Pe ce lume trăim?

Am încercat în zadar să mă uit la interviul pe care Cristache i l-a luat lui Ciolacu. E ceva imposibil! Știți care e sentimentul? Acela că ai în față un om matur ca înfățișare, dar al cărui creier a rămas undeva pe la clasa a III-a Z. Vocabularul său e extrem de limitat, stilul de exprimare bolovănos și perfect previzibil, uneori atât de previzibil încât nu-ți vine să crezi cât e de prost. Iar ceea ce te disperă e faptul că minte. Minte înfiorător și prostește, minte fără stil, e ceva care, pur și simplu, te cutremură până la scârbă. Te uiți la el, îl vezi matur, dar nu-ți vine să crezi că ai un prost atât de oligofren în față. 

Dacă iei întreg aparatul de stat al României, constați o aspră incompetență de la bază la vârf. O spun fără ocolișuri: dacă mâine cineva ar concedia întreg aparatul de stat al țării, lucrurile ar merge șocant mai bine decât acum. Dacă localitățile n-ar mai avea primari și Consilii locale, dacă la nivel județean ar dispărea Consiliile și prefecții, dacă la nivel central, peste noapte, s-ar dizolva tot, de la președinție până la Parlament, cu toate instituțiile, cu toate ministerele și toate așa-zisele structuri de securitate, justiție, armată s.a.m.d., credeți-mă că absolut totul ar merge mai bine. 

Pe ce mă bazez? Strict pe ceea ce văd. N-ai nevoie de informații clasificate pentru a constata că toți sunt proști bâtă! E o incompetență și o prostie atât de mare încât, dacă tai totul din rădăcină ajungi la un progres inimaginabil deoarece, de undeva de la minus infinit, te trezești brusc la zero. Poate credeți că exagerez, dar vă spun cu mâna pe inimă că nu este așa. De fiecare dată când scriu mă confrunt cu blocaje deoarece nu am expresii în vocabular, nu găsesc termeni de comparație potriviți pentru a-l face pe cel care citește să înțeleagă prostia ăstora. E ceva înfiorător, de nesuportat!

Mă trage cineva de mânecă să-mi spună că am fost raportat la CNA, că s-au unit niște tefelei ca să-mi blocheze pagina de Facebook. Pe X, unde activez mai puțin, mă confrunt destul de des cu atacuri ale echipelor de boți ai puterii. Întrucât acolo nu mai ține vraja cu „report-ul”, iar CNA-ul e neputincios, ticăloșii puterii organizează atacuri asimetrice, prin intermediul cărora îmi inundă postările cu comentarii jignitoare. 

La un moment dat efectiv nu-mi vine să cred absurdul pe care-l trăim. Vi se pare normal ca un întreg aparat guvernamental să plătească oameni care să urmărească, să fileze și să încerce să anihileze persoane efectiv irelevante precum subsemnatul? Asta în timp ce, în lume, se fac mișcări din ce în ce mai radicale. Consumarea energiilor pe non-acțiuni - așa cum fac serviciile de forță ale țării - doar pentru a menține dominația proștilor de la butoane, va fi fatală României ca țară și, culmea, lor ca indivizi. Veți înțelege în cele ce urmează motivul pentru care proștii care acum se cred jupânii României o vor sfârși extrem de rău. Nici nouă nu nu ne va fi bine, dar, ca individ, te poți strecura, poți găsi oportunități, indiferent de regim sau de ocupație. În schimb, ceea ce vreau să-i asigur pe toți cei care acum se cred „stăpânii butoanelor” este că, în mai puțin de doi ani vor rămâne fără absolut toate privilegiile, fără pensiile speciale și asigurările care li se dau că „totul va fi bine atâta timp cât fac abuzuri”. Băieți, structura se prăbușește și de data asta sunteți prinși nasol de tot! OK, am cam întins-o cu introducerea, să trecem totuși la subiect!

Ce-ar fi dacă v-aș spune că absolut tot ceea ce s-a întâmplat în Ucraina era cunoscut de dinainte, fix de cei care ar fi trebuit să fie victime, adică de ruși? În 2016, la început de „Epocă Trump”, întregul context al agresiunii americane asupra Rusiei prin intermediul Ucrainei era cunoscut și se știa inclusiv faptul că va fi un război acolo. Surprinși? Hai, că abia aștept să-i aud p-ăia mai cretini care, la fiecare afirmație de-a mea cer „link”. Vedeți, prostia a pătruns atât de adânc încât s-a transformat în instinct. 

Înainte de a trece mai departe să înțelegem care-i treaba cu Ucraina. Și, pentru a fi cât se poate de conform, voi enumera elementele care-au contribuit la declanșarea „bombei ucrainene” de către SUA:

• imposibilitatea Rusiei de a duce un război deplin în Ucraina din cauza apartenenței acesteia la nucleul rus;
• tradiția geopolitică europeană care consideră separarea Ucrainei de Rusia ca pe o țintă strategică pentru slăbirea și înrobirea Rusiei;
• o dimensiune suficient de mare a teritoriului, potențialului economic și a populației;
• dependența ecopnomiei ruse - inclusiv a complexului militaro-industrial - de cooperarea cu Ucraina;
• enorma semnificație culturală și istorică a Kievului, a cărui separare de Rusia produce daune morale iremediabile;
• posibilitatea declanșării unui război de către armata ucraineană, fără pierderi grave pentru SUA.

Oups, asta se scria în Rusia, negru pe alb, încă din 2016! Mai țineți minte ce spunea deviantul Lindsey Graham în ceea ce privește ieftinătatea conflictului din Ucraina pentru SUA? De ce Trump vorbește acum de un adevărat dezastru financiar? Oare pentru că operațiunea a eșuat lamentabil? Dar să nu încercăm să intuim fără a desena întreaga istorie. Ceea ce s-a întâmplat începând cu 2016 a fost o separare treptată a Rusiei de Ucraina. Treptat, comenzile de tehnologie militară din Ucraina au fost din ce în ce mai subțiri și cu toleranțe de calitate din ce în ce mai mari. De fapt erau importuri făcute strict formal, pentru a adormi spiritele. Există voci care susțin că, la începutul conflictului de-acolo, una dintre perplexitățile occidentalilor a fost cea dată de funcționarea impecabilă a echipamentelor militare rusești care ar fi trebuit să aibă în componență echipamente de proveniență ucraineană, cu erori și care fuseseră obiect al unor coruperi a factorilor ruși responsabili cu aprovizionarea din Ucraina. Cu alte cuvinte, inclusiv corupția oficialilor ruși a fost un joc simulat, cam la fel ca „nebunia” lui Elțîn și „globalismul” lui Putin. 

