Front update! Timpul nu mai are răbdare! Va fi convocat CSAT în regim de urgență!

Operațiunea de azi am documentat-o cu greu, dar sunt chestiuni de maximă importanță, astfel încât vă rog să-i acordați o atenție sporită întrucât veți constata limpede ce problemă spinoasă avem. Mai ales, în urma comunicatului CSAT de ieri, încep să înțeleg și eu că lucrurile se leagă, deci e timpul să dăm dovadă de solidaritate și înțelegere. Este, totuși, un moment critic! Important e că veți înțelege totul din investigația pe care am făcut-o în ultimele zile sub o acoperire totală. Vă rog să aveți la îndemână un creion și o hârtie ca să vă notați punctele principale și să observați, așa cum am făcut și eu, cât de bine se leagă totul! 

Povestea a început în localitatea bulgărească Șumen, dar, așa cum veți vedea, chestiunile nu sunt deloc întâmplătoare. Șumen se află la aproximativ 100 de kilometri de Varna, iar Varna se află la doar 477 kilometri de Sevastopol. E prima dezvăluire pe care v-o fac și, după cum veți vedea, va avea implicații colosale în ceea ce consider că este o situație limită pentru țărișoara noastră. Dar să nu ne pierdem în diminutive, ci să atacăm problema frontal pentru că e uriaș de gravă!

Deci, mai mulți cetățeni bulgari au văzut mișcări suspecte în Șumen. Unii chiar au filmat, astfel încât există suficient material probator. Problemele îngrijorătoare pentru societatea bulgară au apărut în momentul în care fenomenul s-a extins în localitatea Ruse. Aici deja considerăm că avem de-a face cu un vector de atac, care, probabil, a atras atenția autorităților noastre. Acum sunt în măsură să vă spun că, prin verificări metodice, am ajuns la concluzia că ar fi existat chiar și o celulă de criză formată la Ministerul de Interne. Dar să nu ne luăm cu amănuntele. Intuiția Ministrului de Interne Cătălin Pledoiu s-a dovedit a fi cât se poate de bine venită întrucât, iată, avem confirmarea că fenomenul s-a extins pe teritoriul României. După cum bine știți, au existat numeroase apeluri la 112 care au consfințit faptul că a început și la noi. Trageți pe hartă o linie între Sevastopol, Șumen, Ruse și Giurgiu, Veți constata că arată ca un arc de cerc, fiind clar o formațiune de atac!

Poate că vă întrebați acum despre ce fenomen vorbesc și aici chiar că aș avea dreptul să mă supăr deoarece e vorba de o lipsă de vigilență crasă remarcată în general la poporul nostru. Chiar n-ați auzit la știri despre pantera neagră care acum amenință Giurgiu? Ați tratat-o ca pe o întâmplare de fapt divers, fără să înțelegeți întreg tâlcul. Ce-ar fi căutat o panteră pe teritoriul bulgăresc? Nimic nu înțelegeți! Puneți mâna pe creionul ăla și notați-vă pe hârtie ceea ce vă spun pentru că e de maximă importanță. 

Pantera neagră este de proveniență rusească, fiind un element cheie al războiului hibrid pe care Rusia îl duce împotriva Europei. A fost trimisă de la Sevastopol cu direcția Bulgaria, pentru a ne adormi instinctele de apărare ale militarilor noștri. Dar de ce a fost aleasă Varna? Simplu, pentru că e autostradă până la Șumen, deci pantera se putea deplasa eficient. În plus, a stârnit acolo fenomenele despre care v-am vorbit, iar noi am adormit crezând că e vorba despre un atac asupra țării vecine! Doar că, așa cum se spune în comunicatul CSAT, „este în interesul țării noastre ca războiul să se încheie printr-o pace justă și durabilă, care să stabilească garanții solide de natură să descurajeze o nouă agresiune din partea Rusiei și să contribuie la securitatea spațiului euroatlantic, inclusiv a regiunii Mării Negre”. Da, acolo e vorba de Ucraina, însă iată ce se întâmplă în Bulgaria, fenomen care, dacă nu era vigilența lui Pledoiu, ne-ar fi luat pe nepregătite. 

Doar că intențiile criminale ale rușilor au fost prevăzute milimentric și acum, ca efect al acestei acțiuni predictive, mai multe hoarde de melițieni(inclusiv locali), împreună cu jăndari, scotocesc județul Giurgiu astfel încât să prindă în raza pulanului criminala creatură sălbatecă(sic!).

De la nivelul CSAT se înțelege că avem de-a face cu o acțiune ilegală și neprovocată declanșată de Federația Rusă împotriva Bulgariei, dar, mai ales, a României. Nu cred că trebuie să mai subliniez că acea panteră a ignorat suveranitatea României, trecând ilegal frontiera. Am verificat personal la punctele de trecere dintre Bulgaria și România și sunt îndreptățit să vă confirm că în niciunul dintre acestea nu s-a prezentat vreo panteră cu acte în regulă pentru a solicita trecerea legală a frontierei. Dea semenea, nici la Varna - locul intrării în Bulgaria, nu există vreo mențiune despre pașaportul respectivei pantere. În aceste condiții, vă dați seama că nici măcar NU ȘTIM CUM O CHEAMĂ? Ce altă dovadă a ticăloșiei rușilor mai vreți? Mai mult, sunt deja elemente care ne dovedesc că agresorul circulă ilegal prin România, nerespectând regimul armelor și munițiilor. Sunt în măsură să vă spun - fără a dori să vă sperii - că pantera este dotată cu una bucată gură feroce cu dinți ascuțiți, patru bucăți labe(mă scuzați, domnul Mucușor, dar nu despre ălea la care vă gândiți e vorba!), cu gheare deosebit de lungi și, de asemenea, ascuțite. Cetățenii care au sunat la 112 au confirmat cele pe care vi le afirm aici.

Este clar că suntem sub asalt, astfel încât e cazul ca CSAT-ul să se întrunească în regim de urgență întrucât, iată, forțele vitejești ale lui Pledoiu, sunt deja epuizate de încărcătura momentului și nu mai fac față cu percheziția prin grajdurile și closetele de la țară, iar numărul de „Proceste Verbale dă constatare” riscă să blocheze Ministerul de Interne. E nevoie să intervină armata, că doar are experiență luptă în teren, dar și abilități de gherilă urbană dovedite deplin la situația de urgență declanșată când cu Covid-ul. Dacă mai țineți minte atunci doar câțiva militauri au fost medaliați - Gheorghiță a lu' Bârlădeanca fiind unul. A fost un bilanț destul de trist întrucât eu aș fi instituit „Ordinul Covid în rang de patru labe” care, iată, acum le-ar fi dat încredere soldaților în situația în care ne aflăm.

Să revenim la chestiunile serioase. Armata trebuie să intre în operațiune. Infanteria trebuie desfășurată la limitele cu județele Teleorman, Dâmbovița, Ilfov și Călărași și, obligatoriu, trebuie sprijinită de unități de tancuri. Pentru a nu se mai repeta problemele avute în confruntarea cu minerii din 1999, tancurile vor trebui aduse pe sus și desfășurate direct în câmp, astfel încât să nu se facă risipă de șine pe străzile patriei și să se atragă atenția dușmanului. 

Generalii în rezervă de prion posturile TV înțeleg că deja s-au strâns într-o celulă de criză în studiourile Antenei 3, pentru elaborarea planurilor de război. Acolo Radu Tudor, Cătălina Porumbel și Mihai Gâdea oferă sfaturi înțelepte. Din investigațiile mele aflu că inclusiv Mândruță, CTP-ul, Andrei Cacaramitru, Pândaru, Negruțiu s.a.m.d. dau ajutor benevol. 

Actualul ministru al Apărării, având studiile făcute la Bioterra, a luat problema în nume personal întrucât e clar că avem de-a face cu un război Biologic, cu elemente de pe Terra. Iată cum se leagă treburile, dovedindu-se încă odată că poporul româna a ales înțelept, cu pro-europenii și împotriva extremiștilor AUR&Georgescu. O să mă opresc aici deoarece scriu de sub acoperire, dintr-un coteț de găini al unui localnic, de unde urmăresc cu atenție desfășurarea ostilităților. Vă țin la corent, stați pe fir!

Reporter de războiu, 

Radu Jossu

Să fie tineri!

Să fie tineri, cât mai mulți tineri! Tinerii sunt mai buni, bătrânii sunt toxici. O societate sănătoasă și dinamică este cea construită de tineri. Deci să fie tineri! Iată mantra invocată de toate agenturile Soros care acționează în lume. Să se scadă vârsta de vot, să fie cât mai mulți tineri injectați în toate instituțiile pe posturi de conducere. Să se primenească odată țara!

