REPOrtarea mizeriei

De o bună bucată de vreme FED-ul inundă piaţa cu lichiditate prin operaţiuni repo overnight, al căror volum a crescut de la 75 mld$ la 100 mld$. De asemenea, facilităţile la două săptămâni şi-au dublat volumele, de la 30 mld$ la 60 mld$. Toată lumea saltă din umeri în faţa acestor cifre seci şi nu înţelege de ce intervine FED-ul în piaţă.

Poporul nostru şi statul altora

O să vă spun un lucru care mă ruşinează, dar pe care trebuie să-l spun. În cazul în care ar fi reuşit să strângă semnăturile necesare candidaturii, eu n-aş fi votat cu Liviu Pleşoianu. Aş fi făcut acelaşi lucru pe care îl voi face, adică să stau acasă pentru a nu mai lua încă odată ţeapa unei curse în care candidează doar iepuri ai unei puteri ticăloase din umbră.

Înţelegând lumea aşa cum e

Sunt mult prea mulţi cei scandalizaţi de episodul „Ciorduţa” din COREPER. Episodul de la începutul anului, în care o mână nevăzută o mâna pe sinistra noastră „reprezentată” spre o funcţie cheie a Uniunii Europene, se acutizează de la o zi la alta. Totul în ciuda celor peste 70 de dosare penale pe care - spun unele surse - le are deschise la SIIJ. Care 70 de dosare, oameni buni? N-aţi auzit că se caută închiderea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie? Şi asta cu despletita în văzul lumii, după ce a făcut vizită de „introspecţie şi spiritualizare” în SUA.

Suspendarea ţării

Mă uit la rahatul ăsta de Plăvan, mai precis la modul înfiorător în care minte. Stilul în care a ieşit pentru a spune că CCR o obligă pe Veorica să-şi valideze guvernul în Parlament e de-a dreptul halucinant pentru un om care are toate ţiglele pe casă. În mod normal ar trebui să i se răspundă imperativ: „Nu, boule, CCR îţi spune ţie că eşti un imbecil care trebuie să valideze numirile înaintate de Veorica. Atât şi nimic mai mult!”

Ar fi o iluzie să credem că prostul naţional a făcut-o din neştiinţă. De mult prea mult timp, acest oligofren refuză să respecte Constituţia. E un şir de mişcări deliberate pe care e pus să le facă pentru a stabili precedente periculoase. Ce face el acum e pregătirea pentru ceva monstruos, pentru un preşedinte care să poată ieşi din constrângerile constituţionale. Ca să înţelegeţi asta trebuie să începem ceva mai din spate, de la ticălosul său predecesor.

România foii de parcurs

Încă de la Revoluţie, dacă nu cumva chiar înaintea ei, românii sunt subiectul şi obiectul foilor de parcurs. Când un deştept spunea că industria noastră e un morman de fier vechi, de niciunde a ieşit o foaie de parcurs care prevedea mutarea fierului vechi acolo unde-i e locul: la topitorie, adică la reciclare.  Aşa s-au cumpărat perle ale industriei cu copleşitoarea sumă de 1 dolar şi tot la fel băieţii veseli, dacă nu s-au îmbogăţit din menţinerea întreprinderii, tot şi-au permis o vilă neam prost şi-o maşină de bivol din vânzarea fierului vechi. Şi-apoi, că tot au rămas cu terenul, au mai pus-o de-o pomană vânzându-l şmecherilor care l-au transformat în parc comercial sau rezidenţial.

Ceva mai târziu s-a constatat cu amărăciune că România nu-i în rândul ţărilor civilizate din cauză că n-ar avea datorii. Într-adevăr, odiosul dictator călcase grav strâmb întrucât făcuse netrebnicia de a tăia birul către marea finanţă. De-aia a fost şi pedepsit cu mitralierea. Aşa ceva nu poate rămâne nepedepsit, întrucât sclavii s-ar putea trezi din prostia care-i caracterizează. Şi, constatându-se deficienţele grave de democraţie s-a mai făcut o foaie de parcurs. Foaie de parcurs care-a fost pusă impecabil pe tapet de către „binefăcătorii” ţării. Dintr-o dată ne-am pus la datoria publică 20 de miliarde, apoi 40 şi-acum 60. Aşa, din 20 în 20 de miliarde am intrat şi noi în rândul lumii.

Ne-am mai trezit şi că aveam prea multe păduri, deh, odioasa moştenire. Şi ticăloşii ăia de ţărani tâmplari care făceau case sau mobilier nu erau capabili să exploateze optimizat „bogăţiili ţărişoarii”. Aşa s-a mai pus de-o foaie de parcurs şi-am adus drujbari profesionişti din Austria care-au instalat fabrici performante. Ce să mai spun, investiţie, taicule! Iar treaba se vede c-a fost făcută temeinic, „pas cu pas” cum ar spune prostul naţiunii. Când mergi pe munte parc-ai traversa o perpetuă chelie a Spânului. Nu mai vezi neam de copac, ursul se plânge că nu mai are pe unde să se ascundă, iar cumătra vulpe mai are puţin şi-o să ceară azil prin parcurile oraşelor. Când nu mai e pădure, chiar dacă eşti animal, trebuie să improvizezi. Mai un tomberon, mai un gard viu, ceva acolo care doar să semene a pădure şi să nu încalce prevederile agreate. Doar scrie la foaia de parcurs: „fără păduri că ie în pericol să ieie fuoc”.