Dar ce se întâmplă acum? Citez din aceeași sursă: „Analiza ciclurilor lungi de dinamică economică și politică arată că perioada cea mai probabilă pentru declanșarea unor conflicte internaționale majore care implică SUA și sateliții săi împotriva Rusiei este 2016-2018, cu o escaladare continuă până la jumătatea deceniului următor(adică 2025 n.n.). Rezultatele modelării indică o probabilitate mare a agravării tensiunilor politice și economice internaționale ca efect al suprapunerii ciclurilor economice cu perioade diferite de oscilație, fapt care indică o probabilitate foarte mare de apariție a unui efect de rezonanță periculos în viitorul apropiat”. Fac aici o scurtă paranteză pentru a vă atrage atenția asupra obsesiei subsemnatului în ceea ce privește convergența ciclurilor cu care v-am tot bătut la cap! După cum se vede, iar am avut dreptate! 

Ce vreau să vă spun, citând masiv din acest material apărut public pe piața rusă în 2016 - dar care probabil a circulat și sub o formă discretă imediat după lovitura de stat de la Kiev - este că ceea ce vedem acum ne demonstrează că Rusia a mers pe o cale cât se poate de clară în politica sa internă și externă. Scopul a fost acela al evitării, pe cât posibil, a unui război direct cu SUA. Și cum faci asta? În pagina 133 a cărții e descris limpede: „Pentru a preveni războiul este necesar să-l convingi pe agresor că obiectivele sale sunt de neatins. Pentru aceasta, în primul rând, e necesar să se creeze o coaliție internațională reală, în fața căreia agresorul să nu poată câștiga războiul. În al doilea rând, membrii coaliției trebuie să aibă o înțelegere comună a amenințărilor și o viziune asupra viitorului. Iar în al treilea rând au nevoie de obiective comune și de programe de dezvoltare care să-i unească.”

Ce s-a întâmplat după începerea conflictului din Ucraina? A apărut cea mai mare coaliție militară a planetei, una tacită, dar care e capabilă să reacționeze rapid: coaliția dintre Rusia și China, în care a apărut inclusiv Iranul. SUA nu poate învinge o Rusie aliată cu China, la fel cum China nu poate învinge SUA aliată cu Rusia sau Rusia China aliată cu SUA! Alianța SUA-China am văzut-o la treabă și putem spune a avut justificări solide întrucât „fratele de ideologie” risca să sugrume China. Dar Rusia acum? Cu toate că e hilar, are absolut aceeași justificare. URSS s-a deschis în 1990, crezând prostește în promisiunea „not one inch” și, văzându-se atacată mișelește pe la spate, în valuri succesive de mărire a NATO, a fost nevoită să apeleze la China. Această alianță a venit natural și nu doar ca efect al agresiunii americane, ci și ca efect al schimbării paradigmei mondiale. 

Ce vedem acum? Surse diplomatice din zona negocierilor SUA-Rusia vorbesc de o oarecare disperare a americanilor întrucât negocierea merge doar într-un singur sens: Rusia cere, iar SUA e obligată să accepte. În ciuda timpului petrecut în negocieri, americanii încă nu au ajuns la ceea ce vor ei de fapt. Și care-i acel ceva? În primul rând trebuie să iasă din mizeria din Ucraina și trebuie s-o facă într-un mod care să nu-i arunce în derizoriu. Nu în ultimul rând, trebuie să aibă asigurări atât din partea Rusiei cât și a Chinei că vor fi lăsați să se restructureze. Acum e momentul acela în care vă veți întreba cu perplexitate: „Cum adică să fie lăsați? Cine trebuie să-i garanteze ceva Americii?”. Păi fix aici e povestea. 

Ce înseamnă noua ordine mondială? Tot din aceeași carte înțelegem despre ce e vorba în ecuație: un concept de sinteză social-conservatoare ca bază a noii ideologii a ordinii mondiale. Iar aceasta se va pune în practică printr-o - țineți-vă bine! - coaliție anti-război!!! Să vă mai dau un citat care vă va întoarce realmente pe dos: „Baza ideologică a noii ordini mondiale va fi o sinteză care unește sistemul de valori al religiilor lumii cu realizările statului social și cu paradigma științifică a dezvoltării durabile”. V-ați revenit? Întrebați-l pe Georgescu dacă nu înțelegeți. 

După cum am menționat mai spre început, autorul susținea că principalul vector de acțiune urmărit de SUA a fost acela de pornire a unui război mondial în Europa, astfel încât, câștigându-l, să-și poată proiecta puterea asupra Chinei. Așadar, scopul Rusiei ar fi acela de evitare a unui asemenea conflict deoarece era clar că ea va fi subiectul. Și cum se poate preveni asta? Iată cum începe primul paragraf al capitolului dedicat acțiunii menționate: „Pentru a preveni un război mondial, trebuie să oprim forțele sale motrice: elita americană conducătoare, euru-birocrația și regimul nazist creat de SUA la Kiev. Prima dintre ele este cea principală, celelalte două sunt derivate”. Cum vă sună asta? 

Acum vă adresez o întrebare: cum naiba de omul ăsta vorbește încă de acum zece ani despre chestiunile pe care le trăim azi? Și cum de o face atât de limpede? Cum de elitele de la Moscova au urmat cu strictețe programul indicat în acea lucrare care e mai mult decât publică. Și nu doar cei de la Moscova, ci inclusiv elita politică americană care, după cum se vede, a fost efectiv anihilată de Trump și de Partidul Republican. Sau, mai bine spus, după ce i-a eșuat proiectul războiului mondial european, acea elită a preferat s-o șteargă pentru că e ultra-expusă și singurul lucru la care se mai poate aștepta e energia verde de la scaunul electric.

Iată că a sosit și momentul să vă indic lucrarea, știu că sunteți nerăbdători. Este vorba despre „Последняя мировая война. США начинают и проигрывают”. În traducere cartea se numește „Ultimul război mondial. SUA începe și pierde”, fiind scrisă de reputatul academician rus Serghei Glaziev. O puteți găsi gratuit, în limba rusă, căutând după denumirea pe care v-am dat-o. Cartea este publică de atâta timp, iar acțiunile structurii rusești de putere au fost cât se poate de transparente pentru a se putea vedea faptul că ceea ce am citat e mai mult decât o simplă carte: E O CALE DE PARCURS.

