Rețeaua infamă

O să încep prin a vă spune că e aproape imposibil să trăiești din scris. Sunt doar câteva domenii unde mai e posibil să trăiești din ceea ce scrii. Iar aceste domenii sunt suficient de specializate astfel încât să fie nevoie de ceva studii avansate pentru a ajunge acolo. În niciun caz jurnalismul nu se află între acele domenii. Și, cu toate că ai nevoie de studii destul de scorțoase de litere, nici măcar autorii - unii chiar de succes - nu pot spune că trăiesc din ceea ce scriu.

Mă veți întreba, cu siguranță, cum de sunt jurnaliști care trăiesc pe propriile picioare? Spus simplu, ei aparțin altor vremuri și încă mai trăiesc inerțial. În vremea noastră e imposibil să trăiești ca jurnalist. Iar faptul că există o grămadă e ceva ce merită investigat.

Actualii jurnaliști trăiesc ori arondați unor televiziuni, ori în presa scrisă care se produce online. În ceea ce privește televiziunile, rețeta e simplă: sunt întreținute în principal de stat. Fenomenul l-am explicat de mai multe ori: partidele primesc subvenții de la stat, pe care le varsă televiziunilor pentru „promovare electorală”. Încă de la COVID televiziunile s-au obișnuit să trăiască pe spatele statului și nu se vor dezobișnui de asta. Excepție fac posturile TV de nișă, care oricum merg cu o schemă ultra-redusă de personal. 

În presa scrisă povestea în schimb e întortocheată. Nu ai cum să reziști dacă n-ai un sponsor. Să vă dau un exemplu. Există un site despre care n-ați auzit niciodată: Pressone. Audiența acestui site a fost în decembrie de aproximativ 200 000 de oameni. E ceva rahitic. Ca să înțelegeți, subsemnatul - singur singurel - beneficiind de o platformă gratuită(blogger) le scuipă ăstora semințe în cap. Partea frumoasă abia acum începe: respectiva covergă media are două redacții - la București și Cluj! - și peste 30 de jurnaliști care lucrează acolo. Păi ce fac ăia, fraților? Cu ce sunt plătiți? Dacă eu aș activa publicitatea pe blogul meu, probabil n-aș strânge mai mult de vreo câteva sute de euro lunar. Cum să-i împarți la 30 de oameni??? Ca să nu mai vorbim că ei n-ar putea scoate nici mărunții din publicitate pentru că n-au audiență!

Șmecheria e alta. Probabil tot auziți sintagma de „jurnalist de investigație”. Te și gândești la un soi de Sherlock Holmes, dar când dai față cu ei aproape că te stingi de râs. Pisi aia semidoctă care mă ataca pe mine și care scrie niște compuneri demne de clasa a III-a C, tot jurnalistă de investigație se intitulează. E o inflație de investigatori d-ăștia. Mi-a fost destul de simplu să înțeleg cum funcționează întrucât e evident că sunt ținuți de cineva. E vorba de rețele întregi, grupate după „sursa de proveniență” a banului. Să vă explic.

Modelul utilizat este cel al organizației-umbrelă care apoi face păduchi în zonele în care este interesată. Dacă e o organizație bine finanțată, își formează inclusiv organizații-umbrelă la nivel național, pe modelul Fundației Soros. Acestea sunt canalele care finanțează așa-zisele publicații independente. Faza cu „jurnalismul de investigație” vine de la o direcție strategică a USAID de a finanța acest tip de jurnalism întrucât, spuneau ei, astfel se pot fragiliza zonele în care SUA are interes. Înțelegeți acum tărășenia? 

Să luăm un exemplu-școală: Freedom House România este o organizație-umbrelă de la noi, filială a organizației mamă din SUA. Activitățile sale sunt coordonate de către Departamentul de Stat al SUA și finanțarea vine direct de la stat pe filiera USAID. Șefa Freedom House România e nulitatea aia de Cristina Guseth, pe care ați văzut cât o duce capul la audierile pentru funcția de ministru al Justiției. Nu vă luați acum după modestia sa intelectuală pentru a trage concluzia greșită că nu e capabilă de nimic. Aiurea, individa asta împarte „cașcavalul de peste Ocean” și tocmai de-aici îi vine puterea. 