Theodore Dalrymple: Minunate Nerozii

Trăim într-o lume pustie, fără să realizăm acest lucru. Ni se creează impresia unei existențe luxuriante, în condițiile în care realitatea este, mai degrabă, una devastatoare. Atât de devastatoare încât ne temem s-o privim în față și preferăm scufundarea în surogate. Artificialul și falsul devin astfel atât de comune încât unii ajung să fie considerate „mecanisme intime” sau „esențe ale noastre”.

Note pe marginea conflictului din Orientul Apropiat

Toată lumea a privit cu uimire modul în care „s-a instaurat pacea” în Orientul Mijlociu. Dar ceea ce a prevalat a fost modul în care, în premieră, un președinte american s-a răstit la Israel. Când, în demența sa, Netaniahu a căutat „să mai dea o lovitură” ca să-și întărească imaginea, Trump i-a ordonat public și pe un ton categoric să-și întoarcă avioanele că altfel... Mă rog, n-a mai pronunțat ultima parte, dar din ceea ce vom discuta azi vom înțelege deplin care-i întreaga „fotografie” de acolo.

Primul aspect, cel al „răstirii americane” poate fi considerat un sunet al disperării. Netaniahu a făcut atâtea nefăcute încât Trump cred că l-ar împușca. Începerea unilaterală a conflictului cu Iranul a aruncat SUA într-o situație critică. Israelul se afla pe marginea prăpastiei în momentul în care Trump a bombardat Iranul. Dacă situația ar fi fost amânată, la ora actuală Israelul ar fi fost șters de pe suprafața pământului întrucât capacitatea sa de apărare tindea către zero. Spre deosebire însă de Iran, ajutat deplin de relief, Israelul nu are pe ce se baza în cazul căderii Iron Dome. De aceea Iranul, fără antiaeriană, a fost capabil să reziste. Însă, planul de bombardare pus la cale de Iran, care creștea de la o zi la alta, risca să șteargă cu totul Israelul de pe hartă. De altfel, imaginile care tot vin de acolo ne arată realitatea: Netaniahu a băgat țara într-o nebunie, fiind aproape de a o distruge cu totul.

Administrația  Trump a făcut un joc de circar perfect, căutând(și găsind) o echilibristică perfectă, adaptată situației critice în care se află, pentru a împăca și capra și varza. A făcut-o pe zmeul față de Iran, însă a anunțat cu cel puțin 36 de ore înainte locurile unde va bombarda. Asta a permis Iranului să-și mute uraniul și mare parte din echipamente în zonele mai sigure de sub munte, iar mutarea uraniului a fost anunțată anterior atacului american. Bombardarea a fost mai mult un show pentru mașinile mediatice ale Israelului și SUA, dar prețul plătit de Israel a fost unul crâncen. Mai precis, Trump le-a arătat situația reală, trântindu-i în față lui Netaniahu perspectiva ștergerii definitive de pe hartă.

Realitatea pe care Trump i-a arătat-o a fost aceea că SUA nu mai are capacitatea de a apăra Israelul, că meciul în care Netaniahu s-a băgat e unul pierzător și că SUA intervine pentru ultima dată. Mai pe șleau spus, lui Netaniahu i s-a spus că trebuie să se descurce din ce în ce mai singur și că dacă nu schimbă din rădăcini politica Israelului își va distruge țara. Efortul făcut de SUA în actualul conflict a fost unul exagerat, aproape de nesuportat. S-au trimis Israelului muniții defensive, punând în pericol stabilitatea SUA. Și, cu toate acestea, s-au dovedit insuficiente. Nu mai vorbesc despre apărarea antiaeriană extinsă, făcută de pe teritoriul Irakului, Siriei și Iordaniei, fără niciun succes. Israelul și-a luat o bătaie cum nici măcar nu visa!

Că lucrurile stau așa cum am spus-o, se vede limpede din pașii făcuți. SUA au forțat revenirea la „Acordurile Abraham”, inițiate de Jared Kushner în primul mandat al lui Trump. De data aceasta, la acele acorduri a fost adăugată recunoașterea de către Israel a celor două state palestiniene. E adevărat că s-a pus conducerea „reformării Autorității Palestiniene”, dar este un pas major înainte. Iar condițiile puse sunt unele de fațadă: alegeri libere, demilitarizarea și existența unui partener de negocieri în zona palestiniană în care Israelul și comunitatea internațională să aibă încredere. 

Trump - în nebunia sa - pare a fi singurul care a înțeles cu adevărat de unde pornește totul: zilele trecute a cerut pe un ton imperativ închiderea problemelor juridice ale lui Netaniahu. Aceasta, din punctul de vedere al lui Trump ar fi soluția opririi acceselor de nebunie ale lui Netaniahu. Ceva mă face însă să cred că de data asta e groasă, situația fiind înțeleasă nu doar  de Netaniahu, ci și de toți cei din conducerea superioară a statului Israel. S-a dus vremea în care erau jupânii regiunii. Acum sunt forțe mult mai mari și, în plus, „apărătorul nelimitat” al Israelului a semnalizat că nu mai poate.

Iranul, cu toată că părea a fi fost făcut mat prin acțiunile impecabile ale Mossad-ului, a dovedit că e capabil să reziste și a ieșit teribil de întărit din toată afacerea. În primul rând, programul său nuclear este considerat justificat. Nici naiba nu mai zice nimic. Trump se laudă că „a distrus toate facilitățile iraniene”, doar că știe realitatea. Precum un clovn, încearcă un joc de imagine pentru a-i ieși scamatoria. Însă, în spatele uimirii publicului, toată lumea știe că iepurele a fost pus anterior în joben, deci nu s-a produs nicio minune. 

Certitudinea mea este că, într-un timp destul de scurt, Iranul va anunța că deține arma atomică, asigurând astfel un echilibru în Orient. Cel mai probabil îi va fi livrată de Coreea de Nord, astfel încât se va face trecerea către recunoașterea programului nuclear iranian. Va fi ceva de genul „n-ai vrut când am vrut să negociem, acum nu mai e nimic de negociat întrucât bomba e pe masă”. În plus, Iranul a semnat acorduri de achiziție de arme din China și Rusia. China va livra avioane moderne de vânătoare - similare celor ale Pakistanului - și alte echipamente militare avansate. Rusia va livra masiv sisteme antiaeriene S-300 „de nouă generație”. Ce ascunde ultima sintagmă? De fapt e vorba de sisteme S-400, care au fost lăsate cu vechea denumire pentru a nu face valuri. Practic, din toartă afacerea, Iranul iese întărit. În plus, s-au consfințit culoarele sale de aprovizionare, cele care au făcut ca țara să reziste: pe de o parte culoarul cu Rusia, iar de partea cealaltă cel cu China, prin Pakistan. 

Dar asta nu e totul. A existat o convorbire între președintele iranian Masoud Pezeshkian și Mohammed bin Salman Al Saud, care e șeful de facto al Arabiei Saudite. Această discuție va conduce, cel mai probabil, la accelerarea unor negocieri SUA-Iran care, cel mai probabil, se vor termina cu recunoașterea de către Iran a Israelului(dar și invers, prin renunțarea la aberanta politică de „capitulare a Iranului”!) și deschiderea piețelor pentru Iran, asigurându-se astfel finanțarea țării pentru reconstrucție. Posibil ca în toată această discuție programul nuclear iranian să joace un rol interesant, în schimbul încetării acestuia, țara putând să obțină avantaje impresionante.

Cu toate că poate părea o victorie a Israelului, adevărul e că avem de-a face strict cu o victorie mediatică. Tot ceea ce înseamnă planul sionist „Greater Israel”, cel puțin acum este tăiat din rădăcină, iar Israelul trebuie nu doar să se împace cu situația din teren, dar trebuie să pună și umărul pentru a șterge resentimentele adunate împotriva sa. Altă șansă de a sta pe propriile picioare în zonă, în lumea care vine, nu există. 

Cu toate că e un papagal, Trump e singurul președinte care a avut puterea să ia taurul de coarne. În ceea ce privește situația din Orientul Apropiat, pare a fi acționat bine. Însă nu trebuie să uităm că meciul nu s-a terminat. Oricând, ca o fiară turbată, Netaniahu poate răsturna masa de joc. Chiar dacă va fi iertat de problemuțele sale juridice, cea mai mare problemă a sa de acum este înfrângerea usturătoare pe care și-a luat-o din conflictul cu Iranul. Adevărul e că mult prea marketatul Iron Dome și-a arătat ineficiența totală în condiții de război real, în care te bați cu un stat, nu cu niște desculți. Iar înfrângerea pe care și-a luat-o Israelul e frustrantă și, în mod sigur, se vor căuta țapi ispășitori. Și cine e mai bin pentru acest rol, altul decât cel care a târât Israelul în nebunescul conflict cu Iranul?