Ce era greu de înțeles? Unde sunt oamenii care ar fi trebuit s-o facă? Mă rog, e o întrebare retorică întrucât vedem limpede că la noi „elite” se numesc niște dobitoci precum Ciucă, Ciolacu, Iohannis, Bolojan, Cîțu, Orban s.a.m.d. Uitați-vă la puzderia de generali cretini de prin televiziuni și gândiți-vă că proștii ăia v-ar fi condus în cazul unui război. Așa a fost și-n Al Doilea Război Mondial, când un incompetent ca Antonescu a condus armata română la dezastru. Iar acum, cică ăia care au descoperit așa-zisa fraudă de la alegerile din decembrie ar fi fost răcanii de la Direcția de Informații a Armatei. Vă dați seama ce șobolani rupți de realitate se învârt pe-acolo dacă șefii lor sunt cretinii ăia care apar la TV și comentează scene din jocuri ca fapte reale? S-or fi jucat niscaiva jocuri video și au încurcat jocurile cu clipurile lui Georgescude pe TikTok. Deh.

După cum limpede observați, lumea se învârte într-un context absolut năucitor, iar noi suntem ținuți priponiți de o gașcă de o gașcă de idioți care n-au habar cum arată lumea. Asta e, din păcate, realitatea. Noi, ca țară, suntem mâncați de o grămadă de proști notorii. Ce vom face când vom constata că Ciucă și Ciolacu au furat pentru Ucraina 20% din PIB-ul României? Ce-o să facem atunci? O să plângem ca proștii? Sau ne vom bucura că aceste cheltuieli vor fi „excluse de la calculul deficitului”. Vă dați seama cu ce proști avem de-a face?

Pentru a înțelege lumea în care te afli, trebuie să urmărești mișcările granzilor și, pitic fiind, să înveți să calci pe urmele bătătorite de ei. Când însă tu, un limbric, alegi să-ți arăți mușchii în fața unui gigant, crezând că un alt gigant îți va lua partea, nu te mai poți numi nici măcar prost pentru că meriți să fii călcat în picioare fără milă. Despre asta e vorba: avem o clasă politică incompetentă și instituții la fel de proaste. Singura lege de care avem nevoie de legea anti-proști. Abia apoi treburile se vor normaliza și pe-aici.

Moneda viitorului

Trump a părut foarte deranjat de posibilitatea lansării unei monede alternative la dolar, amenințând cu „sânge pe pereți” în cazul în care cineva ar îndrăzni să încalce statutul dolarului. Doar că ideea unei alternative, cu toate că era așteptată de multă lume, s-a pierdut prin discuțiile de pe marginea întâlnirilor BRICS. Adică mult înainte de amenințările lui Trump. Motivul e mai mult decât simplu: acea monedă deja există.

Voi ne-ați condamnat pe noi, dar condamnarea voastră va fi groaznică!

Am ajuns din nou ca-n vremea colectivismului. Există un Minister al Adevărului, un organ de cenzură care taie și spânzură tot ce mișcă „nealiniat la ideologie”, o miliție plină de Marinici care tăvălesc oamenii nevinovați în proceduri abuzive, o lume a cărei principală lege este fărădelegea. Totul e întors pe dos, totul e prezentat absolut invers în lumea în care minciuna e principalul vector al politicii. 

Cea mai mare spălare de creiere a istoriei

Când vorbim despre spălarea de creiere ne gândim automat la stalinism, la maoism sau, mai recent, la regimul din Coreea de Nord. Sunt șabloane care ne-au fost cumva implantate în creier de realitățile istorice pe care le-am tot citit sau despre care discutăm. Comun tuturor spălărilor de creiere amintite este faptul că operațiunea se desfășoară într-un mediu tiranic, strict controlat. În URSS-ul stalinist nu aveai acces la informații din exterior, la fel ca și în China lui Mao. Izolaționismul asigură un setup teribil de bun operațiunii de spălare pe creier. Din acest punct de vedere, operațiunile specifice nu mai au niciun secret, devenind oarecum banale din punct de vedere teoretic și practic.

Ce ne spun rebelii Houthi despre SUA?

Rebelii Houthi sunt niște desculți. Nu doar la figurat, ci și la propriu. Veșnic oprimați din cauza apartenenței la ramura șiită a islamului, Houthi au avut parte de numeroase abuzuri de-a lungul timpului. Despre crimele monstruoase făcute împotriva lor chiar și acum câțiva ani, presa n-a avut timp să scrie, preferând să tacă asurzitor. 

Ce sistem este mai potrivit?

E timpul să ne întoarcem la „masa de proiectare” pentru a înțelege una dintre cele mai mari minciuni ventilate de-a lungul timpului, cu care sunt îndoctrinați copiii și la care adulții aderă fără probleme. Este vorba despre așa-zisa democrație. „Teoria”, care a devenit oficial-obligatorie, spune că democrația este condiția prosperității, că în societățile democratice oamenii sunt fericiți, în timp ce în cele dictatoriale sunt săraci și nefericiți. Să presupunem că suntem de acord, dar înainte de toate, ar trebui să înțelegem că nu există o definiție clară a democrației și că nu este o falie între democrație și dictatură. După cum am văzut recent la noi, în ciuda unei aparențe democratice, avem de fapt o dictatură în care jigodii precum Enache sunt aruncate în față. Dar să nu ne împiedicăm de proști întrucât discuția e mult mai complexă.

Ne salvează americanii!

Am tot auzit retorica asta idioată. Și, de fiecare dată, le-am spus celor care repetau inepția că atâta vreme cât poți crede așa ceva ești demn de milă. Sau, mai pe șleau spus, ești idiot. Nu cred că există o caracterizare mai corectă pentru credințele oligofrene în „forțele externe ale binelui”. 

„Jos Georgescu!” - programul de țară al României

„Am ajuns ca România” - este titlul unui editorial din presa greacă. Nici nu mai contează ce scrie acolo, titlul spune totul. Peste tot în lume, modul absolut amatoricesc și arbitrar în care o putere coruptă și ilegitimă a interzis brutal dreptul de a alege și a fi ales a ajuns caz școală. Și nu numai în presă, ci și în mentalul colectiv. Iată că, după treizeci și cinci de ani de la Revoluție, România redevine sursa de vești negative a lumii. 