Freedom House România derulează mai multe proiecte media din domenii diverse: formare de jurnaliști prin intermediul unor burse puse la bătaie, lupta împotriva „dezinformării” prin fact checking, jurnalism de investigație s.a.m.d. În fapt e vorba de o platformă al cărei scop este acela de a planta și susține toate ciupercile otrăvitoare menite a răspândi aberațiile ideologiilor împachetate peste Ocean. Arma media a Freedom House se numește PressHub, o platformă de finanțare pentru 30 de ziare locale și naționale. Înțelegeți șmecheria? Tovarășa Guseth finanțează direct jurnaliștii scripcari care cântă așa cum li se spune. Frumos, nu-i așa?

O altă organizație umbrelă care a făcut numeroși păduchi la noi este OCCRP(Organized Crime and Corruption Reporting Project). Organizația a fost fondată în 2007 de doi indivizi:  Drew Sullivan și Paul Radu, care și-au făcut propria organizație-umbrelă pentru a fi ei cei care împart plăcinta. Cum chestia cu „investigația” se plătea bine, s-au găsit imediat sponsorii prin zona Soros și a ONG-urilor americane. În prezent OCCRP este susținută de la nivel guvernamental atât de SUA cât și de Franța și Suedia! Nici nu-i de mirare, organizația patronează peste 200 de jurnaliști de investigație distribuiți pe toate continentele, având un buget anual de peste 22 milioane $!!!

În România OCCRP este implicată aproape în tot ceea ce înseamnă „investigare independentă”. Rise Project, de exemplu este un proiect 100% OCCRP. Recorder, de asemenea. Dar și păduchi mai mici precum Context, Info Sud Est, PresOne(că tot l-am amintit mai devreme) etc. 

Altă organizație-umbrelă este International Center for Journalists. În fapt este veteranul organizațiilor jurnalistice de tip umbrelă, având ca scop spălarea pe creier prin diverse cursuri și burse pentru „deprinderea” bunelor practici, dar și finanțarea directă a celor obedienți. 

Pentru un impact maxim, dar și pentru mențirea competiției între păduchii pe care-i alimentează,  organizațiile umbrelă pun la bătaie tot felul de granturi. Aplicând la acele granturi, jurnaliștii caracatiței execută întocmai ceea ce li se cere, căutând obținerea impactului maxim. Și astfel, atunci când au interesul, manipulatorii din spate nu trebuie decât să învârtă magic granturile într-o anumită direcție pentru a obține ceea ce doresc. Și ce altceva pot dori decât manipularea proștilor? E un joc cu multe zerouri aici. Contra unor boabe de porumb aruncate găinilor media pe care le patronează, șmecherii din spate au parte de beneficii imense. 

Acum, cu tăierea finanțării USAID, o mare parte din banii care finanțau imensa caracatiță s-au volatilizat. Nu trebuie însă să vă lăsați impresionați și să credeți că gata, s-au rezolvat problemele noastre. După cum vedem, Trump face mișcări radicale, după care revine la „bunele practici” de dinaintea sa. Astfel încât e posibil ca finanțarea prin intermediul USAID să se reia. Chiar și fără aceasta, imensa armată de așa-ziși jurnaliști este finanțată de o păduchelniță de ONG-uri, printre care avem Bill & Melinda Gates Foundation, Soros, diversele fonduri pentru jurnalism ale Facebook sau Google s.a.m.d. Tot ceea ce înseamnă „jurnalism independent” e, în realitate, un ciocan lucrând sub steag străin. Ca să înțelegeți amploarea, doar în baza de date pe care am încropit-o eu rapid, am peste 100 de publicații și organizații, având coagulați mii de indivizi în această veritabilă mafie. Iată sistemul terorist care manipulează România și care e adânc implantat în interiorul țării!

