Cum ni se va vinde moartea dolarului?

Fundamentele dolarului au încetat să mai existe de prin anii 70-80. Evenimentele din 1989 au dat un imbold modelului dolaro-centric deoarece intrarea „cărnii proaspete” din estul Europei a făcut ca niște noi piețe să se deschidă și astfel să dea hrană de rumegat vechiului sistem. Pentru insideri însă era clar încă de pe atunci că distracția nu mai are cum să țină mult. 

Cum reușește SUA să-și deseneze o nouă carieră remarcabilă?

Indicele semiconductorilor($SOX) a depășit vârful din anul 2000. O similaritate stranie cu criza dotcom. Care similaritate nu este singura. Avântul companiilor tehnologice, iluzia AI-ului ”salvator și reconfigurator” al întregii lumi generează o realitate similară până la confuzie cu ceea ce se întâmpla în vârful DotCom.

Jocul cu mărgelele de sticlă

Prețul record al aurului este cauzat de o efervescență a achiziției de către Băncile Centrale. Procesul e unul logic și ține de o anumită diversificare pe care o să v-o prezint imediat. Pe moment observăm cum cotația aurului crește, iar creșterea va alimenta o cerere și mai mare, ceea ce ne poate face să vedem o adevărată explozie a prețului acestui metal.

Imperiul care se scufundă

Un nou scurtcircuit loveşte SUA în moalele capului: Argentina a anunţat că renunţă la dolar în tranzacţiile directe cu China. Practic, de luna viitoare absolut toată activitatea comercială a Argentinei în relaţia cu China se va face în pesos şi yuani, eliminând definitiv dolarul ca variabilă a relaţiei lor comerciale. 

În războiul dintre rublă şi dolar există un perdant clar. Care nu-i rubla şi nici dolarul!

 

La ceasurile mecanice e un mic şurubel pe care dacă-l învârţi într-un sens ceasul întârzie, iar în sensul opus ceasul merge mai repede. E necesar reglajelor de fineţe, astfel încât ceasul să-ţi indice ora exactă. Un ceasornicar vă poate explica detaliat rostul acelui mic şurubel şi, de asemenea, vă poate face o demonstraţie în ceea ce priveşte modul de reglare a ceasurilor. În esenţă procesul este unul fascinant.

Un caz şcoală de corupţie

Pentru a înțelege cât de mare e corupția în SUA, azi avem un caz școală. Nu e vorba de un caz oarecare, ci unul despre care se spune răspicat că este un scandal chiar mai mare decât Watergate. Însă, aşa cum ne-am obişnuit, „presa independentă” de peste Ocean tace ca porcu-n păpuşoi, asta în condiţiile în care e vorba despre o manipulare impardonabilă a pieţelor.

Diavolul din spatele intențiilor frumoase

Așa cum era de așteptat, planul legat de coronavirus merge înainte. În timp ce media din toată lumea se dă peste cap să inventeze morți și cazuri exasperante, punctele din masterplan sunt bifate rând pe rând. Ați auzit că banii cash sunt infectați? Cică dacă-i folosiți riscați să luați coronavirus. Au repetat-o atâția oficiali încât prostimea a luat-o de bună.

Moneda viitorului

Între 1 şi 22 iulie 1944 se puneau bazele sistemului financiar global existent şi azi. Un model având dolarul în centru, ca valută globală de rezervă. Dolarul de-atunci era total convertibil în aur la o rată fixă. Timpul a trecut, iar între 1968 şi 1973 tratatul de la Bretton Woods a fost dizolvat. În fapt, în urma dizolvării tratatului, nu s-a schimbat decât un sigur lucru: dolarul s-a rupt de „legarea” sa de aur, devenind neconvertibil în aur. În rest, toate elementele tratatului au rămas neschimbate: dolarul a rămas monedă globală de rezervă, FMI a jucat acelaşi rol ca şi până atunci s.a.m.d.

Sufocarea prin euroizare

După frăţia transpartinică al cărei efect a fost privatizarea Petrom, o nouă frăţietate perversă se formează. Indiverent că e vorba de molusca-preşedinte, de băieţii de la „serviciuri”, de BNR, de partide, toţi s-au unit într-o ciudată coaliţie având ca target lovitura de graţie pentru România: adoptarea monedei Euro.

Nimeni nu are la bază vreo analiză, nimeni nu se bazează pe vreun studiu, nimeni nu cuantifică impactul. Nu mai contează că la modul public membrii „frăţiei” sunt duşmani sau că - cel puţin la modul declarativ - au diferenţe majore ideologice. Toţi, într-o horă perversă, „uniţi în cuget şi-n simţiri”, s-au hotărât să pună împreună ştreangul la gâtul ţării, s-o sugrume definitiv, aruncând-o în cea mai crâncenă robie a istoriei sale.