Românii și revoluția

Am atacat de mai multe ori subiectul, dar trebuie pus punctul pe i. În ultimele ore au tot apărut revoluționari de carton pe canalul meu, tot felul de dubioși care mă trag de mânecă reproșându-mi că „nu mă implic”. Sunt două categorii aici. Din prima fac parte frustrații de fotoliu, care au impresia că fac revoluții cu petiții, click-uri, like-uri și comentarii acide, după care, probabil, trag o țuică pentru întregirea satisfacției întrucât, iată, „au răsturnat iar lumea”. De partea cealaltă sunt cozile de topor ale sistemului care acționează exact cum au făcut aseară: au început să arunce cu sticle, au scos ceva panaș, după care au făcut un foc așa, cât să fie de efect și pentru a permite jandarmilor să intre în mulțime. Cunosc tactica.

De ce trebuie să spunem NU?

Ticăloșia sistemului Soros - care a acaparat și sufocat România - a ajuns atât de mare încât acum plătesc peste tot pe unde se poate pentru propagandă. De exemplu, cineva mi-a atras atenția asupra unui reportaj cu unii care se întorceau din Coreea de Nord și mulțumeau bălos Europei „pentru că ne-a primit în interiorul ei”, recomandându-le tuturor să „aibă grijă ce votează”. Vomitiv de-a dreptul! Propaganda asta e atât de jegoasă și-o văd în atâtea locuri încât efectiv mi se face lehamite. În paralel, sursele care gândesc independent sunt catalogate pro-ruse și, conform unui ordin de-al covrigarului, în scurt timp vor fi cenzurate. Asta e „libertatea”, ăsta e „pro-europenismul”.

Cum am ajuns în dictatura proștilor?

OK, am văzut pacienții de la urgențe încercând să răstoarne „ordinea constituțională”, l-am văzut pe Potra eliberat după ce a ales să tacă în fața procurorului și a instanței - cred că rușine mai mare nu există! - dar l-am văzut și „rearestat” după ce sistemul s-a asigurat că a șters-o din țară. Un spectacol de comedie mai mare nu există, iar cei care instrumentează asemenea bancuri amare au reușit să depășească în jos granița care delimitează prostia. Pur și simplu, limba română este insuficientă, nu mai are noțiuni cu ajutorul cărora să-i caracterizeze p-ăia care merg cu mascații la bătrânei de 90-100 de ani, pretinzând că ăștia vor să dea o lovitură de stat. Iar porcii bine furajați din zona „influencerilor opiniei publice” continuă circul așa-ziselor dezvăluiri.

Război al tarifelor?

Cred că am picat și eu în capcana cu tarifele introduse de Trump. Cu toate acestea, spre deosebire de alți analiști, am susținut și susțin în continuare că aceste tarife, chiar dacă par mari, în realitate sunt un instrument intern, care maschează problemele economice profunde ale SUA. Am spus în mai multe rânduri că Trump a moștenit o catastrofă de la Biden și că se fac eforturi fantastice pentru a menține nava americană pe linia de plutire. În urma lecturii articolului de față veți înțelege mult mai bine care-i situația reală. 

Momentul schimbării

Și a fost discursul lui Trump, cel mai lung din istorie, dacă nu mă înșel. Glumind, am putea spune că Trump tocmai ce a statutat începutul „Epocii de Aur”, în sensul în care-o știm noi. Motiv pentru care parcă n-ar trebui să-i invidiem pe americani. În plus, aplauzele cu ridicări în picioare, aclamarea la scenă deschisă a „primei doamne”, parcă mi-au readus în minte discursurile kilometrice ale „celui mai iubit fiu al poporului”. Fac observațiile nu din răutate, ci pentru a le arăta celor care au ochii închiși că există un mod aproape identic de a se face politică atât în Coreea de Nord, China, Rusia cât și în SUA, Anglia, Germania s.a.m.d. Nu vă mai iluzionați doar pentru că ați văzut partea stângă a sălii tăcând. În mare e cam aceeași socoteală. Să trecem însă la chestiunile esențiale, care, totuși, au apărut în discurs.

Drumul fără întoarcere al SUA

Sunt extrem de fascinat de modul în care mulți continuă să ruleze distonant, în totală contradicție cu vremurile pe care le trăim. Inclusiv noi, la nivel de stat, mergem cu voie bună într-o fundătură din care, sincer, nu știu dacă vom mai putea ieși. 

Ce ne spune turbulența din decembrie despre viitor?

Discuția despre anularea alegerilor nu este una despre Georgescu, Plăvan sau mai știu eu cine altcineva. Cred că, în toată nebunia, ne-a scăpat esențialul. Cu toate că am repetat-o de atâtea ori, în vârtejul care s-a stârnit, suntem tentați să ignorăm elementul cheie. De aceea atacăm inutil niște personaje aflate vremelnic și, aș spune, algoritmic  la vârful puterii, în condițiile în care miezul răului nu e acolo. 

Ce se întâmplă?

Dacă n-aș fi văzut episodul din Biroul Oval, aș fi rămas cu falsa impresie că ucrainenii ne tratează doar pe noi cu nesimțire, ceea ce e fals. După cum bine ați văzut, ei tratează așa pe toată lumea. Acel mod ghiolbănesc de a-și impune punctul de vedere, acea infatuare și lipsă de respect pentru partener, e imposibil de digerat de o personalitate precum Trump. Însă, de data aceasta, leul a fost Vance. Vicepreședintele american a fost vizibil călcat pe bătături de atitudinea lui Zelenskyi și a avut o ieșire care, sincer să fiu, nu a mai fost văzută niciodată la Casa Albă. Pur și simplu, la un moment dat, am avut impresia că Trump este doar un arbitru între Zelenskyi și Vance, un arbitru exasperat căruia îi venea să-l pleznească pe ucrainean.

Și nouă ce ne-a mai rămas?

Pătim prețuri aberante la energie. Zi de zi, chestii care țin de normalitatea așa-zisei civilizații pe care o clamează pro-ioropienii(sic!) ajung să le mănânce oamenilor ultimul bănuț din portofel. Văd prin piețe oameni amărâți care-și numără banii pentru o legătură de pătrunjel. Dincolo de tarabă(dacă are tarabă!) stă o băbuță la fel de amărâtă, care din acei bani abia-și face de-o pâine și de transportul până la piață de a doua zi. Și uite-așa văd în ochii lor obsedanta întrebare: „Nouă, ce ne-a mai rămas?”.