Sincer să fiu, este una dintre ultimele șanse ale Israelului. Și, probabil, ultima șansă pentru pacea lumii. Dacă va pica și aranjamentul acesta, putem să începem să facem pregătiri de supraviețuire în caz de război. Pentru că nu se va pune problema dacă, ci când.

De ce nu merge totul așa cum ar trebui?

Zi de zi vedem la televiziuni discuții sterile despre cum ar trebui să meargă lucrurile și de ce nu merg. Au apărut „investigatori” de salarii nesimțite, experți în pensii speciale și tot felul de alți căutători frenetici de rețete universale. Dacă te mai apuci să-l asculți pe Bolovan, îți vine să urli precum câinii la lună. De aceea probabil, atunci când suntem întrebați de ce nu merg lucrurile așa cum ar trebui, răspunsul natural care vine este simplu: pentru că sunt proști!

Imperiul în derivă

Citesc postarea asta a lui Trump și nu-mi revin. De ieri, de când am postat anunțul sec pe Telegram, pur și simplă mă simt de parcă cineva mi-ar fi dat un pun în barbă. De ce? Pentru că, treptat, ca dintr-o beție, îmi revin și pot să înțeleg exact evenimentele. Iar de venit nu-mi vine să cred! Doar că acum avem suficient material pentru a pune totul cap la cap. 

Guvernul Dandana gata de start

Nici n-au început bine și s-au făcut de râs. Inclusiv năvlegul de Cioloș a reușit să păstreze impresia de „seriozitate” până la audieri, atunci când miniștrii săi geniali s-au dovedit proști absoluți. Acum nu mai e nevoie să așteptăm vreo audiere întrucât Bolovan a ales să ia proștii verificați, astfel încât să se asigure că guvernul pe care-l face e cel mai prost din istoria României. V-o spun cu seriozitate: Guvernul lui boc era o lumină pe lângă ăștia.

... Și America a atacat!

E greu de crezut și înțeles ceea ce se petrece. Israelul a atacat fără motiv un stat independent situat la mii de kilometri de granițele sale, motivându-și acțiunea pe iminența construirii de către Iran a unei bombe atomice. Apoi au spus că vreo zece bombe atomice urmau să apară. Și, cine știe, dacă retorica mincinosului Netaniahu va continua, vom afla că iranienii urmau să aibă un arsenal nuclear mai mare decât al Rusiei.

Fără români în România

Și-a fost numit Bolojan. Exact așa cum ar fi trebuit să se facă a doua zi după depunerea jurământului Mucușorului. Doar că retardatul din fruntea țării a ținut să facă un spectacol de blocare, în linie cu idealurile minții sale scurte. OK, toate bune și frumoase, doar că, în momentul în care s-a ajuns la termenul limită a fost nevoit să facă numirea și, în acest mod, și-a săpat groapa. Absolut nimic din ceea ce a stabilit Mucușor nu mai e în vizorul Bolovanului, de unde și supărarea deplină a taberei mucușorești.

Spinoasa ecuație a Orientului Mijlociu

Știm că Israelul a atacat „preventiv” Iranul pentru a nu-i permite să lanseze o ipotetică bombă atomică. Ceea ce e de-a dreptul hazliu este că inițial Israelul a spus că Iranul ar fi fost capabil să construiască o asemenea bombă în maxim două săptămâni, după care a transmis trompetelor sale(vezi Chireac) să ventileze gogonata cu „cele zece bombe nucleare pe care le construia Iranul”. Am făcut doar o paranteză întrucât nu aș vrea să amestec prea mult aici propaganda de război, mai ales în condițiile în care suntem aproape să auzim că rachetele Fattah ale Iranului pot fi doborâte cu borcane de murături.

Despre DDWall, despre starea mea și despre ceea ce urmează

De fiecare dată când am parte de abuzuri mă apucă o lehamite iremediabilă. Mă simt dezarmat, îmi vine să vomit, am o stare generalizată de rău. De ce? Pentru că eu sunt suficient de prost încât chiar să cred în dreptul meu la opinie. Și, în realitate, nu e nimic valabil din ceea ce cred eu. Însă continui cu cerbicie să cred. 

Intrarea în zona de alertă

Având în vedere situația rezultată din cenzurarea scandaloasă a DDWall și întrucât sunt luat de evenimente foarte din scurt, le ofer tuturor celor interesați de articolele și ideile mele posibilitatea de a rămâne în contact prin intermediul emailului. 

Am creat un formular pentru cei care vor să rămânem în contact. Trebuie doar să introduceți numele și mailul, iar datele sunt salvate astfel încât să vă pot contacta direct. În acest fel, în cazul în care îmi sunt închise canalele vă voi putea trimite mesaje cu eventualele canale pe care le voi deschide(cât s-o mai putea deoarece deja am obosit). 

Nu vă voi trimite mail decât atunci când îmi vor fi închise canalele sau doar ca să vă notific asupra deschiderii unui canal de comunicație. Nu vă așteptați să primiți altceva la adresa pe care mi-o furnizați.

Formularul aici:

https://forms.gle/p1mtuB9eQ7fFxxLZA

ALERTA DDWall a fost eliminat

Nu știu care-s motivele, probabil din cauza succesului său. Blogul avea mai mulți vizitatori decât instituții de presă stipendiate de ONG-uri și stat. Asta e viața. Mă pregătesc să-mi închidă toate canalele. 

Urmează vremuri urâte!

Mucușoriada

V-am demontat într-un articol trecut „Mecanismul Marionetei Mucușor”(MMM) și v-am explicat de ce, atunci când rulează după capul lui, nu face altceva decât să blocheze. Iată așadar, în linia pe care v-am descris-o, azi avem consultări cu partidele pentru desemnarea premierului. Nu-i treabă, asemenea consultări s-au mai făcut, dar doar pentru ca MMM să poată fi hrănit cu specialitatea sa: blocatul, amânatul, învârtitul în gol. Pentru azi s-a dat pe surse că va fi desemnat premierul. Semn că s-a acționat asupra MMM în direcția dorită. Vă imaginați? A trecut o lună și acest infernal mecanism, MMM, a reușit să blocheze o operațiune care, în mod normal, dura maxim o zi. Incluzând aici și consultările.

Între timp, prietenii ideologici de la Bruxelles ai Mucușorului au blocat fondurile României. De ce? Pentru că Ucraina. Proștii s-au tăvălit cu curul pe asfalt că dacă ajunge Simion vom avea blocate fondurile. Care-i diferența? Dacă, prin absurd, s-ar fi numărat corect și ar fi ieșit Simion, fondurile ar fi fost blocate cu mare tam-tam. Așa, s-au blocat pe șest. Dar, pentru noi, realitatea e aceeași.

Ceea ce vreau să vă subliniez în acest articol este că, oficial, am intrat în ceea ce putem numi Mucușoriada. Da, este o paralelă cât se poate de transparentă cu Țiganiada lui Ioan Budai Deleanu. Ca și țiganii din poem, Mucușor trăiește într-o lume semi-reală, bântuită de „spirite”, „voci” și alte elemente care-l fac să aibă o judecată aberantă. Realitate îl lovește prea puțin, esențiale pentru sine fiind „vocile”. De aceea comportamentul pe care-l afișează e aberant. Rămasul cu mânuțele în aer reprezintă un blocaj în MMM: nu mai aude vocea care-l ghidează și, pur și simplu, se blochează. Exact ca un mecanism stricat sau rămas fără baterie. 

Tot ceea ce începe acum e o epopee cu numeroase conflicte la baza cărora se află personaje strâmbe generate aberant de mintea MMM. În interiorul său apar conflicte, disensiuni și tulburări generate de „personaje periculoase” externe care-i învolbură orizontul, afectându-i capacitatea de percepție a realității. Caracterul extern al acestor personaje este însă unul înșelător, ele fiind generate de propria minte pentru a obține o coerență între realitatea palpabilă și lumea strâmbă a minții sale unde-și petrece cea mai mare parte a timpului. 

Singurul corector al situației Mucușorului este, așa cum am mai spus, autoritatea. Acea autoritate palpabilă în lumea reală, dar care, pentru a funcționa în mintea MMM are oglindit „un zeu” în fantasma pe care-o trăiește Mucușor. Însă, pe măsură ce realitatea îi spune Mucușorului că „autoritatea supremă” care-l ghida se află în controlul său, rolul „zeului oglindit” în negura minții sale scade, astfel încât personajele obscure fabricate de propria-i minte defectă redevin preponderente în judecata sa. Și asta e logic din punctul de vedere al MMM întrucât orice intruziune în „lumea sa secretă” e văzută ca un război, ca o agresiune. Însă depinde de situație dacă zeul oglindit al autorității e unul suprem - căruia vrei-nu vrei trebuie să i te supui - sau un „pământean” care poate fi înfrânt d zeii minții sale. 

