Nu recapitulez doar de dragul recapitulării, ci pentru că sunte ferm convins că sunt oameni care deja au uitat. Așadar, s-a început cu nebunia printr-o dubioasă stare de urgență, declanșată de Plăvan și clica sa cu complicitatea PSD. Să nu uităm asta! PSD-ul a reinstalat guvernul Orban pe care tot ei îl dăduseră jos. Și același PSD a închis ochii la dubioasele prevederi ale decretului privind instituirea stării de urgență.
E bine și frumos să te oprești din drum și să te uiți la un faliment teribil precum cel al Evergrande. Este, de asemenea, extrem de interesant ca, după ce s-a dărâmat coșmelia, să te trezești vorbind și înfierând tovărășește. Într-un anume aspect, e uman. Dar altfel e fix o frecție la un picior de lemn. De ce e simplu: pentru că dacă aveai puțină minte vorbeai înainte de asta, nu după.
Lumea post-adevărului a început să funcționeze după ce mai mulți bășinoși - pe care majoritatea oamenilor îi consideră șefii lumii - s-au întâlnit și au statutat că trebuie să înceapă ca minciuna să fie vândută pe post de adevăr. Respectivul spectacol - numai bun ca prostimea să se indigneze - a făcut și el parte dintr-un scenariu de prost gust, așa cum sunt toate scenariile care ni se servesc. Pasămite prostimea a văzut stăpânii „la lumina zilei”.
„Sunt un om cu nevoi simple. Cheltui lunar cam 10 000 lei”. Asta spune actualul Ministru al Finanțelor, Dan Vîlceanu, care nu-i doar prost, ci și agramat. Că omul e varză se vede de la o poștă. N-are habar cât s-a împrumutat România, n-are habar cât e salariul minim, n-are habar ce-i aia inflație, dar e ministru! Și nu unul oarecare, ci chiar la Finanțe. De ce? Pentru că acolo e nevoie de un prost, astfel încât șmecherii care încasează comisioanele să-și poată face treaba în continuare fără deranj. Prostul e bucuros că e ministru, asasinii economici își fac treaba. Și toată lumea e fericită.
Președintele Turciei, Tayyp Erdogan, a declarat ambasadorii a zece țări persona non grata. Care-s aceia? Ambasadorii din SUA, Germania, Franța, Canada, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia, Norvegia și Noua Zeelandă. Îi recunoașteți printre aceștia pe mulți care și la noi semnează sub genericul „Ambasadele”. Doar că în Turci chestia asta nu e posibilă!
O să încep cu o știre legată de articolul de alaltăieri. Oficialii chinezi au negat că ar fi făcut teste cu o rachetă hipersonică. Cu alte cuvinte, ne-am liniștit. Oricum, așa cum a spus un oficial american, acea rachetă contrazicea legile fizicii. A doua oară ne-am liniștit. Putem să răsuflăm ușurați. Dacă și chinezii au spus și dacă și americanii au zis că e imposibil înseamnă că a fost doar un conspiraționist - recte eu - care a aruncat așa, o vorbă. Ce bine!
Doar că, între timp, chinezii au făcut un nou test, cu o nouă rachetă care „contrazice legile fizicii”. De data asta chinezii n-au mai negat. Dar nici n-au afirmat ceva. În general, în ultima perioadă chinezii nu mai afirmă nimic. Cei care afirmă sunt americanii. Exact ca URSS-ul pe vremuri.
Să vă dau o veste hazlie. Asemeni oficialilor comuniști care raportau producția record la hectar, americanii au raportat și ei că au testat cu succes arma hipersonică. Adică, spus în limbaj corporatist, „au acoperit gap-ul”. De asemenea, la ei racheta nu mai contrazice nicio lege a fizicii. Doar că, dacă te apuci să cobori spre rădăcina știrii, aproape că te apucă râsul. Dacă CNN-ul mai avea puțin și se jura că montează o cameră pe racheta-minune, mergând mai aproape de sursă, limbajul devine din ce în ce mai alambicat. Ideea care e? De fapt, în ziua în care Robinette s-a declarat îngrijorat de racheta chinezilor, cei de la Pentagon au anunțat că au testat niște repere ale viitoarei lor rachete hipersonice și că testele au fost pozitive. Când te-apuci să declari așa ceva, e clar că disperarea e mare. Păi reper poate fi și un întrerupător de la care se pornești racheta. Și care merge la fel de bine atunci când pornești o mașinuță de jucărie sau când dai drumul unei rachete intercontinentale.