Georgescu sub amenințarea României conduse dintr-o cabină de TIR

În paralel cu jurnaliștii arondați sistemului care, ca pe vremea lui băsescu, au primit ordinul „în plic” să fie la Parchet pentru că urmează ceva măreț, s-a mai întâmplat un eveniment. După cum bine știți, mizeria de ridicare a lui Călin Georgescu s-a desfășurat în paralel cu percheziții masive desfășurate la Horațiu Potra și la mai mulți oameni din cercul său de cunoscuți. Dosarele lui Călin Georgescu, cel puțin la acest moment, nu au absolut nimic în comun cu cele deschise lui Horațiu Potra și altor persoane din anturajul acestuia. 

Primele idei din negocierile SUA-Rusia

Încep să iasă la suprafață elemente ale discuțiilor de la Riad. Echipele de negociere au avut discuții îndelungate pe marginea temelor esențiale. Rușii, așa cum era de așteptat, au venit cu temele făcute. Partea bună a fost că au găsit de partea cealaltă parteneri care au lăsat de-o parte obtuzitatea și au trecut la negocieri serioase.

Soros a părăsit America

Cu toate că a spus c-o va face, n-o va face! Cu toate că mâna de propagandiști din mediul artistic(gen Taylor Swift) au spus răspicat că pleacă și că sunt cu bagajele la ușă, Soros n-o să plece. Dar, pentru că am deschis discuția, vă propun să facem un exercițiu în care să presupunem că Soros s-ar hotărî să plece din SUA. Și, pentru ca totul să prindă contur, vom merge puțin mai departe imaginându-ne că ar fi disperat să-și salveze banii, astfel încât ar căuta o locație unde SUA să nu prea poată acționa. Păi care-i acea locație? Până acum doar Rusia s-a dovedit capabilă de a bloca interferențele SUA. Doar Snowden, după cum bine știm, a șters-o din China în Rusia întrucât era sigur că la chinezi nu va putea obține protecția pe care o urmărea.

Suntem dezbinați și asta e bine!

Este singurul lucru bun care ne-a mai rămas. Națiunile nedezbinate sunt deja prăbușite în haosul nebuniei. Știu că pare revanșard sau, dacă nu, puțin radical, dar asta e realitatea, dragii mei! Dezbinarea pe care o vedem la nivelul societății noastre ne arată că încă mai există speranță, că încă mai putem să scăpăm de blestemul în care ne-am cufundat.

Rezistența împotriva lui Trump și surprizele care urmează

În momentul în care a devenit clar că venirea lui Trump la Casa Albă este inevitabilă, stafful care conducea de facto Administrația americană, a trecut la operațiunea de „organizarea a rezistenței”. Partenerilor subterani și celor aflați „la vedere” li s-a comunicat că se va declanșa un soi de „proiect-punte” care, la fel ca în cazul primului mandat, să facă imposibil mandatul lui Trump. Astfel, atât liderii europeni cât și cei din serviciile subordonate, au fost instruiți pentru a rezista prin intermediul unor tertipuri devenite deja clasice. Doar că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.

Și dacă tot ceea ce bănuim este o minciună?

De multe ori, a privi cu detașare, te face mai vigilent. Din nefericire ne atașăm de idealuri sau de simple supoziții, astfel încât cădem robi unui  mod subiectiv de a privi lucrurile. Cam asta cred că se întâmplă cu Ucraina. Ceea ce vă voi spune în continuare s-ar putea să vă surprindă. Așadar, întrebarea e simplă: oare ne vom trezi acum, mai abulici ca niciodată, în fața realității crunte?

Goana după aur

Povestea pe care v-o spun acum încă este extrem de discretă, cu toate că scandalul este în toi. Și e inexplicabil că e așa, în condițiile în care e vorba de o problemă care poate arunca lumea în aer. Încă doar se șoptește pe la colțuri, iar cei care-o aduc în atenție sunt considerați conspiraționiști. Doar că povestea continuă să se desfășoare, iar gradul ei de acutizare crește de la o zi la alta. Ca să o înțelegeți, o să v-o spun de la cap la coadă, astfel încât să vedeți mecanismele care-au condus la starea de fapt.

Inițial a fost un zvon, despre care s-a vorbit mult prea mult timp. Inclusiv subsemnatul a atacat problema rezervelor de aur ale FED. Nu se știe cât aur mai deține SUA, nu s-a mai făcut un audit de o groază de vreme și, de aceea, toată lumea se întreabă, pe bună dreptate, ce se (mai) află acolo.

În atacul său frontal asupra mlaștinii, Trump a prins problema din zbor și știe bine că poate ataca astfel statul subteran american. În principal FED-ul, care, în funcție de gravitatea problemei, se poate califica astfel la naționalizare. Și uite-așa, rumoarea referitoare la dimensiunea rezervelor a ajuns să primească un ecou din partea politicului, prin vocea senatorului Rand Paul, care, în privința unui audit, a spus tranșant: „Let's do it!”. Chestiune prinsă din zbor de Musk, pregătit acum pentru declanșarea auditului.

În paralel s-a mai întâmplat ceva. Trump a anunțat mărirea tarifelor în raport cu țările europene, incluzând aici și Anglia. Cu toate că se spune că acesta e începutul a ceea ce am a vă povesti azi, vă rog să țineți cont inclusiv de iminența auditului asupra rezervelor de aur ale SUA atunci când judecați ceea ce urmează.

Așadar, amenințarea cu creșterea tarifelor i-a făcut pe marii bancheri americani să „dea cu sec” pe piața aurului de la Londra, cerând repatrierea FIZICĂ a aurului pe care l-au cumpărat prin intermediul diverselor hârtii garantate cu aur. Toate bune și frumoase, doar că a apărut o sincopă. După ce, inițial, treburile păreau că se rezolvă, au început să apară problemuțe sub forma ... întârzierii livrărilor. Așa a crescut nervozitatea clienților, dar nervozitatea, după cum bine știm, nu rezolvă nimic. Ba, din contră, înrăutățește treburile.