Există inclusiv o explicație pentru care Mucușor trăiește în concubinaj. Nu, nu e vorba de ideologie, ci pur și simplu de  pericolul pe care-l resimte inconștient ca o altă autoritate să-i cotropească universul. Din punctul său de vedere, lipsa hârtiei îi garantează monopolul asupra lumii sale interioare care-i ghidează existența. De aceea evită „să semneze” întrucât o altă autoritate amestecată în „mecanismul său” e respinsă apriori.

Teoretic, de însurat oficial nu se va însura niciodată. Practic, dacă asemeni lui Parpangel ajunge să se căsătorească cu Parpanghelica, ar putea avea consistență în acțiuni ca efect al ghidării sale de către Mirabela. Este cumva un mecanism intim similar celui al lui Ceaușescu, condus continuu de tovarășa Leana. Cu precizarea că în cazul lui Ceaușescu nu se manifesta o asemenea nebulozitate la nivel mental precum la Mucușor. 

Și uite-așa, într-o notă tragi-comică, vom trăi o tragedie generată de comediile unei gândiri izvorâte dintr-o nebunie absolută. Autoritatea care l-a împins deja își pierde din putere și, cu fiecare numire pe care-o va face, Mucușor va da din ce în ce mai multă crezare zeului său propriu, în defavoarea celui oglindit de autoritatea care-l manipulează. Și uite-așa începem să fim părtași la Mucușoriadă. Fără să ne fi dorit, dar înghesuiți cu forța de aberanții care cred că stăpânesc mecanismele intime ale unor minți defecte. Aceeași aberanți care se vor târâi pe jos de îngrijorare în momentul în care „opera lor” va începe să paradească în stânga și-n dreapta, ghidată strict de fantasmele minții sale defecte. 

Nu vă cer să-mi confirmați cele scrise aici. Vă rog doar să încercați să interpretați tot ceea ce vom trăi de-acum înainte prin intermediul descrierii pe care am făcut-o MMM. Veți rămâne surprinși!

Zeul cel penibil al războiului

Israelul a interzis cetățenilor săi să părăsească țara. Nu-i o nebunie? Ce să faci acolo? Să faci duș cu bombe iraniene? Probabil îmi veți aduce diverse argumente, însă eu vă întreb logic: oare oamenii ăia au și ei dreptul să trăiască? 

Marele reset geopolitic

Am spus-o de multe ori și o repet: un imperiu nu cade brusc, are o perioadă de zvârcolire și abia după ce obosește își dă duhul. În cazul Imperiului American pare a fi un element mai interesant în joc: arhitecții săi au studiat temeinic istoria pentru a încerca să evite erorile trecutului. De aceea, agonia actualului imperiu poate fi mai lungă decât ne-am aștepta sau, cine știe?, posibil ca „arhitecții” să fi încercat să găsească un mod de operare astfel încât Imperiul să renască prin „reset” precum Pasărea Phoenix. Cu toate că eu sunt extrem de sceptic în ceea ce privește posibilitatea ca SUA să re-ajungă șef al lumii, sunt obligat să iau în calcul inclusiv aspectul menționat. 

Până acum am văzut frânturi dintr-un tablou, doar că, atunci când ne îndepărtăm pentru a privi la scară globală, constatăm că frânturile se coagulează într-un tablou interesant din care putem trage anumite concluzii. Este vorba de un reset care va reface puterea sforarilor din spate sau o accelerare a căderii?

Ieri, pe DDWall, vă arătam cum se dezvoltă situația din Iran exact așa cum prevăzusem în materialul pus sâmbătă pe blog. Poate că e timpul să punem cap la cap „similaritățile” pentru a înțelege „marele tablou”. Așa cum v-am spus, constatăm o schimbare radicală a întregului concept de război. De la conflictul din Ucraina vedem că tacticile utilizate converg spre o altă abordare, în care faci prăpăd cu arme simple, bine coordonate de un sistem articulat de informații. E drept, de fiecare dată sistemul informațional a avut un rol crucial în război, doar că acum pare că sistemul informațional e războiul. Înainte era crucial să interceptezi comunicațiile adversarului pentru a-i intui mișcările de pe câmpul de luptă. Acum devine esențial să dai lovituri în adâncime, la susele care-i alimentează mașina de război. Nu doar că lovesc acolo unde doare mai tare, dar pot face irelevant avansul pe frontul principal. 

Sunt elemente pe care le-am văzut, ca trase la indigo, atât în conflictul din Ucraina cât și cel din Israel. Totul e prea similar pentru a nu fi legat cumva ombilical. Atât în Ucraina cât și în Iran s-au folosit aceleași metode de șubrezire a adversarului. Mai țineți minte când ucrainenii au atacat radarul Voronej? E din același scenariu cu distrugerea antiaerienei iraniene. Dar „înfierbântarea” așa-zisei opoziții împotriva lui Putin? Nu e cumva la fel de coerentă cu actualele „dezordini” în care zeci sau sute de iranieni strigă „moarte lui Ali Khamenei!”? Ce înseamnă câteva zeci de oameni raportați la cei zece milioane de locuitori ai Teheranului? Dar agitația e produsă, se ventilează și populația, pe lângă tacticile demne de ISIS e intoxicată cu tot felul de „chestiuni care se vor produce oricum”.

Care-i însă „schema extinsă” a planului geopolitic? Vă explic vectorii pe care se merge. Ucraina slăbește Rusia prin stabilirea unei bariere către Europa, în timp ce țările nordice se asigură că nici pe la ele rușii nu mai au acces liber la Atlantic. Israelul slăbește Iranul, împingând kurzii spre blocarea nordului țării, adică a accesului la Marea Caspică. Astfel Rusia e izolată inclusiv pe „culoarul strategic Nord-Sud”. Un Iran terminat slăbește capacitatea Chinei de a se aproviziona. În plus, un ipotetic avans al kurzilor în nordul Iranului ar produce un stat kurd care ar conta geopolitic și care ar face o presiune teribilă asupra Turciei. Acea Turcie neascultătoare care tinde să fie făcută nerelevantă prin ruperea zonei de la Gaziantep până la Kars și ținută în frâu de un stat Kurd care ajunge să stăpânească de la câmpurile petrolifere ale Siriei, atingând malurile Mediteranei(în sudul Turciei), până la Marea Caspică și granița cu Afganistan. 

Tratatele semnate de Trump în Orient mențin petro-dolarul, dându-i o altă menire, anume aceea ca statele arabe „aliate” să devină „fabrica” SUA în locul Chinei. Astfel stimulezi lăcomia arabă, aruncându-i împotriva Chinei. Conflictul indiano-pakistanez are și el cheia sa geopolitică. Cum Pakistanul a fost aprovizionat de China cu avioane puternice, indienii s-au văzut făcuți de râs cu rudimentarele lor avioane Rafale franțuzești, ieșite din uz. Astfel le-a crescut frustrarea, dând vina pentru propria lor neputință ... pe China. Și astfel, India se gândește să iasă din BRICS. Ce înseamnă asta? Că se aruncă în brațele americanului, care profită de construcția infernală produsă de englezi atunci când au rupt Pakistanul și Bangladeshul de India. Și uite-așa mai cade un stâlp auto-detonându-se. 

Ce ar urma dacă planul merge brici? În mod logic impulsionarea Taiwanului pentru a crește frustrarea Chinei care, astfel, se va vedea într-o „chingă” compusă din Vietnam, Filipine, Taiwan, Coreea de Sud și Japonia. Cu sprijin puternic „pe la spate” dinspre SUA și Australia. 

Întreg puzzle-ul este mascat de conflicte care par locale, absolut întâmplătoare, dar care sunt legate ombilical între ele. Și-n tot contextul apare un Trump care face impecabil pe prostul(sau poate că e prost, dar nimerește la fix în peisaj), liniștindu-i pe liderii adverși în timp ce, subteran, se continuă marele plan al paradirii adversarilor. Posibil ca acesta să fie planul marelui reset: slăbirea BRICS până devine irelevant.

E clar însă că avem de-a face cu un joc complex care, în același timp, e unul de tipul „all in”. În tot contextul există o singură necunoscută, anume China. „Regatul de Mijloc” se află la finalul unui ciclu economic pe care tot încearcă să-l conserve. De aceea se comportă cu mănuși în relația cu Occidentul. Însă întrebarea fundamentală este dacă merită să te comporți cu mănuși în condițiile în care celălalt are mănuși, dar de box și când îți mai frige câte una te lasă mahmur? Dacă pică Rusia, Iranul sau ambele, China devine pradă ieftină pentru adversari. Și pare că nu sunt conștienți de asta. Într-adevăr, au tratate bazate pe încredere cu ambii, dar ezită să iasă în față. 