Poate că acum, văzând limpede care e impactul, cei care sunt deranjați de situație vor înțelege că introducerea legii agentului străin e mai mult decât obligatorie la noi. În acest fel, atât publicul, dar, mai ales, cei din rețea, vor conștientiza care-i miza și, mai ales, de partea cui se situeaza fiecare.

Mult zgomot pentru nimic

Începute furios, între două găuri de golf, tarifele lui Trump s-au dizolvat la fel de repede pe cât au apărut. Era logic că sunt o prostie care ar fi condus în final la o sufocare a SUA. Cum s-au rezolvat? Prin promisiunea celor două țări că vor întări controalele vamale la frontieră, astfel încât să nu mai intre Fentanyl în SUA. Dar oare asta fusese controversa?

De ce taxele vamale impuse Canadei sunt sinucigașe?

Azi va fi o zi extrem de importantă. Este de urmărit piața bursieră din Canada întrucât agresiunea economică a lui Trump nu se va lăsa fără consecințe. Oamenii se crucesc, nerevenindu-și din perplexitate, dar asta nu înseamnă că nu se vor vedea consecințele imediate. Ele își vor face efectul de la primele ore, de ambele părți ale graniței. O să vă dau câteva exemple pentru a înțelege ce urmează să se întâmple.

NATO? UE?

Mulți nu înțeleg esența mișcării istorice la care asistăm. Inclusiv imbecilii care, la noi, s-au legat de scaunele puterii. În scurt timp vor regreta. De altfel, nici acum nu le e foarte bine. În afara Plăvanului care, suferind de nesimțire cronică, efectiv n-are nicio emoție, restul celor de pe eșichierul politic au destule îndoieli, cenzurate însă de prostia care-i caracterizează. Poate credeți că sunt simple considerații personale. Să vedem.

Impasul energetico-industrial european

Așa cum prognozasem, gazul din depozitele țării a scăzut sub 50%, find acum la 45%. După cum bine vedeți, ceea ce am avut până acum nu prea a fost iarnă, dar ne-am obișnuit cu capriciile vremii din ultimele perioade, astfel încât ne așteptăm ca „ce e mai rău de-acum să vină”. Temperaturile urmează să scadă și ne vom confrunta cu un episod de iarnă adevărată, astfel încât consumul va sări, ceea ce va conduce la valori sub  20% ale rezervoarelor naționale de gaz la sfârșitul perioadei reci. Nimeni n-o spune, dar situația e disperată. 

Război deschis pe piața AI

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe postările mele referitoare la DeepSeek, că au început să apară contestările. „E o mizerie!”, „Nu merge deloc”, „Se blochează” s.a.m.d. Ideea e că efectiv nu înțelegeam unde e problema. Din momentul în care a apărut, am instalat DeepSeek la noi și ne merge impecabil. 

A șasea iterație tehnologică

După cum s-a văzut, am avut dreptate în ceea ce privește impactul DeepSeek. Piețele au reacționat amplu. E drept, nu atât de catastrofal pe cât se așteptau unii, dar adevărata mișcare e cea pe termen mediu. O să înțelegeți imediat care e miza însă, înainte de a ajunge acolo, trebuie explicat de ce avem toată această nebunie.

A veghea și incompetența din sistemul juridic autohton

Pregătiți-vă să înțelegeți niște elemente simple, dar devastatoare. Chiar dacă demonstrația de azi va dura puțin mai mult, vă promit că veți înțelege cât se poate de limpede nu doar că întreaga modificare legislativă recomandată de Comisia de la Veneția trebuie pusă în aplicare ci, mai mult, că ea poate fi pusă imediat în aplicare. Asta fără modificări ale Constituției sau alte artificii legislative care s-ar constitui în temeiuri de amânare până la calendele grecești. De asemenea, veți înțelege că întreaga Curte Constituțională a României este una infracțională, care lucrează după bunul plac, încălcând grosolan textul constituțional care-i reglementează activitatea.

