Noi cu ce ne-am ales?

În 1877, ruşii încearcă să le dea otomanilor o lovitură rapidă şi decisivă în Balcani. Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. În defileul Şipka ruşii se împotmolesc, iar ca treaba să fie treabă se mai şi trezesc la Plevna că le apare în spate genialul general turc Osman Paşa. Întreaga situaţie riscă să se transforme într-un nou dezastru de proporţii pentru ruşi. Nu prea au nici la cine apela. Pe sârbi şi pe muntenegreni îi trimiseseră - anterior acestui război - la sacrificiu împotriva Otomanilor. Cele două ţări erau sleite şi incapabile să mai ajute cu ceva armata ţaristă. Voluntarii bulgari luptau deja de partea lor, astfel încât singura soluţie viabilă o găsesc la proaspătul principat, România. Noi eram singurii care aveam resursa umană necesară, arme de-ajuns şi, mai mult decât orice, devotamentul necesar pentru a putea înclina decisiv balanţa. Şi-am înclinat-o!

În spatele scrisorii lui Giuliani

Pentru cei care se miră de noua orientare americană dezvăluită în scrisoarea lui Rudolf Giuliani către Plăvan, o să vă spun că treburile sunt, în acelaşi timp, şi mai simple şi mai complexe.

Până acum, în ceea ce priveşte colonia România, lucrurile erau simple, în sensul în care grupul infracţional denumit „ambasadele” acţiona ca un monolit. Aceleaşi lucruri le auzeai şi din partea SUA, Canadei, Germaniei, Olandei s.a.m.d. Era un model perfect funcţional generat de doctrina internaţionalismului globalist susţinut de administraţia stângistă a SUA.

Moneda viitorului

Între 1 şi 22 iulie 1944 se puneau bazele sistemului financiar global existent şi azi. Un model având dolarul în centru, ca valută globală de rezervă. Dolarul de-atunci era total convertibil în aur la o rată fixă. Timpul a trecut, iar între 1968 şi 1973 tratatul de la Bretton Woods a fost dizolvat. În fapt, în urma dizolvării tratatului, nu s-a schimbat decât un sigur lucru: dolarul s-a rupt de „legarea” sa de aur, devenind neconvertibil în aur. În rest, toate elementele tratatului au rămas neschimbate: dolarul a rămas monedă globală de rezervă, FMI a jucat acelaşi rol ca şi până atunci s.a.m.d.

Problema otomană

După ce Rusia s-a „descărcat” de titlurile de trezorerie americane, a venit rândul Turciei să arunce peste bord lestul american. Paralel, chiar dacă mişcările au fost marginale, s-au înregistrat ieşiri şi din partea Chinei, dar şi a Japoniei. Grosso modo ne rezultă un total de vreo 150 mld. $ ieşiri nete în ultima perioadă. Peticite, desigur, de intrări forţate ale arabilor şi ale altor entităţi de care nu auzise mai nimeni până acum.

Mitingul, Plăvanul şi agenda reală

Imaginile apărute în spaţiul public demonstrează cât se poate de clar că violenţele de la mitingul neautorizat al plăvanului NU au fost comise de galeriile de fotbal, ci chiar de imaculaţii rezistenţi. Filmările cu Mălin Bot „în exerciţiul funcţiunii”, instigând manifestanţii, cu „bietul” doctor pensionar care se plângea că e neputincios, dar care se ducea isterizat să dea în jandarmi şi multe alte secvenţe cu indivizi de-a dreptul animalizaţi ar trebui să pună serioase întrebări autorităţilor.

Păcăleala spectacolului

Te-ai întrebat vreodată ce e cu mâncarea din farfuria ta? Ai încercat să afli din ce-i făcut scaunul pe care te-aşezi în cafenea? Ai încercat să priveşti dincolo de ecranul telefonului, al laptopului sau al televizorului?

Să facem un experiment. Încearcă să te filmezi, să faci un filmuleţ selfie. Ce faci prima dată? Dai un ochi în oglină, te aranjezi. Apoi îţi studiezi mimica, îţi compui în gând un discurs cât mai deştept şi gata: acţiune-film! Simplu. După ce s-a terminat totul, bagi un share, iar întrega planetă are acces la capodopera ta. Aşa se petrec, în mare, toate activităţile lumii de azi. Ţi se pare ceva în neregulă?

Haştag-justiţia

Un şofer beat loveşte cu maşina o tarabă care, împinsă cât colo, omoară un cetăţean. Pentru toată lumea cred că e cât se poate de limpede că vinovat e şoferul. Justiţia noastră însă l-ar investiga pe proprietarul tarabei, apoi pe ăla care i-a dat autorizaţia, ar face zeci şi sute de interogări, care mai de care mai cretine, pentru ca, în final, ori să-l acuze pe mort c-a făcut-o intenţionat, ori să claseze cauza pe motiv că „fapta nu există”. Desigur, dacă s-ar dovedi că tarabagiul e membru PSD, automat cazul ar fi înaintat către DNA care ar avea „suspiciuni rezonabile” că în spatele întregii afaceri e Dragnea care, prin puterile sale hipnotice, i-ar fi influenţat p-ăia care i-au dat tarabagiului autorizaţia deoarece de la taraba aia intenţiona să vândă carne produsă în combinatele lui fiu-său. Ar rezulta limpede că plasarea tarabei în direcţia de mers a maşinii a fost un fapt criminal gândit din timp, un complot generat de Dragnea care, prin aceasta, urmărea nu doar să vândă carne din producţia sa, ci şi să intimideze membrii #rezist cu un asasinat în plină stradă.