Noua paradigma monetara

V-am promis cu ceva timp în urmă că vă voi vorbi despre ceea ce va schimba lumea din temelii, despre o nouă paradigmă care va remodela chiar şi interacţiunea dintre noi. Însă, mai mult decât orice, ne va lua prin surprindere, punându-ne brutal în faţa unei realităţi bulversante. Probabil vă întrebaţi dacă, citind cele de mai jos, veţi fi pregătiţi pentru ceea ce urmează. Părerea mea e că nu, dar e totuşi bine să cunoaşteţi „diavolul” mai de aproape.

Înainte de a începe îmi voi permite să vă întreb dacă vă plac băncile? Dar societăţile de asigurări? Dar brokerii? Dar agenţii imobiliari? Probabil, dacă nu faceţi parte dintr-una dintre categoriile enumerate, îmi veţi spune că nu. Şi-atunci, vă-ntreb, nu v-ar plăcea o lume fără bănci, fără societăţi de asigurări, fără intermediari de tot felul? Cu siguranţă că dacă nu vă plac instituţiile enumerate, îmi veţi răspunde afirmativ.

Mirajul libertatii monetare

Nu o dată am afirmat că tehnologia blockchain(cea din spatele Bitcoin) este una prea ciudată pentru a fi născută „din spuma mării” aşa cum circulă în prezent legenda. În mod normal, domeniul monetar este unul extrem de strict reglementat, astfel încât orice tentativă de a te înfrupta din „plăcinta interzisă” este una care te duce, inevitabil, în spatele gratiilor. În aceste condiţii, cum e posibil ca un fenomen care are legătură cu emiterea unor noi monezi(monopol absolut peste tot în lume) să scape cerberilor sistemului? Cum e posibil ca o tehnologie extrem de avansată(şi pe care majoritatea utilizatorilor săi n-o înţeleg) să se dezvolte atât de rapid şi să „păcălească sistemul” peste tot în lume? Indiferent că e vorba de democraţii, de tiranii sau semi-tiranii, Bitcoin-ul şi criptomonedele înfloresc peste tot. Desigur, ceva miroase dubios.

Dotcom 2.0

Subiectul de faţă a mai fost atacat în trecut. Ca multe altele, de altfel. Şi am făcut-o nu doar pentru că era vorba despre un concept nou ci şi pentru că am presimţit că, la un moment dat şi-aici lucrurile o vor lua razna. Trăim într-o lume în care, ca efect al inovaţiilor nefaste de pe piaţa financiară, absolut toate domeniile se deformează, „infectându-se” de la boala principalului mijloc de schimb.

Desigur, toată lumea intuieşte că „e ceva putred”, însă, privind lumea prin ochelarii deformaţi ai mass mediei, totul pare normal. Numai că ştim bine că n-are cum să fie normal atâta vreme cât, pentru acoperirea unor găuri imense, banii produşi din neant au fost injectaţi peste tot unde părea a fi nevoie de ei. Ceea ce e ciudat e că acei bani aruncaţi artificial stau prin scripetele „marelui capital” gata oricând să evadeze de-acolo pentru a ataca, asemeni unor animale de pradă, orice semn de normalitate.

In timp ce China se prabusea

În urmă cu vreo câteva zile, pe Facebook, spuneam că americanii au ajuns să trăiască într-o himeră continuă. Pe toate canalele cântă prohodul Chinei. Instrumentele de propagandă toarnă non stop rahat în ventilator, doar-doar dorinţele s-or îndeplini.

Sincer să fiu nu-mi dau seama ce i-o aranja pe americani din picajul Chinei. La ora actuală se comportă precum prostul clasei care se bucură că premiantul a fost prins cu lecţia nefăcută. Asta însă nu-l face mai deştept, la fel cum pe americani „iminentul picaj” nu-i face competitivi economic. Ba din contră!

Razboiul valutar

Dorinţa Chinei de a plasa yuan-ul în coşul SDR a făcut-o să joace fix cum îi cântă orchestra americană. A privit calm la relaxările cantitative din SUA şi Europa şi s-a comportat precum elevul silitor, gata să îngurgiteze pe nemestecate orice lecţie a profesorului. 

Costurile acestei iniţiative au fost enorme. Fără doar şi poate chinezii şi-au asumat strategia gândindu-se că, după ce-şi vor promova moneda ca una de rezervă, vor putea să opereze cu deficite externe masive exact ca americanii. Personal o consider o iluzie, însă este posibil ca targetul final să fie cu totul altul.