AI report

De foarte mult timp spun că cercetarea chineză este cu mult înaintea celei occidentale în ceea ce privește inteligența artificială. „Dacă ar fi așa, de ce nu aruncă și chinezii pe piață ceva gen Open AI?” - mi se răspundea deseori. Degeaba explicam că există echivalente(Qwen, de exemplu) și că nu obligatoriu chinezii vor urma o cale similară celei occidentale în AI. De asemenea, argumentam cu faptul că întotdeauna China are o substanțială rezervă în zona subterană față de ceea ce se vede la suprafață. „Aiurea, n-au nimic!” - era replica seacă pe care o primeam. 

În zorii noii lumi

Mi-am luat o pauză pentru a reflecta la cele întâmplate. Se pare că am mers pe un drum greșit și asta din cauză că m-am tot încins, iar când te încingi n-ai cum să mergi bine. Nu poți realiza nimic atunci când ai ochii injectați, când creierul îți fierbe, urechile îți țiuie și corpul tremură. Cam aceasta era starea mea și nu de ieri, de azi, ci de-o bună bucată de vreme. Nici acum nu sunt OK, dar cel puțin am avut puterea să-mi văd beteșugul. În mod normal ar trebui să mă opresc sau să mai rămân în tăcere, dar ceva îmi spune să n-o fac. E posibil ca acel ceva să facă parte tot din boala care m-a cuprins și calea pe care revin să fie tot greșită. V-o spun de la început, ca să nu avem niciunii așteptări.

Jurnaliștii

Interesantă specie. „Câinele de pază al democrației”, „garantul libertății”, „ăla de care trebuie să fugi” s.a.m.d. Nu cred că știți ce-i cu jurnaliștii, ziariștii sau cum vreți să le spuneți. Și, mai ales, nu înțelegeți de ce-au avut un statut special, de ce și l-au pierdut și în ce constă frustrarea lor. Iată de ce, azi fiind duminică, m-am gândit că e potrivită o asemenea discuție. 

Georgescu spune lucruri trăznite?

Poate mai țineți minte cum, după ce CCR a dat lovitura de stat, propaganda a început să-l atace pe Georgescu. Iar una dintre temele preferate era cea cu „extratereștrii”. În mod evident, era o mizerie! Georgescu spusese ceva de genul că „globaliștii de la vârf nu sunt oameni”, în sensul în care ideile pe care le propagă sunt atât de strâmbe încât nu se ridică la demnitatea de om. Gândiți-vă doar cât de categoric susține unul ca Harari tembelele opinii ale transumanismului. Între timp lumea a înțeles mizeria, așa că propagandiștii au început să scoată alte chestii din tolba lor. Și, ca totul să pară mai real, se leagă de anumite spuse ale sale care par exagerate. Să vedem.

Am intrat în epoca lui „se poate întâmpla orice”

V-ați fi gândit vreodată înainte de decembrie 2024 că alegerile ar putea fi anulate? Puneți-vă acum în postura omului din noiembrie și gândiți cu creierul și experiența de atunci. Așa-i că e surprinzător? Pur și simplu, ați mers să votați și seara ați așteptat să vedeți ce iese. A părut surprinzător că un personaj independent a rupt în două toată clasa politică și asta v-a smuls un zâmbet sau o dezamăgire. Nu contează dacă ați fost pro sau contra a ceea ce s-a întâmplat. Cert este că fiecare a luat rezultatul ca ceea ce era: o alegere cu care trebuie să te obișnuiești sau la care să reacționezi în turul 2 al scrutinului. Nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a gândit în acea seară că se va ajunge la o anulare. Pur și simplu, așa ceva depășea limita de înțelegere și acceptare a oricui.