Moartea din farfurie

Erbicidele Monsanto(parte a Bayer) Roundup si Ranger Pro au fost dovedite oficial ca fiind cancerigene. Un tribunal San Francisco a acordat o despăgubire de 289 milioane de dolari unui fost grădinar, bolnav de cancer în stadiu terminal după ce o viaţă întreagă a utilizat erbicidele incriminate. Suplimentar, tribunalul a constatat co Monsanto a acţionat cu rea credinţă, ignorând semnalele de alarmă venite dinspre lumea ştiinţifică.

Momentul zero

Înainte ca oligofrenul naţional să scrie comunicatul ăla prostesc şi înainte să-i asmută pe porcuroraşii lui Loazărică ar fi trebuit să pornească de la premisa că jandarmii aveau de-a face cu un miting NEAUTORIZAT. În mod normal, oriunde în lume unde se petrec asemenea evenimente se intervine în forţă pentru stoparea acelui eveniment. Nu contează că un miting e paşnic sau nu. În condiţiile în care se blochează neautorizat traficul, jandarmii sunt obligaţi să elibereze locaţia, iar în cazul în care cetăţenii nu se supun, se foloseşte forţa. Acestea-s regulile.

Escaladarea violenţei şi noul plan

Oricare dintre observatorii neutri ai aşa-zisului miting al diasporei ar putea observa câteva lucruri ciudate. În primul şi-n primul rând modul în care erau aşezaţi oamenii în piaţă. Încă de la primele ore ale mitingului, oamenii nu se aşezau într-un singur loc, aşa cum ar fi fost normal, ci rarefiat, astfel încât să ocupe o suprafaţă cât mai mare din piaţă şi să „dea bine” în pozele făcute de la distanţă. Se vede de la o poştă că cei ajunşi primii în piaţă au pus „seminţele” aranjării celor care urmau să vină într-un mod cât se poate de profesionist.

Falsitatea revoluţiei

Suntem în „ziua Z”, „ziua Revoluţiei”. Unii spun că va fi o „revoluţie politică”, alţii că va fi una morală, iar cei mai înfierbântaţi şi mai radicali spun că, declanşată fiind, revoluţia - indiferent de ce tip o fi ea - le dă dreptul să ucidă. 

Ceea ce-ar trebui să ne surprindă nu e suprafaţa, anume că nişte oameni îşi imaginează că au revendicări, ci esenţa, modul în care au ales să-şi ducă la îndeplinire „programul”. Toţi vor „revoluţie”. Iar lucrul ciudat e că nimeni - nici din tabăra lor şi nici din celelalte - nu e îngrijorat de această pretenţie. V-aţi gândit totuşi ce e cu această dorinţă?

Cenzura ca doctrină

Alex Jones nu face parte dintre preferaţii mei. Cu toate acestea este un individ cu o anumită viziune asupra lumii, drept care ar trebui respectat oricui. Alex Jones nu face parte din categoria celor care îndeamnă la violenţă, al obsedaţilor care distribuie pornografie infantilă sau a teroriştilor periculoşi. Crima sa este aceea că vede lucrurile diferit faţă de cum le văd ceilalţi. Iar acesta este şi motivul principal pentru care e cenzurat.

Filosofii muiei

Filosoful de partid şi de stat Gabrel Likianu pledează bălos pentru unirea sub simbolul „muiei” aplicate dujmanului(sic!) universal. Că Gabrel e un lingău capabil de orice ditirambă în numele victoriei comunismului multilateral dezvoltat, o ştiam. Chiar nu era nevoie de penibila demonstraţia pentru a înţelege că omul e capabil de orice.

Lupta noastră

Să ai căţărat în funcţia de preşedinte un oligofren care susţine că „Muie PSD” e un protest legitim şi care transformă această imbecilitate într-un proiect de ţară, iată mizeria în care am fost teleportaţi fără voie! Dacă mai adăugăm imbecilităţilor spuse de Plăvan şi faptul că există „suspiciuni rezonabile” care conduc la bănuiala că întreaga campanie cu muia a fost instrumentată de tabăra plăvanului, avem o imagine aproape completă a mocirlei în care am fost scufundaţi.


Mă uit pe paginile limbricilor care se autointitulează mari „artişti ai neamului” şi le văd pline de mizerii, scufundate în aceeaşi obsedantă „muie PSD”. Ce artist eşti tu, măi dezarticulatule, care stai şi râgâi slogane de wc public? Ce fel te om te poţi considera tu, nevertebratule incapabil de un raţionament logic, de-o formă chiar şi rudimentară de gândire? Ce sunt aceştia, ce e cu această armată hidoasă de fiinţe instinctuale care-şi zbat la vedere toată mizeria, toată infecţia, toată ura?