De ce ezită? Pentru că-i e frică să iasă din actuala paradigmă. Doar că, așa cum am spus, actuala paradigmă este una care se termină. Trebuie să se reinventeze. O întărire fermă a BRICS, o alianță pe față cu Rusia și Iranul ar ajuta în mai multe direcții. Însă, în primul rând, capacitatea de producție a Chinei s-ar putea deschide în zona necesităților de scalare a celor doi colegi de paradigmă geopolitică. Astfel, China ar putea intra într-o nouă paradigmă economică, similar SUA în Al Doilea Război Mondial. Dacă va pierde startul aici sau dacă se va tot comporta cu mănuși, făcându-se că nu vede problemele, va sfârși asfixiată cu perna. Chestie căreia îi este menit, în fapt, tot tabloul geopolitic pe care l-am prezentat.  

Există însă și un asterisc. Nu trebuie pornit de la premisa că Rusia sau Iranul vor capota. Într-adevăr, Iranul a primit o lovitură dură, dar marea întrebare este cât de extinsă e rețeaua de cârtițe a Mossadului. Conform unor informații locale, evreii n-ar fi reușit invalidarea rampelor de lansare ale rachetelor balistice întrucât era vorba de niște rampe false, construite special să se vadă evident din satelit, dar care, în realitate, erau doar butaforie(similare tancurilor din carton pe care le tot bombardau americanii în Serbia). De asemenea, în ciuda omorârii multor lideri, aparatul de comandă funcționează în continuare. Iar Iranul continuă să bombardeze, solicitând din ce în ce mai mult antiaeriana. Până acum au dat doar 200 de rachete și au produs pagube majore. O să evaluăm zilele următoare raportul distrugerilor, mai ales că acum Iranul își propune să pună la pământ teritoriile arabe ocupate.

La fel stau lucrurile și în Rusia. Într-adevăr, s-au dat unele lovituri spectaculoase în adâncime, dar vedem cum Rusia înaintează atât în Sunî cât și în Dnipropetrovsk. E de observat.

În general, prezentând complexele situații geopolitice îmi iau înjurături de la unii sau alții, în funcție de tabăra geopolitică în care se află. Înțelegeți însă că a prezenta faptele așa cum sunt nu înseamnă că mă situez de-o parte sau de alta. De asemenea, există un potențial mare de intoxicare și, recunosc, nu sunt imun. E greu să-ți găsești sursele într-un conflict nou. Dar întotdeauna e loc de mai bine și, experiența arată că, pe măsură ce un conflict a evoluat, intoxicarea s-a redus spre zero în ceea ce-l privește pe subsemnatul. 

Iran-Israel într-un moment de cumpănă

Văd  că s-au încins rău spiritele în ceea ce privește războiul dintre Iran și Israel, iar chestia asta se vede cel mai transparent în zona comentariilor unde fiecare are câte o idee. Iar cei încinși, indiferent de ce parte ar fi, mă înjură pe mine deoarece nu le convine ce aud. Motiv pentru care voi încerca azi să prezint situația cât se poate de detaliat, astfel încât cei care au de gând să comenteze, cel puțin s-o facă în cunoștință de cauză.

Israelul - o lecție deschisă din care mulți au de învățat

Cei ce știu cum să se uite înțeleg într-un cu totul alt sens ceea ce se petrece în Orientul Mijlociu.Toți am crezut că atacarea Iranului se va transforma într-un jihad. Mă uit continuu la ce se întâmplă acolo și nu-mi vine a crede. Tot încerc să înțeleg ce anume rețetă vor pune în aplicare iranienii, dar ceea ce constat este că regimul de acolo își trăiește ultimele zile.

Cum suntem conduși?

Când flama anului 1989 cuprinsese și China, conducerea superioară de stat a avut o întâlnire pentru a stabili cum vor răspunde „agresiunii SUA”. La nivel diplomatic se știa de ani buni că urmează ca în URSS să se petreacă o schimbare doctrinară care va conduce la pluripartidism și schimbare radicală de regim. China nu era pe lista întrucât nu pătrunseseră la vârful conducerii de stat „oameni de bine” agățați de forțele externe. Cu toate acestea, în interiorul statului chinez se dezvoltase o rețea de dizidenți, croită după modelul celor din Estul Europei, iar totul degenerase la evenimentele din Piața Tienanmen. 

Existau două variante puse pe masă. Prima, cea chinezească pe care  o știa toată lumea: întărirea tiraniei. Cealaltă, o ciudățenie emisă de o figură de primă mână a Partidului Comunist Chinez, care avea o înțelegere profundă a societății occidentale și care propunea, nici mai mult nici mai puțin decât ... occidentalizarea Chinei. Asupra sa nu planau îndoieli, iar punctul său de vedere, cu toate că era cât se poate de coerent, ridica multe semne de întrebare, astfel încât i-au solicitat clarificări ale punctului său de vedere.

Pe scurt, ceea ce spunea părea de neacceptat pentru membrii de vârf ai Partidului. Flexibilizare, libertate de mișcare, libertate de expresie s.a.m.d. Pus la colț de către membrii mai în vârstă și admonestat pentru că pune în pericol stabilitatea țării, a fost întrebat direct: „Cum crezi că vei ține atunci oamenii în frâu în condițiile în care acum, când supravegherea e strictă, se întâmplă ceea ce vedem?”. Răspunsul său a fost șocant pentru întreaga nomenclatură a Partidului.

Problemele de azi, a spus el, sunt date de expunerea excesivă a partidului. Omul muncește și când ajunge acasă nu are ce face. Partidul a mers pe ideea că va reuși să creeze omul ideal, iar acum sunt oameni în stradă. E clar că adeziunea la politicile Partidului nu mai este aceeași, în plus propaganda capitalistă înflorește. Nu ne putem opune deoarece, chiar și dacă întărim supravegherea și impunerea legii, până la urmă ne vom trezi în fața unui popor dușman și vom fi nevoiți să capitulăm. 

Esența a ceea ce propun este secretul stabilități societăților occidentale. Cu toate că au mai multe partide, cu toate că societatea pare instabilă, de fiecare dată merge într-o direcție clară, fără a se da la o parte de la direcție, indiferent de cine vine la putere. Pluripartidismul occidental este tot un monopartidism deoarece sunt trasat limitele în care trebuie să se miște(cei care încearcă să devize direcția sunt numiți extremiști și marginalizați). Iar acolo, chiar dacă sunt revolte, sunt revolte punctuale și nimeni nu se gândește să înlocuiască sistemul, ci să dea jos un partid sau altul, cu alte cuvinte să schimbe actorii din față. Echivalentul de la noi ar fi revolta împotriva unui primar sau al unui guvernator regional. Însă, direcția rămâne neabătută. 

Aceasta este doar o poză falsă. Sistemul occidental nu se bazează pe pluripartidism. E doar una din fețele sale. Nu e ciudat că noi avem parte de revolte acum, când am reușit să creștem nivelul de trai al țării? Am reușit prin propriile puteri, iar acum vedem că Occidentul ne distruge. De fapt nici nu e nevoie de intervenția unor forțe din afară pentru a se vedea fenomene similare. Și în Occident s-ar revolta oamenii dacă ar fi în stadiul în care suntem noi acum. Frustrările la noi vin din diferențele care se văd în societate și din faptul că unii au impresia că sunt blocați în idealurile lor de către Partid. Treaba noastră este să spulberăm această idee din mințile oamenilor. 

Trebuie să înțelegem că nu vom putea crea omul ideal, iar asta vedem acum în stradă. Trebuie să facem ceea ce face Occidentul, anume să modelăm omul în direcția idealului societății și Partidul să se ocupe de direcție. Cum poți face asta eficient, fără să te trezești cu oameni în stradă? Exact cum o face Occidentul: lăsându-i să acumuleze deoarece ulterior le va fi suficient de frică să nu-și piardă agoniseala. Nu e vorba obligatoriu de averi mari, cu toate că cei mai mulți vor visa la ele. Chiar și acum avem colecționari de nimicuri pe care nu-i știm și care, întâmplător, nu se amestecă în mișcările împotriva Partidului deoarece le e frică să nu piardă ceea ce au acumulat. 