Contextul

Fără doar și poate, 2024 nu a fost un an atât de exploziv pe cât mi-aș fi închipuit. Cu toate acestea, dacă mă repun în situația de acum un an, îmi dau seama că, practic, între ceea ce avem acum și ceea ce am avut atunci e un imens hău. Acum un an nu mi-aș fi imaginat că puterea globalistă va pierde atât de masiv. Acum un an eram ferm convins că Trump ori va câștiga, ori va fi omorât. Însă, pentru scenariul în care va câștiga alegerile, nu-mi puteam imagina cât de masive vor fi schimbările. Mai degrabă mă gândeam la o rezistență pe linii multiple a democraților/globaliștilor, așa cum a avut la primul mandat. Ceea ce e fals întrucât, după cum remarcați, cei care i-au făcut zile fripte preferă să o șteargă englezește de pe post. Inclusiv în instituțiile media încep să dispară, prin demisie, cei mai virulenți vectori anti-Trump.

România deformată

Există mai multe Românii. E România țăranului care se încăpățânează să mai existe și să-și muncească terenul sau să-și crească animalele. Aceasta e România celor care trăiesc după ceasul cu cel mai complex mecanism din istorie, cel biologic. E lumea celor care se trezesc înaintea cocoșului și se culcă odată cu găinile, pentru care soarele încă mai are o semnificație, la fel ca și fiecare adiere de vânt. Anotimpurile, de asemenea, vin cu propriul calendar, propriul program distinct și, în toată încrengătura asta, sărbătorile au logica lor de insule de odihnă și reflectare.

Cum ne faultează UE

Dacă tot am început să discutăm despre modul în care Europa ne faultează din punct de vedere economic, e timpul să vă mai dau niște exemple. O să vă spun că domeniul exemplelor negative este atât de mare încât, dacă m-aș apuca să-l descriu în detaliu, v-aș plictisi cu un foileton care ar avea mai multe episoade decât „Tânăr și neliniștit”. Mă voi limita  la câteva domenii flagrante pentru a înțelege cum acționează veritabila bandă de hoți a Comisiei Europene împotriva noastră, condamnându-ne la subdezvoltare.

Războiul gazului

Pentru azi am un caz școală pe care vreau să-l atac de ceva vreme. Pornim de la vânzarea E.ON România, la reacțiile stârnite, dar mai ales la adevărata miză energetică din România, ca să înțelegem cum funcționează trădarea. Cu toate că, dezvăluind de la început o parte din subiect, credeți că intuiți ceea ce am de spus, vă cer să citiți cu atenție de la cap la coadă întrucât conotațiile sunt diferite de cele la care vă gândiți acum. 

Treziți-vă!

„Am făcut-o în România și, dacă va fi necesar, o vom face și în Germania” - a declarat nulitatea Thierry Breton. Inițial m-am frecat la ochi să văd dacă sunt treaz. Poate visam și riscam să mă agit de pomană în somn. Nu, chiar eram treaz! Idiotul ăla european fix asta spunea. 

2024 - anul desprinderii

2024 a fost un an special în care s-au petrecut extrem de multe, aparent fără a se vedea mare lucru. A fost un an al desprinderii violente față de trecut, care a trasat drumuri absolut radicale pentru ceea ce urmează. În continuare, așa cum v-am promis, vă voi prezenta cele mai mari avansuri tehnologice ale anului care-a trecut. Cei care nu știu despre ce e vorba mă vor contesta vehement. Însă, ca urmăritor al fenomenelor pe care vi le descriu în continuare, vă recomand să luați în considerare fiecare cuvânt și să vă gândiți serios către ce cale o apucați în viitorul apropiat. Mai multe vă voi spune în final. Acum să vedem care-au fost cele mai mari descoperiri și avansuri tehnologice ale anului care tocmai s-a încheiat. Am împărțit totul în două categorii care, de altfel, vor fi cele două direcții majore ale lumii tehnologice.

Cu datele la vedere

Probabil vă mai amintiți filmul „2000 mules” al lui Dinesh D’Souza. Prin intermediul unui set de loguri GPS, acesta a reușit să demonstreze modul în care au fost furate alegerile americane prin cărarea de către aceeași persoană a buletinelor de vot falsificate. Urmarea acestui film a fost interzicerea de către democrați a purtării telefoanelor mobile de către oamenii-catâri care cară voturi false la alegeri. 