Că SUA și UE seamă din ce în ce mai mult cu lagărul comunist deja nu mai e o surpriză pentru nimeni. SUA seamănă izbitor cu URSS-ul, iar UE cu Europa de Est. Luați ca exemplu viralul „Let's go, Brandon!”. La început a fost scos de pe TikTok. Acum, cu o cerbicie demnă de fapte mai mari, YouTube șterge orice urmă de Brandon. În Canada, funcționarii publici nu mai au voie să pronunțe blestematul îndemn și nici altceva care-ar trimite spre bietul Brandon. Unde ați mai văzut o asemenea tâmpenie?
Mă uitam în politică. Deja mulți dintre republicani trec pe față de partea democraților. Cei care se opun fățiș noului comunism sunt excepții. Discursurile le sunt trecute sub tăcere și din ce în ce mai mulți se refugiază pe platforme alternative. Spre exemplu Telegramul e plin ochi de republicani, fie că sunt jurnaliști, oameni politici sau simpli admiratori.
Imaginați-vă că demența serviciilor secrete a ajuns atât de departe încât au dat ordin să-i spargă rețeaua socială a lui Trump înainte de lansare. Nu se știa nici URL-ul, dar au găsit un tembel care să anunțe că a spart rețeua întrucât a ghicit URL-ul. Măi să fie, atât de intuitivi au ajuns securiștii?
Ceea ce vreau să vă spun este că avem ghinionul să fim din nou parte a unei tiranii demente. Nu știu cum facem noi, dar de fiecare dată ne băgăm cu voioșie în rahatul cel mai mare. Așa am făcut toată istoria, din păcate. Sau ăsta o fi fost destinul nostru.
Ce e mai rău abia acum începe. Ați auzit probabil măsurile tembele care se vor lua împotriva nevaccinaților. E doar începutul. Începutul unor vremuri tulburi din care Dumnezeu știu când și care vom mai ieși. Începe tirania, dragii mei. Într-o oarecare măsură și noi suntem de vină, dar n-are sens să stăm să împărțim acum vinovățiile. Vine teroarea, vine frigul, vine foamea. Ne vom transforma în neoameni. Unii deja au făcut-o, mulți alții o vor face. Vin vremuri grele. Fiți tari!
În comunism trăgeam speranța la cei de dincolo de cortină. Acum nu mai există niciun dincolo. Mă rog, există un dincolo, dar el nu face parte din lumea aceasta.
Începe să se adeverească ceea ce v-am spus acum ceva timp: Anglia stă să explodeze. Graficul atașat e cât se poate de sugestiv. S-au depășit 50 000 de infectări zilnic, astfel încât probabilitatea de explozie mai mare decât valul anterior este extrem de mare. Un pattern asemănător e și în Irlanda. Aceeași rată mare de infectare, în creștere vizibilă. Ambele țări sunt vaccinate în proporție de peste 90%. Ce se întâmplă?
Scene halucinant-hilare din SUA. În timpul unui interviu luat unui pilot Nascar, o tribună întreagă începe să țipe „Fuck Joe Biden!”. Precum politrucele de pe vremea comunismului nostru, reporterița încearcă să „salveze” momentul pretinzând că tribuna strigă „Let's go, Brandon!”. Și uite-așa, „Let's go, Brandon!” devine viral. Lumea spune „Let's go, Brandon!” și înțelege „Fuck Joe Biden”. Însă cerbicia organelor media e atât de mare încât pur și simplu în presă nu se scapă nimic. Un fel de „Scânteia” la nivel planetar.
Ați aflat probabil despre racheta hipersonică testată de către chinezi. Rachetă care, după ce a înconjurat Pământul, a ratat ținta cu vreo 32 km. Asta vor reține mâncătorii de rahat. Important nu e însă ce spune propaganda, ci câți oficiali de la Pentagon au mai făcut pe ei. Nu știu dacă țineți minte, dar tocmai ce-și dăduse demisia Nicolas Chaillan, înalt oficial al Pentagonului, implicat în confruntarea cibernetică cu China. Omul, sincer, a spus că SUA au pierdut războiul AI în fața chinezilor.
De când s-a inventat așa-zisa democrație ca formă de guvernământ, puterea se împarte succesiv între două forțe: conservatorii și liberalii. În fapt nu există stânga sau dreapta, ci doar aceste două forțe: conservatorii care încearcă să salveze câte ceva din vechea lume și liberalii care spun că sunt cu progresul, cu libertatea și alte rahaturi bune de făcut slogan din ele.
