuie să conştientizezi când investeşti la bursă este faptul că rezultatele se văd numai pentru cei care ignoră cu desăvârşire ştirile. Cumpără acţiunile respective şi impune-ţi să le păstrezi cel puţin un an, fără a te lăsa impresionat de ştiri. O altă strategie presupune splitarea investiţiei la bursă în trei portofolii(pe termen scurt, mediu şi lung), dar nu insist acum deoarece aş întinde prea mult discuţia. 

Altă variantă de investiţie pe termen mediu este reprezentată de construirea unui business. Nu te gândi la ceva mare, ci din contră: o afacere mică pe care s-o controlezi şi s-o construieşti în jurul unei nevoi pe care-o identifici în piaţă. Crede-mă că sunt o groază de oportunităţi! Trebuie însă să ai ochi şi spirit antreprenorial. 

În ceea ce priveşte investiţiile pe termen lung, acestea le vei putea face abia după ce ţi-ai definitivat primele două componente ale fondului propriu de investiţie. Acest gen de investiţii sunt mai greu vandabile, dar valoarea lor în timp creşte. Un exemplu este reprezentat de investiţiile imobiliare. Un spaţiu comercial situat într-o zonă cu vad, în afară de chiria pe care-o produce lunar, îşi mai creşte şi valoarea de la o zi la alta. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu spaţiile locative pe care le achiziţionezi în scop de închiriere: în afara banilor pe care-i încasezi lunar, valoarea le creşte constant.

Cu toate că ar mai fi multe de spus, pun aici punct subiectului reprezentat de economisire/investire pentru a trece la componenta „hot” numită credite. Aşa cum am spus, ar trebui, pe cât posibil să evitaţi îndatorarea deoarece aceasta reprezintă o „întindere mai mult decât îţi e plapuma”. Şi totuşi, îmi vor spune unii, ce să facă cei care, aflaţi la începutul vieţii, trebuie să-şi facă „un rost al lor”, adică să aibă o casă, să-şi întemeieze o familie s.a.m.d. Aici discuţia e lungă. În primul rând trebuie să vezi dacă-ţi poţi permite o casă. Dacă ai salariul minim pe economie, cu siguranţă că nu-ţi pemiţi una. Dar oare când ţi-o permiţi? La modul teoretic îţi permiţi o casă atunci când costurile ei lunare sunt mai mici de 30% din venitul tău. Hai să facem un calcul: să adunăm costul chiriei(sau al ratei dacă-ţi iei casa printr-un credit), cu cel al întreţinerii şi al taxelor locale(dacă eşti proprietar). Dacă suma este inferioară procentului de 30% din veniturile tale înseamnă că îţi permiţi respectiva casă. Aşadar, la achiziţionarea unei case în rate trebuie să te asiguri că nu vei plăti pe casă mai mult de 30% din ceea ce câştigi. Acesta este procentul maximal, un optim ar fi pe la 20%. De ce? Simplu: cei 30% pe care-i dai pe casă plus cei minim 10% pe care-i economiseşti deja înseamnă 40% din ceea ce iei lunar. Trebuie să-ţi rămână bani să te bucuri de viaţă, să te distrezi, să-ţi faci un concediu decent s.a.m.d. 

Ce se întâmplă însă atunci când nu-ţi permiţi o casă? Simplu: trăieşte aşa cum trăiai şi până acum. Sporeşte rata economisirii şi caută să-ţi găseşti surse mai bănoase de câştig. Nu te arunca în vâltoarea unei aventuri financiare din care poţi ieşi precum cel despre care vorbea Cristi Dogaru în articol. Pur şi simplu nu merită! Viaţa trece şi cel mai important lucru e s-o trăieşti aşa cum îţi place, nu să te transformi în sclavul altora.

Să luăm acum la analizat şi celelalte credite cu care te îmbie băncile. Creditele de consum sunt scumpe şi nu merită. Vrei să-ţi iei o maşină în rate? Ai dat lovitura! Îţi faci un credit cocoşător pe cinci ani pentru o maşină care peste trei ani te va plictisi şi enerva. Aiurea, nu? Caută alternative şi, când îţi iei o maşină ia-o pentru ceea ce e: un obiect care te transportă din punctul A în punctul B, nu o chestie care te face să te crezi „macho man” sau „pisi realizată”. Sunt iluzii care te costă scump. Revin la începutul articolului: caută să te întinzi cât îţi e plapuma! 

Cardurile de credit cu dobânzi zero? Pot fi alternative pentru omul calculat, dar numai în două cazuri: în primul rând caută să le achiziţionezi în perioadele promoţionale, atunci când băncile ţi le dau cu zero comisioane(vezi că pomana asta nu durează mai mult de un an, aşadar caută să le închizi înainte de a fi taxat) şi apoi caută să nu te laşi păcălit de banii ieftini. Ia-le doar pentru a achiziţiona ceva punctual(gen electrocasnice mai scumpe) cu zero dobândă. Nu te transforma într-unul care, lună de lună, îşi completează cardul de credit pe care l-a golit în luna anterioară deoarece sfârştul va fi unul singur: nu vei mai putea s-o faci şi vei plăti usturător pentru asta.

Ca regulă generală în ceea ce priveşte gestiunea creditelor pe care le ai, cea mai bună atitudine este rambursarea anticipată(şi asta funcţionează de minune mai ales la creditele pe termen lung!). Dacă, la un moment dat, ai surse financiare suplimentare e bine să le canalizezi către rambursarea anticipată a creditelor. Doar în acest fel vei evita să plăteşti aiurea nişte dobânzi.

Cam acestea ar fi principalele sfaturi pe care mă simt dator să le dau celor care nu prea au habar cu ce se mănâncă finanţele personale. Sunt două elemente de care trebuie să fie conştient oricine: în primul rând faptul că, în ziua de azi, singura persoană care-ţi poartă de grijă eşti tu însuţi şi, nu în ultimul rând, că trebuie să te fereşti de aburii otrăvitori ai iluziilor şi ispitelor pe care societatea în care trăim ţi le scoate în faţă la fiecare pas. Nu, nu există „haine de firmă”, „ceasuri de firmă”, „bijuterii de firmă” şi alte asemenea nimicuri. Există doar ceea ce-ţi place(dar vezi să-ţi placă ţie, nu ţie via clipul publicitar văzut până la refuz!), ceea ce te face să te simţi bine. Atât.