Front update 08.01.2024

N-am mai atacat de mult subiectul crizei din Ucraina deoarece Rusia a adoptat o strategie cu care efectiv nu sunt de acord. Posibil să existe justificări pentru orbita pe care s-a înscris, dar eu unul nu-mi dau seama ce te-ar putea determina să o iei pe o asemenea cale.

Dacă așteptați sânge pe străzi, aveți grijă să nu cumva să fie al vostru!

Mă mai trezesc tras de mânecă de unul și altul pe tema postărilor mele. E normal, fiecare om reacționează. Doar că, uneori, mă deranjează. Așa s-a întâmplat și în cazul știrii pe care am evidențiat-o aseară, cea cu epidemia de HMPV. Oamenii sunt nedumeriți din mai multe puncte de vedere, dar, cumva, acestea converg spre aceeași schemă. De exemplu, unii îmi spun că vorbesc prostii deoarece un corespondent român al Radio China Internațional a infirmat epidemia din China, deci clar, eu bat câmpii. Alții îmi spun că oricum e o simplă răceală sau că sunt dus cu pluta dacă mai cred acum că mai poate fi pusă în scenă o farsă similară cu cea de la COVID. Hmm!

Despre libertate cu mânie

Din ciclul „vreau o țară ca afară”: situația arestărilor oamenilor simpli pentru postări făcute pe rețelele sociale și calificate ca fiind ofensatoare, a intrat în top 10 motive de arestare în Anglia. Spre 8000 de oameni sunt arestați în fiecare an din această cauză, iar numărul lor e în creștere. În ritmul acesta arestații pentru delict de opinie îi vor depăși pe hoții de buzunare și pe cei care se ocupă cu jafurile! Sunt oameni simpli care-au înjurat după o beție sau, mai grav, oameni perfect asumați care au expus chestiuni de-a dreptul evidente cum ar fi, de exemplu, faptul că infracționalitatea a crescut după ce s-a dat drumul imigrației. Toți exercitându-și de fapt libertatea de exprimare garantată de legile constitutive ale statelor contemporane.  

Prostie, prostie și iar prostie

Mi-a sărit în față un clip cretin făcut de Ciolacu și Simonis pentru a răspunde unei la fel de idioate provocări de tip TikTok. De la prezentatul pantofilor la tatuatul diverselor mesaje pe mână, nulitatea Ciolacu face tot ceea ce e omenește posibil pentru „a-și face un nume” pe TikTok. De ce? Pentru că în mintea lui scurtă, lipsa de pe TikTok e cea care i-a lipsit pentru a ieși președinte. Dacă vreți, e un fel de „ce-i lipsește chelului” în cheie contemporană.

Despre puținătatea poporului nostru

De câteva zile oamenii ies să protesteze. Oameni simpli care înțeleg instinctiv că suntem intrați într-un ev nefast. E tot spectrul acolo: de la oameni tineri, care n-au avut experiența dictaturii, până la oameni bătrâni care-au prins inclusiv dictatura carlistă, dar și oameni activi, care se reped să protesteze în câte-o pauză sau după serviciu. Văzându-i simți că-ți crește inima, însă, în același timp, te cuprinde o iremediabilă tristețe.

2024 - ce a fost

Iată că a venit momentul adevărului, cel în care pun pe masa de disecție previziunile anului trecut pentru a vedea dacă am avut sau nu dreptate. Ca o idee, vă voi spune că s-a întâmplat așa cum estimasem, ceea ce, din punctul meu de vedere, nu e bine. Cunoscând că 2024 va fi un an complicat, aș fi vrut să nu fac previziuni, dar la ce bun blogul dacă nu-mi pun opiniile pe tocător? 

Terorism și teroare

Atentat terorist la un târg de Crăciun din Germania: o mașină a intrat direct în mulțime, cumva o reeditare la scară mai mică a atentatului de la Nisa. După puțin timp s-a aflat că cel care conducea mașina era un islamist, amplificându-se astfel ura nemților împotriva imigranților și creșterea AfD în sondaje. Ați văzut în această cheie evenimentul? Fals, ați fost păcăliți. Să vedem întreg contextul.