În vremurile acestea, în care simțim că se instaurează teroarea și în care prigoana asupra noastră devine din ce în ce mai mare, e nevoie mai mult ca oricând să descoperim esențele tari ale acestui popor. Sunt ferm convins că e singura cale prin intermediul căreia vom înțelege ceea ce ni se întâmplă și, în același timp, ne vom găsi resursele necesare rezistenței.
Înainte de a începe vă voi spune că, de la o zi la alta, cărbunele atinge maxime istorice. Se caută cărbune în nebunie. Piața mondială este într-un deficit fantastic. Asta probabil explică cerbicia celor de la putere de a închide minele de cărbune și de a trimite anticipat la pensie minerii din Valea Jiului. Unii chiar cu 13 ani mai devreme! Ce-i asta dacă nu asasinat economic pe față?
Plăvanul stă mai mult plecat din țară. E precum Ceaușescu în ultimele momente ale mandatului său. Orban e aproape plecat din PNL. Chiar dacă nu pleacă, el, alături de majoritatea celor din partid, fac opinie separată. Cu siguranță că s-a pierdut „butonul” de control al acestei mase. Iar acel buton era esențial pentru încropirea unei majorități de strânsură.
Azi vom face împreună o călătorie într-o zonă fascinantă în care foarte puțini au privilegiul să-și arunce ochii. Vom penetra kilometri de sârmă ghimpată, straturi groase de zid, vom trece peste paznici fioroși pentru a pătrunde în budoarul ultrasecret al celor care stau în spatele scenei. Înainte însă de a ajunge acolo o să începem cu un banc din timpul Războiului Rece pe care, probabil, mulți îl știți.
Fără a încerca să vă induc panica, o să vă spun că informațiile pe care le am sunt extrem de ciudate. N-am o confirmare a lor, dar tind să cred că ceea ce vă compilez în continuare este cât se poate de adevărat. Cineva ne vinde. V-am spus-o de mai multe ori. Cineva a fost într-o călătorie în SUA în condiții de nabab, aparent pentru a merge la ONU. Nu acesta a fost scopul, ci participarea la o reuniune dedicată „luptei împotriva COVID”. Reuniune patronată de păpușa Biden. V-am spus cu acea ocazie că România a fost vândută pe altarul „marii resetări”. Și iată-ne în funcția de „pistă de încercare”.
De multă vreme simt nevoia să clarific o problemă care începe să devină acută. Nu de puține ori, în comentariile postate la articolele mele, se aduce mult prea ușor religia în prim plan. Sunt dese episoadele în care, în loc ca problematica discutată să fie cea legată de articol, să se alunece mult prea pătimaș spre religie. Unii ar putea fi justifica acest instinct de a aluneca spre religie prin modul în care ei își trăiesc viața: dacă trăiești cu adevărat religios, ajungi să înțelegi că absolut tot are legătură cu Dumnezeu. Mă întreb însă cu teamă: oare chiar am ajuns atât de important încât pe pagina mea să comenteze sfinții sau cei care merg pe drumul sfințeniei? Evident acestei întrebări ar trebui mai degrabă să răspundă cei care, mult prea adesea, se transformă în cruciați.
Iată că vara e de multișor trecută, nopțile încep să se lungească, iar atmosfera de afară începe să ne devină ostilă. Luat de valurile vremurilor am uitat să vă mai prezint noile apariții editoriale care promit să vă treacă într-un mod fascinant prin iarna care vine.
Azi am o postare grea, în urma căreia mă voi alege cu înjurături. Trag totuși speranța că se vor găsi oameni suficient de deschiși la minte care vor înțelege exact ceea ce vreau să transmit, mai ales în condițiile în care astfel încerc să astup o lacună gravă a identității noastre naționale.
După Război, căderea Marii Britanii era o realitate palpabila, în ciuda faptului că a stat la masa învingătorilor. Imperiul se năruise și astfel, mai mult sau mai puțin întâmplător, din cadavrul intrat în putrefacție ieșeau la lumină tot felul de construcții politice. Așa cum se dărâma Imperiul, la fel se dărâma și structura sa discretă de informații. Agenții secreți picau pe capete: care arestați și lichidați în revolte populare, care prinși „asupra faptului” de structurile de securitate ale proaspetelor state, care rămași muritori de foame „la datorie”. Era un gol imens în zona discretă a lumii și asta mai ales în condițiile în care Stalin avea un serviciu secret care deja era în pâine de 25 de ani în slujba comunismului și deținea supremația în domeniul informațiilor.
