miercuri, 31 august 2022
Serghei Stankevici despre viitorul summit al Organizației de Cooperare de la Shanghai
marți, 30 august 2022
Către noua ordine financiară mondială
Inflaţia impusă în SUA - şi apoi extinsă precum o pecingine în întreaga lume - nu-i nimic altceva decât o încercare disperată de a se mai salva ceva. Orice, dar să se salveze. Ecourile ei se văd peste tot, însă funcţionalitatea este discutabilă.
luni, 29 august 2022
Reînvierea imperialismul polonez?
duminică, 28 august 2022
Care ordine mondială va fi?
sâmbătă, 27 august 2022
Douglas Macgregor: Consolidarea eşecului în Ucraina
Preiau mai jos opinia colonelului Douglas Macgregor, fost consilier al Secretarului Apărării din Administraţia Trump, veteran decorat şi autor a cinci cărţi.
Materialul a fost publicat în The American Conservative pe 23 august a.c.
vineri, 26 august 2022
Un gust amar
Ieri am redirecţionat pe canalul meu Telegram un comunicat al Coaliţiei pentru Naţiune referitor la gestul halucinant al ministrului Justiţiei - eternul şi veşnicul slugoi Pledoiu - care-a consfinţit transformarea României în paşalâc UE prin intermediul pachetului de legi pentru justiţie. Este o oroare, o încercare aberantă şi umilitoare de a subordona întreg aparatul de justiţie al României unei instituţii a UE care e nealeasă de nimeni şi căreia nu i se subordonează justiţia din nicio ţară. Gestul trădătorului Pledoiu este cumva bomboana de pe coliva politicii Plăvanului, care-a constat în distrugerea industriei, împiedicarea dezvoltării infrastructurii, distrugerea armatei, sufocarea afacerilor autohtone, externalizarea controlului energiei româneşti s.a.m.d. Practic, sub conducerea unui prostovan nemernic, vândut şi străin de orice interese ale acestei ţări, România a ajuns un fel de societate pe acţiuni cu acţionari externi. Slugoiul Pledoiu nu face altceva decât ca - prin legile justiţiei - să forţeze consfinţirea acestui statut, astfel încât indiferent de cine-ar veni la putere să se trezească în faţa unui zid obtuz care face scut în jurul intereselor străine.
joi, 25 august 2022
Ştiri care nu se spun
E bine să ne hlizim la ceea ce propaganda ne arată a fi „eşecurile” Rusiei, dar cred că cel mai indicat e să ne uităm la elementele obiective. Adică fix la acele elemente care sunt determinante pentru evenimentele prin care trecem. Asupra acestora se păstrează tăcerea, cu toate că ele sunt cele care ne spun extrem de multe.
miercuri, 24 august 2022
De ziua Ucrainei Rusia începe oficial a doua etapă a Operaţiunii Speciale
Mi-a livrat cineva spicuiri dintr-un raport al Kievului din care rezultă că, până la momentul actual, armata lui Zelenskyi a pierdut peste 200 000 oameni. Este o tragedie fără margini, mai ales în condiţiile în care majoritatea celor împinşi la război au fost luaţi cu japca de acasă. Trebuie să ne uităm şi în partea cealaltă pentru a constata că este un moment critic şi pentru Rusia. Uciderea Dariei Dughina este elementul care, dincolo de personalitatea victimei, semnalizează reapariţia fenomenului terorist pe teritoriul Federaţiei Ruse, iar aceasta este o presiune în plus pentru Putin şi conducerea Rusiei.
marți, 23 august 2022
Iohannis, Orban, Arafat & comp., din punct de vedere oficial sunteţi criminali!
luni, 22 august 2022
De ce critic Occidentul şi nu Rusia, China, etc.
duminică, 21 august 2022
Crima ca politică de stat a SUA
sâmbătă, 20 august 2022
O istorie aproape necunoscută(2)
vineri, 19 august 2022
O istorie aproape necunoscută
joi, 18 august 2022
Naţionalismul globalist se pregăteşte de somn
miercuri, 17 august 2022
Semnele fragilităţii
Cu toate că în Afganistan este o ameninţare teribilă de foamete, SUA refuză să elibereze activele îngheţate ale Băncii Centrale a Afganistanului. Este vorba de peste 7 mld. $, bani care ar ajuta foarte mult în actualul context. Nu există absolut nicio justificare pentru acest refuz. Mă rog, ar fi una, anume frustrarea americanilor în ceea ce priveşte pierderea ruşinoasă a războiului de acolo. Multe think tank-uri deja vorbesc despre finanţarea unei opoziţii afgane din acele fonduri - a se citi „asigurarea unor venituri întregului aparat corupt, dar vândut SUA şi extras de-acolo la retragere”.
marți, 16 august 2022
Frate, frate, dar...