În Occident i se spune consumerism. Oamenii au de ales între aceleași lucruri prezentate în zeci și sute de feluri. Femeile își cumpără multe haine, bărbații caută mașini puternice de care se îndrăgostesc. La noi oamenii nu au ce face după ce termină munca. În occident omul așteaptă să-și termine munca pentru a-și îmbunătăți mașina, casa s.a.m.d. Iată de ce la noi omul se revoltă. Omul simplu nu poate fi crescut ideologic și de aceea trebuie să-i dai un drog, iar acel drog este mania cumpărăturilor. Pentru a-și putea satisface dorința va trebui să muncească mai mult. Brusc, idealul său nu va mai fi schimbarea sistemului politic, ci câștigarea de bani.

Vedem cum se înghesuie oamenii spre Zonele Economice Speciale, doar pentru că acolo se câștigă mai mulți bani. Acele zone ne aduc o creștere economică puternică și trebuie să ne întrebăm ce anume urmărim: creșterile aduse de aceste zone sau frustrarea oamenilor care au suficient pentru a trăi, dar nu au ce face? China este acum la răscruce. Ceea ce propun este cât se poate de simplu: extindem Zonele Speciale la nivelul întregii țări, permitem deschiderea întregii economii, astfel încât relațiile economice vor fi cele care vor prima. Oamenii își vor omorî timpul liber în căutarea distracțiilor mărunte care învârt banii în economia țării, conducând astfel la creșteri de PIB și dezvoltare. Rolul Partidului va fi atunci cel de îmbunătățire continuă a politicilor educaționale, astfel încât să avem o forță de muncă din ce în ce mai educată. Iar consumerismul va fi drogul care va muta focalizarea populației de pe politică spre realizarea personală. Pentru omul de rând, Partidul trebuie să existe, dar ca model și ca garanție a realizărilor pe care le au ei. Astfel întreg sistemul politic al țării și oamenii vor fi în aceeași barcă.

Desigur, acum trebuie să arătăm fermitate, să dăm un exemplu pentru toată lumea că Partidul este de nemișcat. Va trebui să întărim disciplina, dar, pe parcurs, trebuie să dăm drumul câte puțin, astfel încât omul să poată vedea  „că i se deschide calea”. Trebuie să învățăm să folosim armele Occidentului și să-i învingem cu armele lor. Singurul element împotriva căruia va trebui să luptăm va fi degenerarea pe care o vedem acum în Japonia și în alte țări occidentale, iar aici rolul esențial îl va avea educația. Omul simplu trebuie lăsat să aibă consumul ca ideal, dar va trebui să ne asigurăm că sistemul educațional va scoate mulți oameni care vor avea ca ideal știința și tehnica.

În mare, acestea au fost ideile expuse, care i-au convins pe cei care propuseseră închiderea Zonelor Economice Speciale ca „represalii” pentru agitația creată. Personajul despre care vă povestesc a mai continuat să conducă din umbră pentru a-și vedea direcția pusă în practică. Culmea, a fost singurul om din politica recentă care a condus țara inclusiv atunci când nu mai ocupa nicio funcție. 

Așa a ajuns China acolo unde se află. Ideea e simplă: și noi și ei suntem conduși în același mod. Partea proastă e că noi suntem conduși așa în interesul altora, în timp ce ei sunt conduși așa în interesul lor. La urma urmei, inclusiv în iluzoriul joc economic, contează ce anume numeri când se trage linia: banii sau frustrările?

Guvernul fantomă și marioneta perfecta

Cu toate că România se află într-o fundătură, cu toate că suntem în proximitatea momentului în care Guvernul nu mai poate lua decizii, Mucușor continuă cu negocierile sale absolut neconstituționale. S-a ajuns la cea mai lungă perioadă de desemnare a unui premier din istoria României. Toate aceste lucruri puteau fi intuite, pentru mine nefiind sub nicio formă surprize întrucât înțeleg exact tipologia.

SUA intră în disoluție

Nu ai cum să vezi pe străzi ceea ce se vede în LA decât dacă e vorba de o țară muribundă. Efectiv, într-o societate cât de cât funcțională, astfel de evenimente sunt de neimaginat. Cum, de neimaginat este să trimiți armata pentru a calma starea de spirit a revoltaților. Revoltații fiind cetățeni ilegali nemulțumiți că se fac deportări din SUA. E ca și cum te-ai trezi cu cineva în casă care ar începe să distrugă deoarece încerci să-l dai afară de-acolo. Sună aiurea, nu-i așa?

Discuția telefonică Trump-Putin dintr-o altă perspectivă

După ce ucrainenii au atacat un element al triadei nucleare rusești, în regim de urgență Trump l-a sunat pe Putin. La momentul respectiv s-au tot înaintat ipoteze în ceea ce privește ceea ce s-a discutat, dar cert este că nu a răzbătut prea mult. Acum, după ce a mai trecut timp, elemente din discuție au început să răsufle prin zona diplomatică.

Programul de guvernare Mucușor

Mă uit pe ceea ce mucușorii pro-ioropieni numesc „măsuri de reducere a deficitului bugetar” și mă crucesc. Oamenii sunt, pur și simplu, proști! Dar proști de bubuie. Doar că nu e vorba numai de prostie, părerea mea fiind aceea că sănătatea lor mentală e gravă de tot. Vă voi înșira măsurile și veți singuri să înțelegeți că, în realitate, suntem conduși de spitalul de nebuni. 

Nicușor Dan primele încălcări ale Constituției și prima infracțiune de înaltă trădare

Au trecut două săptămâni de când s-a întronizat Mucușor. Timp berechet să evaluăm ceea ce a produs până acum, mai ales că ne aflăm la jumătatea perioadei inițiale de timp până la care ar trebui să propună un premier. Aici trebuie să remarcăm de la bun început un lucru: absolut tot ceea ce se petrece se face prin încălcarea flagrantă a Constituției. Și n-am văzut pe nimeni care să se agite în direcția asta.

V-ați înverzit destul? ... sau cum am fost electrocutați de prizele dezafectate

Îmi place cum politicienii noștri, asemeni lui Bulă, vin în fața oamenilor cu diverse dileme, arătându-le că: „N-avem dom'le ce să facem, că doar așa vine de la UE! Toți fac la fel, noi suntem obligați de situație”. Exact așa, proștii ticăloși din politică au reușit să destructureze țara. Povestea de azi este una tipică, dar nespusă întrucât prostimea trebuie să sufere. Ascultați cu atenție și trageți concluziile care se impun.

Japonia-SUA la al treilea val și „De ce China nu e Japonia?”

Prietenia dintre cele două țări începe pe 6 august 1945, atunci când SUA a trimis o misiune de prietenie la Hiroshima sub forma unei bombe atomice. Trei zile mai târziu, prietenosul popor american va trimite o a doua bombă atomică la Nagasaki. Și așa s-a tranșat „marea prietenie”, SUA ocupând de facto Japonia. Unchiul Sam știa că vine peste o civilizație multimilenară, astfel încât avea temele făcute pentru a gestiona „pacea și prietenia între popoare”: direct și frust, pe sloganul noi avem „big bomba”, voi aveți brațele, astfel încât n-aveți voie să vă mai atingeți de pistol, ci doar de sapă.

Limitele inteligenței artificiale și ale roboticii

Poate veți crede că sunt obsedat de AI, dar nu este așa. Consider că e o tehnologie care trebuie înțeleasă pentru a putea profita de ea, dar, mai ales, pentru a te putea feri de latura sa negativă. Cea de-a doua parte e esențială. Folosim toți electricitatea însă, pentru a o folosi, știm bine că nu trebuie să băgăm degetele în priză. Folosim aragazul, dar știm că nu trebuie să-l lăsăm deschis fără să ardă focul pentru că așa se ajunge la explozii sau asfixiere. Fiecare tehnologie are partea sa întunecată și, de cele mai multe ori, e bine să începi prin a înțelege riscurile.

Evoluții

O să încep cu cel mai mare eșec din istoria AI: Builder.ai, un startup britanic evaluat la 1,5 mld. $ după ce Microsoft a împins în el vreo 455 mln. $, a dat faliment. Motivul? Viola Credit, care dăduse un credit de 50 mln.$ anul trecut a luat ce-a mai găsit prin conturile companiei, adică vreo 37 mln. $, lăsând compania cu doar 5 milioane $ în conturi. Doar că acei bani nu sunt în Anglia - unde operează firma - ci în ... India, de unde nu pot fi aduși din cauza unor restricții.

Polonia nu e România

Care e diferența dintre o țară și o cocină aflată sub ocupație? Una singură: respectarea voinței cetățenilor. În timp ce în Polonia chiar și cei mai cretini pro-europeni înțeleg că, în primul rând sunt polonezi, în România avem specia pro-europeană care nu mai are țară, care nu mai gândește(deoarece o face creierul lipsă de la Bruxelles pentru ei), care nu-și dorește nimic altceva decât „și mai multă ocupație”. Ce poți face cu asemenea degenerați?