Acum vine bomba. O știre Reuters din 30 ianuarie(vezi aici) vorbește în premieră despre creșterea timpului de preluarea a aurului din Banca Angliei ca efect al „livrărilor mari de aur către SUA”. Astfel, atunci se vorbea despre un timp de așteptare de patru săptămâni. Treburile au continuat să se desfășoare în continuare discret, doar că în prezent termenele de livrare a aurului s-au dublat, ajungându-se la opt săptămâni. Doar că acum nimeni nu mai spune nimic. Și, cu toate că Banca Angliei nu a anunțat nimic oficial, clienții află pe propria piele că „sunt cereri mari de aur și se retrag greu din zona de depozitare”.

Acum, orice om știe că primul lucru pe care-l face o bancă supusă presiunii deponenților este să „temporizeze” retragerile. Astfel, apar limitări ale sumelor pe care le poate retrage un om sau amânări. În cazul Băncii Angliei, pare că a fost aleasă ultima strategie. Ceea ce a stârnit panica printre cei care au aur depozitat acolo, mai ales în condițiile în care surse din piață vorbesc despre faptul că „nimeni nu are habar unde are Banca Angliei depozitat atâta aur pentru a face față obligațiilor de retragere”.

Poate mai țineți minte cum, anii trecuți, vă povesteam despre artificialitatea pieței aurului tranzacționat pe hârtie. Iată că treburile par că au ajuns la tranșare. Însă, așa cum se întâmplă de obicei, a apărut și o terță parte care pune gaz pe foc, anume China. Imperiul Celest a anunțat că sporește produsele de tranzacționare de bunuri în yuani garantate cu aur și, de asemenea, că-și mărește rezervele de aur. Acțiunea nu ar trebui văzută obligatoriu ca un atac, ci ca pe o cale de supraviețuire și de creștere a încrederii în propria monedă. China se confruntă cu scădere a încrederii în moneda sa, pe fondul noilor politici ale lui Trump, motiv pentru care caută să-și stabilizeze poziția. Iar aurul, în vremurile de azi, e moneda forte care vine la pachet cu încrederea din partea piețelor. Și, ca să nu existe dubii, chinezii au anunțat că executarea contractelor garantate cu aur va duce la eliberarea în aceeași zi a cantităților de aur fizic cu care s-a garantat. 

Revenind la Banca Angliei, modul în care se petrec treburile acolo este cât se poate de dubios. Nimeni nu spune nimic, presa din insulă tace, cu toate că e scandalul cât casa pe ei. Însă trebuie să înțelegem că ceea ce se întâmplă e cât se poate de normal. Era imposibil ca o țară mică și aflată într-un perpetuu picaj economic să domine piața aurului. Era o pălărie prea mare pentru ea și, cu siguranță, de-acolo s-au înfruptat mulți dintre corupții lumii noastre avându-și sediul la Londra. Iată însă că vremea le tranșează pe toate.

Ceea ce e cât se poate de clar e că aurul pare să fie pe sfârșite la Londra. Iar panica abia la început. De aceea discreția e mare. Însă, în momentul în care va izbucni cu adevărat scandalul, din nou vom vedea cum ne-am lăsat păcăliți de iluzii. Sunt curios câți din țara noastră au azi transpirații reci pe șira spinării. Nu de alta, dar pare că trăim un al doilea episod istoric în care aurul ni se volatilizează peste graniță. Să sperăm că nu e așa, dar mi se pare foarte ciudat că inclusiv bișnițarii de aur fizic conectați la piața din Londra nu scot niciun cuvânt zilele acestea, în condițiile în care o asemenea știre le-ar spori afacerile. Doar că, știți bine, constrângerile sunt mari atunci când ești „conectat”. 

Ceea ce vă propun este să urmăriți această pistă întrucât inclusiv stabilitatea noastră se va pune între paranteze în cazul unei explozii a situației de la Londra. 

Electroșocul baltic

Poate vă amintiți cu câtă emfază a fost sărbătorită decuplarea statelor baltice de la energia rusească. „În sfârșit, libertate!” titra un cotidian leton. Aceeași atmosferă sărbătorească a fost văzută peste tot, iar UM-urile de presă au preluat pe larg „noua înfrângere a Rusiei”. Ascultându-i pe ăia de la Digi, aveai impresia că întreaga industrie energetică rusească se va prăbuși pentru că nu le mai cumpără energia sărăciile ălea din zona baltică.

Uniunea Europeană vrea să vă fure și ultimul ban din buzunar! Nu e o glumă!

„Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine!”. Sunt mulți care nu au habar de clipul publicitar rulat înaintea prăbușirii Fondului Național de Investiții.  A  trecut atâta timp și oamenii tot nu au înțeles că banii dați altcuiva nu mai sunt banii tăi, ci banii pe care acel altcineva are să ți-i dea. Îmi veți spune că e banal, dar eu vă spun că nu ați realizat chestiunea asta. Deloc!

De ce s-au anulat alegerile?

Există ceva care dă cu virgulă. Există o problemuță care nu cadrează deloc. Anularea alegerilor. OK, a fost un circ, a avut OK-ul unora din lume, dar tot e ceva care dă cu virgulă. De ce? E limpede pentru oricine că, printr-o asemenea operațiune nu ai cum să-l paradești pe cel care a câștigat. E clar chiar și pentru un melițian retardat gen Pledoiu că atunci când agresezi un om care are o considerabilă susținere publică, nu faci altceva decât să-i crești cota. Omul de rând se atașează de cel pe care-l vede agresat de sistem deoarece el însuși e zilnic agresat de sistem. De aceea, tentativa de lichidare a lui Georgescu s-a transformat într-o creștere teribilă a sa. Sunt chestii pe care le puteai intui, oricât de Pledoiu ai fi fost.

Dincolo de discuția Trump-Putin

Și a fost discuția telefonică Trump-Putin. Care discuție s-a întins mai mult de-o oră, fapt care era de așteptat să se întâmple. Iar în discuție s-a convenit asupra unei întâlniri față în față, în ... Arabia Saudită. Chiar dacă nu avem foarte multe detalii despre ceea ce s-a discutat, cred că sunt suficiente semnale pentru a intui ceea ce urmează să se petreacă în următoarea perioadă. 

Împăratul gol

Astăzi este ziua în care părăsește tronul cel mai gol și, în același timp, cel mai parșiv tiran pe care l-a avut România. Când a plecat băsescu ne-am bucurat întrucât scăpaserăm de o pecingine. De unde să știm că, forțele externe, în complicitate cu factorii interni de forță, ne vor aduce o catastrofă chiar mai mare decât bețivul corupt până-n măduva oaselor? Azi e ziua în care scăpăm și de Plăvan, motiv pentru care o recapitulare este mai mult decât necesară.