Moldovagaz nu poate să-şi plătească factura lunii august către Gazprom, factură scadentă în doar câteva zile. Compania a cerut o amânare de gaze de la ruşi, amânare căreia Gazprom nu i-a răspuns. Înţeleg că şeful Moldovagaz a spus că problema n-ar fi atât de gravă întrucât ... va lua gaze din România.
Acum n-am nicio treabă, dar îmi pun câteva întrebări. Dacă Modovagaz nu are bani să cumpere gaze de la Gazprom, cum va avea bani să plătească gazele din România? Apoi, nu înţeleg de unde va da România gaze Moldovei? Noi, cu toate gazele pe care le avem, tot avem un deficit de 20%. Dacă mai dăm şi Moldovei, deficitul creşte.
Ceea ce înţeleg din spatele uşilor închise este că întreaga operaţiune îi are înspate pe americani care ne-ar fi ordonat să extragem Moldova din zona de influenţă rusească. Cu dragă inimă, doar că nu ştiu dacă Moldova vrea asta. Şi, mai mult, nu ştiu dacă, în cazul în care ţara vrea s-o cotească spre vest, vrea s-o facă integrându-se în România. Dacă la prima întrebare răspunsul nu ştiu care este, la cea de-a doua întrebare răspunsul e clar nu. Astfel încât îmi pun numeroase alte întrebări.
Situaţia e aceeaşi de la Revoluţie încoace. De-atunci România oferă tot felul de avantaje, subvenţii şi ajutoare Moldovei. Toate acestea ne costă bani serioşi. Într-adevăr, recuperarea teritoriului istoric ar fi un proiect mare, doar că - aşa cum am spus-o în nenumărate rânduri - vine la pachet cu numeroase probleme dintre care cea mai mare este aceea că majoritate covârşitoare a celor de peste Prut NU VOR UNIREA! Se simt „moldoveni”, vorbesc „limba moldovenească” şi au ca obiectiv „statalitatea Republicii Moldova”. Cu toate acestea politicienii se fac că plouă şi joacă faţă de alegătorii români cartea „frăţiei”. Doar că frăţia asta costă teribil de mult şi din partea cealaltă sentimentul e neschimbat de treizeci de ani.
Aşadar, în aceste vremuri tulburi, în care România şi-aşa e destabilizată, poate că ar fi corect ca România să-şi vadă interesele şi s-o lase mai moale cu cartea „frăţiei” care ori e jucată prost, ori e o „mână moartă”. O fi OK cu frăţia, dar asta se poate spune doar atunci când eşti frate, nu când unul pretinde că e frate, iar celălalt îl ia de prost.
P.S. Întâmplare recentă. La Paris, la aeroport mă aştepta un şofer pentru transfer. Mi-a vorbit în franceză, dar în maşină i-am văzut ecusonul. „Tu eşti român? - l-am întrebat curios”. „Nu, sunt moldovan, dar am şi paşaport de România”. Mişto, mi-am spus. Asta-i frăţia!
luni, 15 august 2022
Grecia ca o repetiţie generală
Am insistat în ultima perioadă în ceea ce priveşte Grecia deoarece este o ţară etalon pentru ceea ce urmează să facă globaliştii peste tot în lume. Absolut tot ceea ce se întâmplă aici este o demenţă totală. Şi, cu toate acestea, guvernul-mariontă e nemişcabil.
duminică, 14 august 2022
sâmbătă, 13 august 2022
Dezordinea de după colţ
vineri, 12 august 2022
Upgrade-ul terestru
miercuri, 10 august 2022
Cum au păcălit nemţii şase armate europene(şi cu Ucraina şapte)
Din ciclul „să ne râdem(sic!) cu nemţii şi să plângem cu grecii”, am pentru azi un subiect deosebit de comic: Panzerhaubitze 2000, prescurtat PzH 2000. Este vorba despre celebrul tun autopropulsat produs de nemţi şi vândut către o căruţă de prostovani printre care enumerăm: Italia, Olanda, Grecia, Lituania, Ungaria, Croaţia. Sincer să fiu am citit de două ori lista clienţilor Rheinmetall întrucât nu-mi imaginez cum de-a ratat România locul pe lista selectă a prostovanilor care-au dat banii pe mizeria asta. Şi n-am amintit aici Ucraina care mai are puţin şi devine cel mai mare deţinător al acestor mizerii.