AI dintr-o nouă perspectivă

Povestea începe cu ceva mai mult timp în urmă, mai precis cu vreo trei ani. Un jurnalist care-a aflat o știre din interiorul companiei Meta a vrut s-o facă senzațională: era vorba despre două AI-uri puse experimental să „vorbească” unul cu celălalt, în timp ce inginerii urmăreau discuția dintre ele.  Scopul experimentului era acela de a dezvolta un protocol de comunicație mai eficient, în limbajul de azi un soi de optimizare automată a prompting-ului în comunicația mașină-mașină. 

Avansul tehnologic chinezesc

Am urmărit în ultima perioadă extrem de atent dezvoltările din China. Țara este înscrisă într-o cursă dură pentru depășirea piedicilor impuse de SUA. Culmea, pentru a-și pune în valoare determinarea și pentru a câștiga războiul, China are niște strategii surprinzătoare. De exemplu, dezvoltarea prin intermediul modelului open source. E incredibil cât se poate găsi gratis la chinezi. Culmea, de cele mai multe ori folosesc pentru dezvoltare platforme occidentale, gen Github. Semn că nu le pasă dacă și ceilalți văd ceea ce fac. Dar să nu sărim etapele, ci să vedem mai întâi cum se mișcă treburile și care sunt ultimele evoluții de acolo!

Forța de compensare

Se spune de atâta amar de vreme că digitalizarea și noile tehnologiine ne fac mai eficienți, că totul se va dezvolta armonios și că vei rezolva extrem de rapid treburi pe care, altă dată, le rezolvai cu greutate. E adevărat? Vă pot da și exemple: uite, înainte trebuia să mergi și să plătești impozitele la ghișeu, acum le poți plăti stând în pat. Doar beneficii, nu-i așa?

Să mă cac pe tine, Nicușor Dan!

 

Știu, e vulgar, e urât, nu e demn de mine. E o expresie care mă degradează. Dar e fix ceea ce simt acum. Unii dintre voi sunteți martori că am lăsat să treacă ceva timp înainte de a scrie articolul de față. Am zis să n-o fac la nervi, să las să mai treacă o noapte că doar noaptea e un sfetnic bun. Aiurea, m-am trezit mai nervos decât m-am culcat. Hai să vă explic toată tărășenia!

Politice

Dacă în ajunul sărbătorilor pascale mă apuc să vând câini pe post de miei și mă prinde poliția, mă bagă la pușcărie. E logic, am comis o înșelăciune. Însă, în același timp, atunci când ceea ce numim „sistemul” scoate din dulap o mârțoagă telecomandată pe care-o numește independent și iese cu ea în târg pentru a o marketa ca „luptătoare împotriva sistemului”, se numește pro-europenism și anti-rusism. Mă rog, tot înșelăciune e, doar că în politică înșelăciunea nu mai e infracțiune, ci virtute.

Mă întreb acum cât se poate de sincer, cât de proști trebuie să fie ăia care s-au dus să pună ștampila pe păpușa sistemului? În afara voturilor furate, Jegușor a avut o masă de votanți îndobitociți, înrăiți, car au mers hotărâți să-l voteze. Ei bine, aici e subiectul pe care vreau să-l înțeleg și-mi dă mereu cu virgulă. Așadar, ți se dau toate datele problemei: România a fost băgată în rahat de o mafie condusă de un sistem ilegitim, care-a schimbat cum a vrut tot ce-a vrut, care-a devalizat Bugetul, care-a furat fără nicio jenă, care-a exercitat puterea într-un mod tiranic și care, pentru a se justifica și pentru a se ascunde, a scos la lumină de fiecare dată tot felul de bizari, denumiți pompos „oameni politici”, „premieri”, „președinți”. Acest sistem este cel care l-a inventat pe băsescu, acest sistem este cel care l-a adus pe Plăvan, acel fanfaron încet la minte, dar cu pretenții de faraon. 

Ei bine, acum, când s-a ajuns la fundul sacului și când ți se arată că s-a ajuns la fundul sacului, ești pus să alegi. Între cine și cine? De-o parte îl avem pe unul - păpușa telecomandată a sistemului- un fel de cioară vopsită rapid în alb cu bidineaua și marketată de sistem că e porumbel independent. De partea cealaltă îl avem pe unul unul despre care se spune că e golan, că e galerist s.a.m.d. OK, pot presupune că ești un om rupt de realitate și ai doar datele acestea la intrare. ÎNSĂ, nu poți să nu constați că cioara aia vopsită vorbește despre instaurarea peste tot a oamenilor sistemului și, mai mult, că are de partea sa tot ceea ce înseamnă mașina de mâncat căcat a sistemului: televiziuni, presă, ONG-uri despre care știi că sunt vândute s.a.m.d. Așadar, e imposibil să-mi spui că nu ai realizat că ăluia vopsit ca porumbel nu i se văd hainele de cioară de dedesubt. 

Mai e însă un amănunt pe care n-aveai cum să nu-l remarci. Omul ăsta n-a făcut nimic toată viața! Nu doar că n-a fost capabil să-și ia o casă a lui, dar nici măcar apartamentul ăla în care stă n-a fost capabil să-l aranjeze cât de cât uman. Nu poți pretinde la 54 de ani, cu doi copii, că trăiești ca un student semi-boschetar și că asta e cool. N-ai cum! Înseamnă că ești un neica nimeni, incapabil să-ți gestionezi propriul buzunar. În aceste condiții, cum naiba poți pretinde că vei scoate o țară din rahat??? 

OK, acestea sunt datele de intrare. Despre contracandidatul său nu mai zic nimic întrucât, în orice logică n-ai cum să nu constați că, între o paiață telecomandată incapabilă, despre care și un copil își dă seama că e invenția sistemului care ne-a sărăcit și un sac de cartofi, votezi sacul de cartofi. Poți să-l faci pe Simion orice: galerist, țigan, homosexual, vopsit pe cur, s.a.m.d. Însă nu poți să spui că, în tot dezastrul de până acum, Simion a fost parte! Culmea, dacă e să judeci logic, cu datele pe car le ai, cel puțin te uiți în București și vezi dezastrul total păstorit de acest neica nimeni care n-a știut nimic altceva decât să pună tălpi și să crească datoriile municipale. 

Ei bine, asta nu reușesc eu să înțeleg: când ție ți se arată un dezastru făcut de un sistem ilegitim și ești pus să alegi între omul sistemului și altceva, tu ce alegi? Unii mai deștepți spun că „oricum și Simion era al sistemului”. OK, atunci, complicăm datele de intrare: ești pus să alegi între unul despre care știi sigur că e omul sistemului și unul despre care se vorbește că ar fi omul sistemului. Oricum ai da-o, treaba e dubioasă, oricum ai învârti-o, dacă l-ai votat pe Nicușor Dan mie-mi rezultă că ești prost. Simplu, nu ai absolut niciun argument logic pentru a-ți justifica votul! Și-aici pun punct, întrucât mă voi ocupa de tabăra cealaltă, cea suveranistă.

Voi începe cu Călin Georgescu, cel a cărui declarație de părăsire a vieții politice am comentat-o ieri. Mi-am luat de peste tot înjurături. Da, într-adevăr, Georgescu e o victimă. Este hăituit de sistem, i-au pus un procuror care nu știe decât să-i aducă noi acuze fără a proba nimic, are pe cap un control, judiciar aberant s.a.m.d. Practic, din decembrie, Georgescu trăiește un coșmar. În plus nu are nici parte de solidaritate decât din spatele tastaturilor sau ale ecranelor TV, că așa se manifestă revolta într-un sistem cangrenat ca al nostru. Perfect de acord cu argumentele. Întreb însă: oare Georgescu nu știa cu ce popor are de-a face? Aici e întrebarea! Dacă știa înseamnă că ar fi trebuit să-și asume rolul de martir, adică odată pornit pe un drum, trebuie să rămâi pe el! Dacă însă nu știa, aici e tot greșeala lui. Da, în afara momentelor critice, poporul român s-a dovedit a fi un popor de șobolani! Trebuie să înțelegi aspectul ăsta înainte de a decide dacă mergi sau nu să-l aperi. Probabil îmi voi lua iar înjurături, dar acesta e adevărul. Trebuie să-l privim în față și să ne asumăm realitatea: da, suntem niște șobolani întrucât atunci când au fost anulate alegerile printr-o lovitură de stat, ar fi trebuit să umplem străzile din România! Nu 1 milion de oameni, ci cel puțin 10 milioane trebuiau să iasă pe străzi! Atunci n-am făcut altceva decât să demonstrăm încă odată sistemului că suntem doar niște oi obediente, care-și merită destinul! E simplu, n-ai cum să contești asta! Așadar, în ceea ce-l privește pe Călin Georgescu, vreau să subliniez încă odată menținerea concluziei pe care am exprimat-o ieri: retragerea sa dovedește slăbiciune, indiferent de cauze!