Aurul si ... chinezii

Săptămâna trecută a consemnat modificări interesante pe piaţa aurului. Aparent totul se leagă de mult-trâmbiţata creştere a dobânzii dolarului care ar sugera depăşirea definitivă a crizei economice.

În tot acest context de „veşti bune”, pare că a făcut pac la războiu şi Banca Centrală a Chinei care a anunţat o rezervă de aur mult sub aşteptările analiştilor. Şi uite-aşa, căruţa cu aur pare a fi luat-o definitiv la vale într-un mod accelerat. În spatele acestor desfăşurări conforme există totuşi o groază de semne de întrebare. 

Spicuiri despre franc

Zilele acestea am preferat să stau şi să privesc circul generat de "umflarea francului". Aşa e că ne-a luat pe nepregătitete? Aşa e că vorbim de un dezastru despre care nu aveam cum să ştim? Ce mai putem face mai mult decât să ne lăsăm în braţele binevoitoare ale politicienilor care, cu siguranţă, vor găsi soluţiile eficiente. Că doar îi aşteaptă alegerile şi-acolo ne putem răzbuna pe ei.

Cu toate că pentru unii cele înşirate mai sus par delir, majoritatea covârşitoare care populează aceste plaiuri gândeşte instinctiv în termenii anterior menţionaţi. Cei care, precum subsemnatul, preferă să judece logic fac parte dintr-o minoritate de ciudaţi ale căror vorbe nu numai că sună prost, dar, mai mult, ar trebui cenzurate brutal. Ştiu, mulţi vor spune că sunt pisălog, dar nu mă deranjează. Efectiv nu mă pot abţine să nu repet: v-am spus că aşa se va întâmpla!

2015 - ce urmeaza?

Putem spune că anul care tocmai s-a încheiat a fost unul destul de anost din punct de vedere al evenimentelor. În afara agitației din Ucraina n-am prea avut mare lucru. Poate doar, pe sfârșitul anului, fenomenul scăderii accentuate a petrolului și întărirea nejustificată a dolarului.

Semințele „plantate” în 2014 au toate șansele să „înflorească” în 2015, mai ales dacă ținem cont de priveliștea anostă a economiei. Fără doar și poate, la șapte ani de la startul crizei ne confruntăm cu aceleași probleme, jucăm aceleași jocuri oligofrene de imagine și ne iluzionăm în același fel. Nu mai insist, doar trăim toți pe același pământ...

Mirajul Bitcoin

Anul trecut, când nebunia Bitcoin era în toi mi-am cam spus părerea despre cripto-moneda virtuală. Era cât se poate de clar că nivelul de preţ la care ajunsese nu avea nicio justificare, astfel încât lucrurile au mers în direcţia normală.

Variaţiile mari de preţ ale monedei cu pricina sunt normale. În momentul în care nu ai în spate decât o hiper-putere de procesare care se ocupă strict cu propriile calcule, e greu să "dai un preţ". Totul e la "mica înţelegere" în sensul în care cel care vinde înţelege, iar cel care cumpără - de cele mai multe ori - experimentează fără a înţelege cum stau lucrurile.

Aurul si elvetienii

De la începutul crizei economice Elveţia manifestă o atracţie ciudată faţă de aur. De fiecare dată când existenţa banilor ca hârtie este pusă în pericol, elveţienii aduc vorba despre aur. Pare a fi o obsesie a lor, mai ales că vorbim despre una dintre ţările de top din punct de vedere al rezervei de aur. Cu puţin peste 1000 de tone, Elveţia are o pondere de 8% aur în structura rezervelor.

Scandalul a început de prin anul 1997, atunci când Banca Naţională a anunţat că intenţionează să vândă aur pentru a avea un mai mare spaţiu de manevră în ceea ce priveşte politica monetară. Personal nu cred că Elveţia avea atunci nevoie de bani. Cu toate acestea, în anul 2000 ţara vinde 1300 tone de aur, ajungând la cantitatea pe care o are în prezent.

Tranzitia

Din Africa în România. Poate așa am putea numi un eveniment peste care - la nivel local - s-a trecut cu destul de puțin chef, chiar dacă a produs reacții importante la nivel internațional. Ne-am obișnuit cu aceste hachițe ale mediei autohtone care însă n-ar trebui să ne împiedice să distingem ceea ce urmează.

Pe scurt, Vodafone introduce pe piața locală serviciul M-Pesa, un serviciu dezvoltat pentru piețele sărace. M vine de la „mobile”, iar pesa înseamnă în limba Swahili bani. M-Pesa, extrem de popular în Tanzania, Kenya, Afganistan sau India, părea un sistem dezvoltat doar pentru țările sărace. Intrarea în Europa poate fi considerată o surpriză.