La 60 minutes, emisiunea de investigație cu cea mai mare audiență din SUA a apărut o „denunțătoare” din Facebook care a acuzat rețeaua frontal. Între altele, fragmentul devenit viral în care explică modul în care algoritmul rețelei sociale ar fi fost programat pentru a impune postările violente deoarece acestea ar ține lumea mai mult pe rețea.
Cîțu e toxic și ca imagine. Din clipa în care-l vezi simți că e ceva în neregulă cu el. Dacă mai deschide și gura, imaginea e completată armonios, Ai în față repetentul tipic: dezarticulat, cu o imagine jalnică și un creier inexistent. Te uiți și-ți dai palme. Nu-ți vine să crezi că o asemenea aschimodie există, da păi că mai e și premier? Te uiți apoi și-o vezi pe Turcan în spatele lui. Sentimentul e total: ai impresia că ești atacat de mutanții goi în cap și n-ai ce altceva să faci decât să fugi. Ăsta-i decorul.
Evergrande este prima criză majoră pe piața internațională care va fi provocată de China. La cum se manifestă autoritățile de acolo pare că întreaga problemă va fi tranșată în varianta dură, prin „tăierea cozii câinelui”. Ca să înțelegeți cât de dubioasă e situația, o să v-o expun schematic în continuare.
La mijloc avem compania Evergrande. Ea ridica imobilelele folosind trei surse de finanțare: avansurile clienților, împrumuturile bancare garantate cu imobilele aflate în construcție și emisiunile de obligațiuni. La un moment dat, Evergrande a accelerat întreaga structură pentru a-și mări cota de piață și profiturile. Uneori, chiar în lipsa avansurilor clienților, s-au împrumutat pentru a construi proiecte imobiliare cu vânzarea ulterioară. Însă, în acest gen de construcții piramidale, mai devreme sau mai târziu te lovește realitatea în moalele capului. În prima fază vânzările reale nu mai acoperă obligațiile de plată. Pentru a rostogoli datoria te împrumuți mai scump, pe piețe din ce în ce mai diversificate, accelerându-ți problemele. În final întreg jocul se oprește în momentul în care nu mai găsești pe nimeni dornic să te împrumute, iar întreaga mizerie iese la lumină. Față de prima fază, cea în care vânzările nu-ți mai acopereau rambursările, situația e infinit mai complicată deoarece o groază de bani au fost mâncați de structuri de creditare care mai de care mai alambicate și scumpe, astfel încât ceea ce a rămas ca garanție palpabilă e de câteva ori mai mic decât ceea ce e de dat. Mai mult, deținerile sunt puternic depreciate din punct de vedere al valorii și lichidității deoarece vorbim despre imobiliare aflate în stadii intermediare de execuție, al căror preț scade dramatic, mult sub valoarea reală.
Ce se întâmplă în astfel de cazuri? Păi situația devine simplă și în același timp complexă: fiecare ia ce poate! În primul rând obligațiunile nu sunt plătite. Apoi băncile execută garanțiile, adică imobilele. Clienții care au achitat avansurile și le pierd. Însă nu trebuie să uităm că sunt clienți care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra proprietăți în imobilele respective, clienți care-și pierd banii, dar rămân cu datoria. Astfel situația devine una de-a dreptul dubioasă. Așa cum v-am spus într-un articol trecut, între perdanții Evergrande se numără mari bănci internaționale care acum își văd investițiile duse în praful chinezesc.
Modul în care China vrea să jongleze cu problema Evergrande este unul extrem de atipic: autoritățile centrale au trimis către cele regionale un ordin prin care îi obligă să se pregătească pentru un eventual faliment. Aceasta pentru a rezolva local nemulțumirile investitorilor domestici care-și văd agoniseala de-o viață transformată în ceață. Ținând cont de dimensiunea Evergrande, de riscul sistemic pe care-l reprezintă, în mod normal te-ai putea gândi că optim este să rezolvi problema centralizat. Diluarea la nivel regional este o premieră și rămâne să vedem cum va rezolva situația.
Fără doar și poate, avem de-a face cu o repunere zgomotoasă pe poziție a economiei chineze. În mod normal o asemenea repoziționare i-ar reduce din putere însă, în momentul în care ești o putere ascendentă, minusurile se contorizează ca plusuri. Iar situația politică îi ajută teribil de bine. Să vă dau un exemplu.