În ceea ce-l privește pe George Simion, întrebarea mea e simplă: „Ce mai cauți în peisaj?”. Indiferent cum ar justifica-o, indiferent ce ar invoca, George Simion a pierdut alegerile! Spre deosebire de Georgescu, căruia i-au fost furate alegerile, Simion le-a pierdut. Ceea ce, automat, îl scoate din orice combinație. El, acum, e un fel de Ciolacu. N-ai cum, ca om politic, să pretinzi că mai faci ceva după ce ai pierdut. N-ai cum, pur și simplu. De aceea, singurul său gest natural ar fi fost cedarea conducerii partidului. Știu că e dureros, doar el l-a ridicat de la zero. El a fost ăla care și-a făcut cariera vopsind  „Basarabia e România” prin toată țara, pe la toate podurile, pasajele s.a.m.d. Nu, nu e nimic peiorativ aici: politica, dacă vrei s-o faci performant, o iei de jos. Și e greu, e teribil de greu! Ceea ce înseamnă AUR e făcut de Simion într-o proporție covârșitoare. A ridicat de la zero un partid care acum este, probabil, cel mai mare al țării(după voturi, nu după capacitatea de a guverna, din păcate). Doar că în politică nu merge vorba din popor „eu te-am făcut, eu te omor”. Un partid e un organism viu și, cel mai rău lucru e că a-și omorî liderul face parte din naturalul său. Astfel încât, atunci când ai pierdut, trebuie să pleci. Asta-i regula. Am spus-o imediat după terminarea alegerilor: acum Simion e în situația lui Ponta. De altfel, traseul său a fost similar celui al lui Ponta, autosabotându-se între tururile de scrutin. Așa că, dacă a ascultat „vocea de sirenă” care-i spunea „tu ești tânăr, ai tot viitorul în față”, ar trebui să constate tragismul situației: vocea aia l-a adus în fața plutonului de execuție. 

Politica nu-i un joc dificil. Ceea ce trebuie însă să conștientizezi încă din momentul în care decizi să intri în troaca asta e faptul că politica e o luptă pe viață și pe moarte fără reguli, o luptă de gladiatori. Odată intrat în ring, n-ai cum să ieși viu dacă nu ești învingător! E regula simplă și dură, stabilită încă din antichitate. Alegându-ți cariera de gladiator trebuie să fii conștient că nu o să ajungi să mori de moarte naturală. Acestea sunt regulile jocului politic. În ciuda numelui de „joc” nu-i o joacă, e o luptă pe viață și pe moarte. Faptul că în urma unei asemenea lupte nu mori fizic(cu toate că uneori se lasă și cu moarte fizică), ține de o superficialitate a vremurilor noastre. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te aștepți să înfunzi pușcăria pe nedrept sau să fii hăituit. Dacă ți-ai ales cariera politică, trebuie să înțelegi cu exactitate despre ce e vorba. Sunt totuși curios: oare câți înțeleg ceea ce am spus eu? Și dintre cei care înțeleg și care sunt în politică, oare câți realizează asta?

Iată de ce, destinul unui om politic e demn de milă creștinească, dar, de partea cealaltă, trebuie realizat că acel om, când și-a ales cariera politică, știa despre ce e vorba și ar fi trebuit să-și asume asta din start. Dacă n-a făcut-o, înseamnă că a dovedit inconștiență și tot nu e absolvit de pedeapsă: dacă ești inconștient și intri în cușca leului, ce crezi că se întâmplă? Se gândește leul că ai fost inconștient?

Ghid de bejanie(3)

Am decis să scriu materialul de față deoarece am primit un număr foarte mare de întrebări și sunt chestiuni care se cer clarificate. Mă surprinde faptul că există atâția oameni care nu au noțiuni de bază. Și, culmea, nu sunt dintre cei săraci. Cel puțin din mesajele primite asta îmi rezultă. 

Ești treaz sau aștepți să fii trezit?

Germania este în al treilea an de stagnare economică. Asta duce la deteriorări structurale interne. Fiind un motor al Uniunii Europene, impactul disfuncționalităților sale interne se revarsă asupra statelor satelit, în principal a celor din Est, care optimizau(din punct de vedere al costurilor cu forța de muncă) mașinăria economică germană. Stagnarea germană, dublată de noile tehnologii, va duce necesitatea de optimizare la niveluri infinit mai mari, conducând la șomaj în masă în estul Europei și căderi economice ale unor întregi sectoare care asigurau stabilitatea economiilor de-acolo. 

Ieșirea din Matrix (2)

Așa cum mă așteptam, articolul anterior a generat o groază de atotcunoscători. Cu toate că mesajul meu era unul în care îi ceream cititorului să se apuce să-și pună întrebări, m-am trezit cu oameni care au certitudini. Culmea, asta în condițiile în care tocmai ce spuneam că certitudinile sunt, în cea mai mare parte, un efect al minții lăsate pe automat. Din păcate, în acest domeniu al trezirii efortul nu este răsplătit ci, în cele mai multe cazuri, pedepsit. Imaginați-vă că ați fi medic veterinar și ați vrea să scoateți o bucată ascuțită și ruginită de metal din coada unui crocodil. Dacă te duci lângă coada lui gata să-i faci bine, te poți trezi mâncat de jivină. Acesta e stadiul în care se află marea majoritate a oamenilor, cel de fiară reactivă, gata să sară la gâtul celui care-i vrea binele. De ce te afli în acest stadiu? Aici ai fost adus, prin condiționare, de către societate. Iar singura ta șansă de ieșire, așa cum am mai spus-o, e propria-ți voință.

Ieșirea din Matrix

Sunt mulți cei care revarsă tone de ură pe canalele mele de comunicație. Indivizi fără absolut nicio logică, acționând total aberant. Dacă ar fi puși în fața acțiunilor lor, s-ar trezi plângând, dându-și seama cât de idioți sunt. Dar nu sunt puși. Mă rog, discuția e lungă, însă ceea ce trebuie să înțelegi este cum de apar astfel de indivizi. Și, după ce înțelegi mecanismul, trebuie să îți pui oglinda în față și să vezi dacă nu cumva și tu ești un astfel de individ. 

Votul: ori asumat în cunoștință de cauză, ori interzis

Dați-mi voie să vă înșirui câteva nume: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, traian băsescu, Klaus Iohannis și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă și cel mai degenerat dintre toți, Nicușor Dan(Mucușor Jeg). Dați-mi voie să vă mai dau o listă: Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, traian băsescu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu, Gabriela Firea, Nicușor Dan. Ce-i în neregulă cu cele două liste?

Am decis să intru în politică, iar aceasta e prima mea proclamație. Și ultima!

De data asta chiar nu e glumă. Sunt sătul la fel ca fiecare dintre voi de imbecilii care au pus stăpânire pe țară. De la o sesiune de alegeri la alta constatăm că indivizi din ce în ce mai proști ajung să pună mâna pe putere. Și e logic să se întâmple așa: statul, conceput în felul în care îl cunoaștem, e gândit special pentru a reduce totul la „un numitor comun”. Astfel, alegerile sunt prilejuri prin intermediul cărora de ieșit ies, întotdeauna, cei mai proști dintre participanți. Iar dovada o aveți inclusiv la actuala sesiune de alegeri. 

Ghid de bejanie (2)

Am ajuns la partea hard. De fapt nu-i atât de grea, dar dacă ți-ai fi luat un consultant, probabil i-ai fi plătit câteva mii de euro pentru întreg materialul care urmează. Primești totul gratis cu mențiunea că tot ceea ce urmează face parte dintr-un plan al meu mult mai larg, căruia îi spun „PLANUL DE ȚARĂ” și pe care îl vei înțelege din materialul de mâine. Consider, așa cum am considerat întotdeauna, că cea mai importantă și mai ucigătoare armă de pe lumea aceasta este IDEEA. Dar să nu ne pierdem timpul cu divagații pentru că avem mult de lucru azi.

Ghid de bejanie(1)

Aproape că nu-mi vin să cred că scriu articolul de față. Însă, cu România cotropită de securism și neomarxism, cu un un regim eminamente fanariot, e cât se poate de clar că, în scurt timp, aici va fi moartea. Nu glumesc! Înainte de a trece mai departe vă voi mai spune că, pe lângă Franța, mai e un câștigător al alegerilor din România: Ucraina. Ieri, conturi ale SBU au continuat să promoveze propaganda pro-Jegușor, într-o sfidare cum rar am mai văzut. Când vezi că ucrainenii își fac de cap pe-aici, e deja un semn rău. Rău de tot!