Cea mai mare capcană a comerțului modern

Într-un comentariu la postarea mea de ieri, cineva a făcut o observație extrem de pertinentă asupra căreia simt că e nevoie să ne aplecăm mai adânc. Într-adevăr, am discutat despre nenumărate aspecte ale așa-zisului „comerț modern”, dar am uitat un aspect esențial, anume dependența. 

Boicotul ca necesitate

Și brusc, societatea s-a împărțit iar în două: într-o parte vacciniștii progresiști, cei pro-război și anti orice urmă de identitate, iar de partea cealaltă oamenii normali, care se simt călcați pe grumaz, sufocați, furați oficial și cărora le-a fost luat totul. Iată imaginea crâncenă: într-o parte cei care s-au săturat, care efectiv nu mai pot, iar în partea cealaltă tot niște amărâți, dar atât îndobitociți de propagandă încât le explică celorlalți de ce sclavia e bună, de ce „hoția practicată de ăia e corectă” și de ce nu ești civilizat atunci când îți afirmi dorința legitimă de a nu mai fi jefuit. 

Lucruri simple(dar neconștientizate) - 2

Că banul nu este „combustibilul economiei” ar trebui să înțelegem din faptul că, dacă naufragiezi pe o insulă pustie cu geamantanele doldora de bani, n-ai ce face altceva decât, eventual, să te încălzești cu ei dându-le foc. Dacă însă, în locul banilor, ai găsi la fața locului un pământ fertil și ceva animale domestice, iar tu ai avea în bagaj semințe, ai putea să-ți încropești o gospodărie din care ai trăi fără probleme. Cu alte cuvinte, ți-ai crea un ecosistem economic.

Lucruri simple(dar neconștientizate)

Îmi propun azi să vă arăt de ce sărăciți pe zi ce trece, de ce viața vă devine din ce în ce mai tristă și apăsătoare, de ce în realitate nu aveți nicio perspectivă și, mai ales, de ce nu vă va scoate nimeni din tot rahatul ăsta. Cu toate că e vorba de lucruri simple, omul obișnuit ignoră, copleșit de propaganda obscenă care-i spune că trăiește în „cea mai bună dintre lumile posibile”. Oare? Ceea ce vreau să știți, înainte de a începe, este că fiecare individ care-a trăit în timpul său istoric a fost convins că trăiește în „cea mai bună dintre lumi” sau, în cel mai rău caz, că „așa e lumea”. 

Rețeaua infamă

O să încep prin a vă spune că e aproape imposibil să trăiești din scris. Sunt doar câteva domenii unde mai e posibil să trăiești din ceea ce scrii. Iar aceste domenii sunt suficient de specializate astfel încât să fie nevoie de ceva studii avansate pentru a ajunge acolo. În niciun caz jurnalismul nu se află între acele domenii. Și, cu toate că ai nevoie de studii destul de scorțoase de litere, nici măcar autorii - unii chiar de succes - nu pot spune că trăiesc din ceea ce scriu.

Mult zgomot pentru nimic

Începute furios, între două găuri de golf, tarifele lui Trump s-au dizolvat la fel de repede pe cât au apărut. Era logic că sunt o prostie care ar fi condus în final la o sufocare a SUA. Cum s-au rezolvat? Prin promisiunea celor două țări că vor întări controalele vamale la frontieră, astfel încât să nu mai intre Fentanyl în SUA. Dar oare asta fusese controversa?

De ce taxele vamale impuse Canadei sunt sinucigașe?

Azi va fi o zi extrem de importantă. Este de urmărit piața bursieră din Canada întrucât agresiunea economică a lui Trump nu se va lăsa fără consecințe. Oamenii se crucesc, nerevenindu-și din perplexitate, dar asta nu înseamnă că nu se vor vedea consecințele imediate. Ele își vor face efectul de la primele ore, de ambele părți ale graniței. O să vă dau câteva exemple pentru a înțelege ce urmează să se întâmple.

NATO? UE?

Mulți nu înțeleg esența mișcării istorice la care asistăm. Inclusiv imbecilii care, la noi, s-au legat de scaunele puterii. În scurt timp vor regreta. De altfel, nici acum nu le e foarte bine. În afara Plăvanului care, suferind de nesimțire cronică, efectiv n-are nicio emoție, restul celor de pe eșichierul politic au destule îndoieli, cenzurate însă de prostia care-i caracterizează. Poate credeți că sunt simple considerații personale. Să vedem.

Impasul energetico-industrial european

Așa cum prognozasem, gazul din depozitele țării a scăzut sub 50%, find acum la 45%. După cum bine vedeți, ceea ce am avut până acum nu prea a fost iarnă, dar ne-am obișnuit cu capriciile vremii din ultimele perioade, astfel încât ne așteptăm ca „ce e mai rău de-acum să vină”. Temperaturile urmează să scadă și ne vom confrunta cu un episod de iarnă adevărată, astfel încât consumul va sări, ceea ce va conduce la valori sub  20% ale rezervoarelor naționale de gaz la sfârșitul perioadei reci. Nimeni n-o spune, dar situația e disperată. 

Război deschis pe piața AI

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe postările mele referitoare la DeepSeek, că au început să apară contestările. „E o mizerie!”, „Nu merge deloc”, „Se blochează” s.a.m.d. Ideea e că efectiv nu înțelegeam unde e problema. Din momentul în care a apărut, am instalat DeepSeek la noi și ne merge impecabil. 

A șasea iterație tehnologică

După cum s-a văzut, am avut dreptate în ceea ce privește impactul DeepSeek. Piețele au reacționat amplu. E drept, nu atât de catastrofal pe cât se așteptau unii, dar adevărata mișcare e cea pe termen mediu. O să înțelegeți imediat care e miza însă, înainte de a ajunge acolo, trebuie explicat de ce avem toată această nebunie.

A veghea și incompetența din sistemul juridic autohton

Pregătiți-vă să înțelegeți niște elemente simple, dar devastatoare. Chiar dacă demonstrația de azi va dura puțin mai mult, vă promit că veți înțelege cât se poate de limpede nu doar că întreaga modificare legislativă recomandată de Comisia de la Veneția trebuie pusă în aplicare ci, mai mult, că ea poate fi pusă imediat în aplicare. Asta fără modificări ale Constituției sau alte artificii legislative care s-ar constitui în temeiuri de amânare până la calendele grecești. De asemenea, veți înțelege că întreaga Curte Constituțională a României este una infracțională, care lucrează după bunul plac, încălcând grosolan textul constituțional care-i reglementează activitatea.