marți, 9 august 2022
O tragedie grecească
Nu ştiu de ce am capacitatea de a mă afla în zone fierbinţi. Nu fac mare lucru pentru asta, dar pur şi simplu mi se întâmplă. Astfel, fără eforturi deosebite, am fost martorul unor evenimente epocale, aproape atingându-le. Au fost cazuri în care m-am aflat lângă evenimente al căror tâlc l-am înţeles mult mai târziu. Nu-i nimic altceva decât noroc sau poate, cine ştie, o predestinare.
luni, 8 august 2022
Ceea ce contează e ieşirea din letargie
Dacă nu aţi ctit articolul de ieri, vă invit să o faceţi acum, înainte de a citi ceea ce urmează. Nu de alta, dar aş vrea să înţelegeţi cu exactitate ceea ce vă spun în continuare.
Reacţiile primite au fost cele la care mă aşteptam. Mulţi au spus că e foarte corect ceea ce spun, iar alţii au început să-mi înşire tot felul de motive pentru care spusele mele sunt neaplicabile: ba că s-a scumpit benzina şi drumul către un asemenea teren ar fi scump, ba că agricultura e grea, ba că oricum s-ar putea ca proprietăţile să fie confiscate etc. Mă aşteptam la aceste reacţii.
duminică, 7 august 2022
Despre control
Mai e însă ceva. Ştirile sunt, în fapt, o colecţie de mortăciuni. Ele sunt despre ceea ce s-a întâmplat, nu despre ceea ce se întâmplă. Chiar şi atunci când vorbesc despre ceea ce ar urma să se întâmple, ele sunt nişte fantome vorbind despre nişte evenimente cu un grad mare de incertitudine. Un mort nu-ţi poate prevesti viitorul. Asta e a doua constatare.
Nu în ultimul rând, ar trebui să înţelegem că ştirile nu pot fi controlate de către noi, cei care suntem receptori ai lor. Indiferent ce-am face, indiferent de sursele pe care ni le-am alege, trebuie să înţelegem că în acest joc nu noi controlăm ştirile, ci invers, ele ne controlează pe noi. Iată motivul pentru care guvernele caută să introducă reglementări stricte prin intermediul cărora să controleze canalele media: vor să controleze narativul şi astfel să-i controleze pe cei care citesc şi care cred că astfel ar controla ceva. Eroare: ştirile, de fapt, sunt elemente care ne controlează. Iată, aşadar, şi cea de-a treia constatare.
Avem acum o viziune cât se poate de clară. Urmărind ştirile nu facem altceva decât să ne alegem stăpânul care ne controlează, în timp ce noi nu mai controlăm nimic. Ştirile sunt nişte nimicuri, nişte bârfe cu care ar trebui doar să ne delectăm, nu să ne punem speranţe deşarte în ele, aşa cum facem în prezent. Toţi suntem prinşi în capcană şi de aceea întrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este: noi ce mai controlăm?
Vedem bine că nu putem controla nimic. Şi, mai mult, vedem că atunci când ne aruncăm în focul deşertăciunilor media de fapt capitulăm, ne predăm altora care astfel ne controlează. E o ecuaţie perversă pe care vreau să o înţelegeţi la adevărata sa valoare, evitând astfel să vă transformaţi în sclavi.
De fapt, în paragraful anterior, am introdus o falsă generalizare voită atunci când am spus că nu putem controla nimic. Corect era că nu putem controla mai nimic exterior nouă. Putem controla însă câteva elemente extrem de importante: ceea ce deţinem şi ceea ce facem. Cu siguranţă putem controla ceea ce e în casa noastră. Cel puţin până acum nimeni nu poate să intre acolo decât printr-un abuz. Şi, de asemenea, putem controla ceea ce facem. Sunt două elemente extrem de puternice! Ştiu, e banal ceea ce spun, oricine e conştient de asta, doar că, în ciuda banalităţii, aspectele descrise sunt ignorate.