De ani buni de zile ne tot batem însă cu o spinoasă foaie de parcurs: „justiţea” - cum i-ar spune oligofrenul nostru cel de toate zilele. „Justiţea” asta nu trebuie confundată cu Justiţia deoarece nu are nicio legătură. De creionat a creionat-o impecabil ticălosul de băsescu, individul care pentru încă o ciozvârtă de putere ar fi dat-o şi pe mă-sa lu' Scaraoţchi. Doar îi făcuse necrologul bietei femei cu mult înainte de a se prăpădi. Mă rog, să nu divagăm! „Justiţea” asta de rahat a avut doar un singur scop: acela de a face facilă prăduirea ţării de către ticăloşii din afară. Treaba a funcţionat ca unsă atâta timp cât la butoane s-au aflat tartorii iniţiali ai sistemului: Coldea, Maior, Koveşi s.a.m.d. Cu alte cuvinte, foaia de parcurs a fost implementată ca la carte. 

Însă treaba s-a fâsâit teribil când, de nicăieri, a apărut un Dracnea care n-a mai vrut să asculte sfaturile binefăcătorilor. Şi care, teroare, frăţioare!, a ridicat chiar problema răspunderii magistraţilor. Păi cum te-ai simţi tu ca după viaţă de belfereală în ticăloşie să-ţi fie ameninţată pensia de sute de milioane lunar pentru o amărâtă de spoliere a ţării? Prost, desigur! Doar că spoliatorii ţării din „justiţea” implementată de băsexu nu sunt singuri pe lume! Mai un licurici, mai o ambasadă, mai o comiţiune, mai un oengeu. Şi uite-aşa, ambasadă cu ambasadă, oengeu cu oengeu şi ticăloşie cu ticăloşie, reuşiră să-l bage pe Dracnea la bulău, s-o împingă pe Ana Gură-Mare la Justiţe şi să pună lucrurile pe tapet.

Nici n-a respirat bine-n front Veorica în tentativa de schimbare a fătucii despletite, că după tiparul „sfrrr, p-aci ţi-e drumul!”, păsărica zbură la licurici în vizită de luat lumină de la furtun. Şi, ce să vezi, iat-o pe Birchall a noastră, voioasă ca o rândunică, aruncând cu căcat în plin CSM la adresa SIIJ. Care cică e nasolă din cauză că aşa a zis GRECO. Păi e logic să zică aşa GRECO, doar e vârful ticăloşiei coloniale. Mă uitam ieri la televizor unde un tiriplici politic, unu' Stroe de la PNL, spunea de pe vârful dinţilor lui proaspăt puşi cum că „organismele astea nu fac altceva decât să ne ajute”. Să mori tu, rahatule, c-aşa e? Sau o spui doar ca să faci rost de bani să-ţi înlocuieşti dentiţia cariată de la atâta mâncat de căcat?

Când e ceva de implementat în colonia de proşti, nu se mai face aşa cum o făcea sultanul pe vremuri. Nu mai chemi domnitorul să-i spui pe un ton imperativ: „faceţi aşa c-aţi belit-o!”. E rudimentar. Treaba se face acum elegant, cu foaia de parcurs. Foaie despre care Lia Savonea o tot întreba pe ministresa despletită, iar asta o dădea din colţ în colţ de parcă era Cicciolina în filmele ei de tinereţe în care, indiferent unde se ducea, se mai înfigea în câte-un ştromeleag. Sau ca duduia care-a călcat strâmb şi care, plângând de frică în faţa lu' tac'su, îi spune printre suspine că are impresia că e „aproape gravidă”.

Ce să mai înţelegem noi din toată tărăşenia? Doar ceea ce s-a întâmplat: după ce-a mers la licurici ca să se-nfigă-n lumină, duduia noastră ne îmborţoşă cu o nouă „foae dă parurs”. În care nu se spune nici mai mult nici mai puţin decât: „marş înapoi 'raţi ai dreacu! Şi să vă văz fics cum ereaţi înainte!”. Păi voi chiar credeaţi şmenuria aia cu democraţia? Fără Koveşi reîntronizată la Deneau şi fără alte cadre de nădejde din cercul de strigoi, cum altfel o să se mai ducă ţara asta-n groapa de gunoi a istoriei?

V-a venit mintea la cap? Nu de alta, dar e pe drum o nouă foaie de parcurs conform căreia, pentru economie, fiecare trebuie să-şi sape groapa singur. Şi să muncească toată viaţa ca să-şi poată plăti glonţu-n ceafă. C-aşa e în capitalism, cu performanţă!

Despre noi

Astăzi o să vă vorbesc într-un context mai larg, continuând cumva discuţia despre istorie pe care am început-o cu câteva săptămâni în urmă. Când am început să vă dezvălui faţa reală a „marilor personalităţi” ale secolului XX românesc ştiam că voi şoca. Ştiam că îmi voi lua înjurături. Era normal, doar oamenii au fost crescuţi încă de mici cu anumite şabloane. Atunci când îi arăţi cuiva o realitate care suceşte cu 180 de grade tot ceea ce ştia el, te poţi aştepta inclusiv la reacţii violente deoarece ceea ce faci este să atentezi împotriva unuia sau mai multora dintre pilonii săi mentali. Cealaltă parte vede iniţiativa ta ca pe o agresiune, cu toate că nu-i nici vorbă de aşa ceva.