Presa de limbă engleză a explodat controlat cu un așa-zis subiect bombă: „Pandora Papers”. Se vorbește despre cea mai mare scurgere de informații din istorie, în urma căreia s-ar dezvălui averi ascunse ale mai marilor lumii. Încă din primul moment, de când am aflat că dezvăluirea aparține Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație(CIJI), o organizație care aparține lui Soros. Așa cum mă așteptam, totul e o înșiruire de bășini mediatice. În primul rând, în așa-zisele dezvăluiri, nu există niciun american!!! Americanii pasămite sunt niște îngeri care n-ar face evaziuni în veci! Chiar dacă există ceva documente, în ceea ce privește relevanța lor, le-aș compara cu „geamantanul” de la TelDrum găsit într-o grădină. Ca să înțelegeți situația, hai să vedem cum demonstrează ăia că Putin a furat bani din Rusia: au găsit că Svetlana Krivonogikh a cumpărat în Monaco un apartament de peste 4 mil EUR! Tare asta! Să te gândești că Putin - care dacă-și pune în cap poate cere să i se cumpere întreg Principatul - se ascunde pentru 4 milioane amărâte ale așa-zisei amante mi se pare demn de râs.
Problema Pandora Papers este aceea că încearcă - în stil Soros - să omoare regimurile care nu-i convin prin insinuări și intoxicări mediatice. Spre exemplu, dezvăluirile Pandora îl au ca victimă și pe Regele Iordaniei. De partea cui credeți că va trece el acum, mai ales în contextul în care în Orientul Apropiat se dă o luptă crâncenă pentru influență? Va mai rămâne el „aliatul fidel” al SUA - de unde vin dezvăluirile - sau se va gândi serios că e momentul s-o cotească. La fel se întâmplă și-n cazul liderilor pakistanezi care, aparent, au fost prinși în ofsaid.
Dincolo de sumele ridicole care se vehiculează - spre exemplu, în cazul lui Blair e vorba de o taxă de timbru de vreo 300 000 lire - așa-zisa bombă sfârșește prin a deveni o flatulență puturoasă care, culmea, îi lovește și pe slugoii penibili. De exemplu, pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski!
Iată așadar cum, prin apariția acestor așa-zise dezvăluiri, liderii care pendulau între SUA și China par împinși cu forța chiar de către americani în tabăra Chinei. Americanii s-au bazat pe clasica lor formulă de destabilizare: arunci cu rahat în media internațională, după care îi pui pe ratații pe care-i ai agățați să urle prin presa locală și să joace rolul de dizidenți. E vechi jocul, nu cred că mai ține. În plus, liderii respectivi încă dețin controlul în zonele lor de influență, astfel încât e mai mult decât posibil să intre în mirajul cântecului de sirenă al Chinei.
Ne desparte foarte puțin de declanșarea unei crize extrem de puternice. De altfel v-am și spus-o în mai multe rânduri în ultima perioadă. Problemele monetare ale SUA s-au adâncit, iar dezechilibrele structurale ale Chinei - acumulate în perioada în care trebuia să se bazeze exclusiv pe creșterea economică de minim 10% - încep să se rostogolească. Deja vedem fracturi majore atât în zona de bază - a materiilor prime - în zona logisticii și în cea a produselor finite. Peste tot e o micro-criză care, în lanț, dezechilibrează alte domenii. Sunt semne care ne indică iminența crizei care, de data aceasta va avea la cârmă China și nu SUA. S-a schimbat farul lumii!
Și a fost ziua Z, 2 octombrie. Pot spune că a fost singura manifestație de până acum care a contat. În sfârșit au venit suficienți oameni pe stradă, iar gradul de alertă al jandarmilor a fost, în premieră, unul ridicat. Manifestația a fost suficient de masivă pentru a trezi atenția celor din spatele birourilor, iar când afirm asta, credeți-mă că știu ce spun. Faptul că au fost bruiate comunicațiile în Piața Victoriei a fost un semn. Dar mai sunt și multe altele, ceva mai discrete!
Localitatea campioană la vaccinare de la noi din țară este Dumbrăvița din Județul Timiș. Deh, „Tot Banatu-i fruncea!”. Doar că Dumbrăvița nu e campioană doar la vaccinare, ci și la infectarea cu COVID. La ora actuală, în Dumbrăvița avem o rată de infectare de 10.46‰. În creștere! Surprinși?
Am o veste șocantă, în special pentru cei care se tot obosesc să mă facă „pro-rus”. Se pare că întreg NATO a devenit pro-rus sau, cine știe?, poate că Rusia urmează să intre în NATO și noi n-am aflat. Sunteți șocați, nu? Stați liniștiți, n-am luat-o razna, dar ar fi bine să vă așezați pe un scaun pentru a nu fi luați cu leșinul de ceea ce urmează să aflați.