Suntem îngrijoraţi cu privire la instrumentalizata criză alimentară. Ştiaţi că Chesnoiu a fost zburat de la Agricultură deoarece s-a opus eliberării de alimente din rezervă pentru Germania? Iată o ştire. N-o putem controla. De asemenea ea ne induce anxietate deoarece ştim că acolo se vor roti miniştii până când va veni cel care ne va trăda. Aşa a fost mereu. Şi noi rămânem cu întrebarea: ce vom face atunci când va veni nenorocirea? De unde ne vom face rost de alimente? Cum vom face? Hmm, nu cumva pare că seamănă ca două picături de apă cu povestea drobului de sare?
De fapt chiar aşa este: ştirile se vând bine atunci când prezintă dezastre. Frica ne face să stăm încordaţi şi să intrăm într-o stare de anxietate, de aşteptare în vederea asigurării celei mai bune reacţii pe care am putea-o avea. Astfel ne focusăm pe şi mai multe informaţii. Până când o altă bombă ne stârneşte o anxietate şi mai mare. Din nou ne focusăm, din nou căutăm ştiri şi din nou stăm în aşteptarea dezastrului. Până când? Până o luăm razna sau până ni se iroseşte viaţa. Dacă te pierzi în morţi o sfârşeşti în cimitir mult mai repede decât ar trebui! Iar noi ne aruncăm efectiv viaţa la gunoi.
Am spus-o de multe ori şi v-o repet: încetaţi să mai ascutaţi la cleveteli şi faceţi ceva! Orice faceţi este o extindere a controlului propriu. Vă e frică de criză, luaţi-vă un pământ sau revitalizaţi-l pe cel pe care-l aveţi la ţară. Nu-i scump. Învăţaţi să faceţi agricultură pe spaţii mici. Ca un hobby. E ceva ce controlezi, ceva ce-ţi produce, ceva ce te face să te simţi mândru. Nu-i vorba doar de faptul că îţi asiguri o oarecare independenţă alimentară, ci, mai mult, îţi rezolvă problemele psihice induse de viaţa de azi. Nu-i o ruşine să înţelegem că, în societatea de azi, ne lovim non stop de nebuni, de oameni cu probleme psihice majore. Toţi sunt aşa deoarece sunt sclavi ai societăţii şi, din contactul cu ei, fiecare dintre noi înghite o mică doză de nebunie. E o otravă care se acumulează în organismul nostru şi de care trebuie să scăpăm. O grădină e cel mai bun sanatoriu pe care ni-l putem construi, cea mai eficientă insulă de refacere. Nu este însă singura. Sunt multe alte metode pe care le descoperiţi singuri propunându-vă să faceţi ceva, ceva de la A la Z!
Mă opresc pe moment aici promiţându-vă că voi reveni cu ceva mai consistent şi mai util. Reţineţi până atunci concluzia: important e ceea ce controlăm. Astfel, controlând mai mult, ajungem să fim mai puţin controlabili! Începeţi să puneţi în aplicare ceea ce v-am spus şi va fi bine. Succes!
sâmbătă, 6 august 2022
Scandal în Grecia
E un scandal monstru în Grecia, care s-a lăsat cu demisii în lanţ. Nici mai mult nici mai puţin, o cabală similară ca organizare celei de la noi, a interceptat cu nesimţire telefoanele unor persoane cheie ale opoziţiei.
vineri, 5 august 2022
E oficial: ucrainenii sunt criminali de război!
Treptat cad măştile perverse utilizate de armata Ucrainei sub protecţia discreţionară a stăpânilor săi anglo-americani. Cu surprindere am constatat că la concluzia din titlu nu a ajuns vreo organizaţie suspectă, ci tocmai Amnesty International. Sunt surprins să constat că organizaţia reia în raportul său multe dintre acuzele pe care le-am documentat de atâta vreme, acuze despre care detractorii mei spuneau că sunt simple invenţii. NU! Iată că acum se dovedeşte unde sunt adevăraţii criminali.
joi, 4 august 2022
Se reaprinde Orientul!
miercuri, 3 august 2022
Taiwan update
marți, 2 august 2022
Către ce tabără să ne îndreptăm?
Dacă Putin ar anunţa că face recrutări pentru diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia Cloşca şi Crişan”, mi-e teamă că înghesuiala ar fi atât de mare încât ar trebui urgent să găsească noi nume pentru alte divizii. Iată zona dubioasă în care au fost aruncaţi românii, iată disperarea produsă de războiul împotriva omului condus de Occident şi pus în aplicare la noi de leprele telecomandate aflate la butoanele puterii.