AI report

De foarte mult timp spun că cercetarea chineză este cu mult înaintea celei occidentale în ceea ce privește inteligența artificială. „Dacă ar fi așa, de ce nu aruncă și chinezii pe piață ceva gen Open AI?” - mi se răspundea deseori. Degeaba explicam că există echivalente(Qwen, de exemplu) și că nu obligatoriu chinezii vor urma o cale similară celei occidentale în AI. De asemenea, argumentam cu faptul că întotdeauna China are o substanțială rezervă în zona subterană față de ceea ce se vede la suprafață. „Aiurea, n-au nimic!” - era replica seacă pe care o primeam. 

În zorii noii lumi

Mi-am luat o pauză pentru a reflecta la cele întâmplate. Se pare că am mers pe un drum greșit și asta din cauză că m-am tot încins, iar când te încingi n-ai cum să mergi bine. Nu poți realiza nimic atunci când ai ochii injectați, când creierul îți fierbe, urechile îți țiuie și corpul tremură. Cam aceasta era starea mea și nu de ieri, de azi, ci de-o bună bucată de vreme. Nici acum nu sunt OK, dar cel puțin am avut puterea să-mi văd beteșugul. În mod normal ar trebui să mă opresc sau să mai rămân în tăcere, dar ceva îmi spune să n-o fac. E posibil ca acel ceva să facă parte tot din boala care m-a cuprins și calea pe care revin să fie tot greșită. V-o spun de la început, ca să nu avem niciunii așteptări.

Jurnaliștii

Interesantă specie. „Câinele de pază al democrației”, „garantul libertății”, „ăla de care trebuie să fugi” s.a.m.d. Nu cred că știți ce-i cu jurnaliștii, ziariștii sau cum vreți să le spuneți. Și, mai ales, nu înțelegeți de ce-au avut un statut special, de ce și l-au pierdut și în ce constă frustrarea lor. Iată de ce, azi fiind duminică, m-am gândit că e potrivită o asemenea discuție. 

Georgescu spune lucruri trăznite?

Poate mai țineți minte cum, după ce CCR a dat lovitura de stat, propaganda a început să-l atace pe Georgescu. Iar una dintre temele preferate era cea cu „extratereștrii”. În mod evident, era o mizerie! Georgescu spusese ceva de genul că „globaliștii de la vârf nu sunt oameni”, în sensul în care ideile pe care le propagă sunt atât de strâmbe încât nu se ridică la demnitatea de om. Gândiți-vă doar cât de categoric susține unul ca Harari tembelele opinii ale transumanismului. Între timp lumea a înțeles mizeria, așa că propagandiștii au început să scoată alte chestii din tolba lor. Și, ca totul să pară mai real, se leagă de anumite spuse ale sale care par exagerate. Să vedem.

Am intrat în epoca lui „se poate întâmpla orice”

V-ați fi gândit vreodată înainte de decembrie 2024 că alegerile ar putea fi anulate? Puneți-vă acum în postura omului din noiembrie și gândiți cu creierul și experiența de atunci. Așa-i că e surprinzător? Pur și simplu, ați mers să votați și seara ați așteptat să vedeți ce iese. A părut surprinzător că un personaj independent a rupt în două toată clasa politică și asta v-a smuls un zâmbet sau o dezamăgire. Nu contează dacă ați fost pro sau contra a ceea ce s-a întâmplat. Cert este că fiecare a luat rezultatul ca ceea ce era: o alegere cu care trebuie să te obișnuiești sau la care să reacționezi în turul 2 al scrutinului. Nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a gândit în acea seară că se va ajunge la o anulare. Pur și simplu, așa ceva depășea limita de înțelegere și acceptare a oricui.

Contextul

Fără doar și poate, 2024 nu a fost un an atât de exploziv pe cât mi-aș fi închipuit. Cu toate acestea, dacă mă repun în situația de acum un an, îmi dau seama că, practic, între ceea ce avem acum și ceea ce am avut atunci e un imens hău. Acum un an nu mi-aș fi imaginat că puterea globalistă va pierde atât de masiv. Acum un an eram ferm convins că Trump ori va câștiga, ori va fi omorât. Însă, pentru scenariul în care va câștiga alegerile, nu-mi puteam imagina cât de masive vor fi schimbările. Mai degrabă mă gândeam la o rezistență pe linii multiple a democraților/globaliștilor, așa cum a avut la primul mandat. Ceea ce e fals întrucât, după cum remarcați, cei care i-au făcut zile fripte preferă să o șteargă englezește de pe post. Inclusiv în instituțiile media încep să dispară, prin demisie, cei mai virulenți vectori anti-Trump.

România deformată

Există mai multe Românii. E România țăranului care se încăpățânează să mai existe și să-și muncească terenul sau să-și crească animalele. Aceasta e România celor care trăiesc după ceasul cu cel mai complex mecanism din istorie, cel biologic. E lumea celor care se trezesc înaintea cocoșului și se culcă odată cu găinile, pentru care soarele încă mai are o semnificație, la fel ca și fiecare adiere de vânt. Anotimpurile, de asemenea, vin cu propriul calendar, propriul program distinct și, în toată încrengătura asta, sărbătorile au logica lor de insule de odihnă și reflectare.

Cum ne faultează UE

Dacă tot am început să discutăm despre modul în care Europa ne faultează din punct de vedere economic, e timpul să vă mai dau niște exemple. O să vă spun că domeniul exemplelor negative este atât de mare încât, dacă m-aș apuca să-l descriu în detaliu, v-aș plictisi cu un foileton care ar avea mai multe episoade decât „Tânăr și neliniștit”. Mă voi limita  la câteva domenii flagrante pentru a înțelege cum acționează veritabila bandă de hoți a Comisiei Europene împotriva noastră, condamnându-ne la subdezvoltare.

Războiul gazului

Pentru azi am un caz școală pe care vreau să-l atac de ceva vreme. Pornim de la vânzarea E.ON România, la reacțiile stârnite, dar mai ales la adevărata miză energetică din România, ca să înțelegem cum funcționează trădarea. Cu toate că, dezvăluind de la început o parte din subiect, credeți că intuiți ceea ce am de spus, vă cer să citiți cu atenție de la cap la coadă întrucât conotațiile sunt diferite de cele la care vă gândiți acum.