Totul e simplu. Atât de simplu încât nouă a ajuns să ni se pară teribil de complicat. Dar, de fapt, e cât se poate de simplu:

HRISTOS A ÎNVIAT! 

În mijlocul haosului absolut

Probabil v-am cam plictisit cu datele macro din SUA, dar cifrele respective ne arată cât de rapid li se dărâmă stabilimentul. O spun fără pic de emfază și cât se poate de responsabil: suntem la începutul celei mari crize prin care a trecut lumea de la începutul epocii moderne și până în prezent. Și totul e cauzat de SUA, de amplele sale dezechilibre mai mult sau mai puțin ascunse. 

Motivul pentru care scriu materialul de azi este cauzat de un excepțional interviu luat lui Jerome Powell, interviu puțin evidențiat de media, dar de o excepțională valoare. Îl puteți găsi pe Youtube, la adresa https://www.youtube.com/watch?v=1o_9kO0zZQg, începând de la minutul 17:14. Ceea ce se vede din atitudinea lui Powell este un soi de perplexitate în fața fenomenelor atât de radicale încât nici măcar nu mai e capabil să mimeze sau să se ascundă în spatele unui limbaj plin de echivocuri, limbaj cu care ne-a tot obișnuit FED-ul. 

Cu toate că a încercat, Powell nu a fost capabil să justifice în vreun fel logica din spatele războiului tarifelor început de Administrația Trump. Așa cum am mai spus, totul face parte dintr-un scenariu de „Doamne, ferește!”. Îi înțeleg neputința lui Powell de a da o semnificație logică pentru ceea ce se petrece întrucât, a pune în termeni logici e absolut imposibil. Cum poți justifica nebunia unor creiere defecte? Desigur, psihiatrii au tot felul de explicații, dar niciuna nu este exactă și, mai mult, niciuna nu îți spune că e ceva logic în comportamentul nebunilor. 

Tarifele, că tot sunt acum sub vizor, au depășit cele mai radicale scenarii pe care le avea FED-ul. Asta înseamnă că lumea se mișcă pe un tărâm al incertitudinilor profunde. În discuție, Powell recunoaște faptul că tarifele vor provoca inflație, dar lasă să se înțeleagă probabil cel mai radical efect, anume o inflație ridicată pe fondul unei creșteri în cel mai bun caz modeste a cererii(posibil chiar o scădere!). Ce-avem aici? Cel mai crâncen scenariu, obsesia oricărui guvernator de Bancă Centrală, anume stagflația. 

Fie că vă place sau nu, vă spun fără exagerare că Trump e mai rău decât un puber care s-a trezit peste noapte cu puterea de a face orice, dar care apoi e obligat să se confrunte cu efectul acțiunilor sale. Când a ridicat tarifele în relația cu Japonia, Trump s-a trezit cu un cutremur pe piața obligațiunilor SUA întrucât Japonia este cel mai mare deținător de datorie americană. Moment în care a dat-o la întors.

Dar istoria e chiar mai încurcată și, ca să înțelegeți adevărata dimensiune a nebuniei din SUA, vă voi prezenta un personaj cel puțin excentric: Scott Bessent, actualul Secretar al Trezoreriei americane. Când s-au trezit cu furtuna de pe piața obligațiunilor, personajul se răstea la China spunând că „vânzarea de datorie americană pe care o instrumentează acum nu va avea niciun efect deoarece China a pierdut deja meciul”. Ce e în neregulă cu opinia citată? Faptul că nu China vindea, ci ... Japonia. Iar Japonia nu vindea pentru că își propusese, ci pentru că investitorii săi înregistrau pierderi din deținerea de obligațiuni americane pe fondul tarifelor crescute și al incapacității Băncii Japoniei de a combate aprecierea yenului; astfel s-au acumulat pierderi mari în tranzacțiile de tip carry-trade. Revenit din sevraj, Bessent a făcut încă o declarație demnă de Disney World(varianta actuală, impregnată de woke nămolos): „vom ajunge la o înțelegere cu partenerii noștri, astfel încât ulterior să putem aborda China ca un grup”. Ce-ai zis, bre???  

Declarația sa a fost preluată de toată presa „ca dovadă a determinării SUA în lupta cu China”. Însă ceea ce a spus omulețul ăsta n-ar fi putut spune un Secretar al Trezoreriei nici dacă era beat și drogat până la sevraj. Motivul e simplu de înțeles: în sine, declarația arată o teribilă neputință a SUA. Păi dacă tu nu ești capabil s-o faci singur, de ce mi-aș băga eu pielea la saramură pentru tine? Vă spun, Bessent ăsta nici n-a început bine jobul și  a dat atâtea dume încât presimt că va rămâne în antologia definitivă a celor mai mari proști din istorie. Și-acum să revenim la chestiunea cu Japonia deoarece s-a văzut un alt eveniment de nevăzut în trecutul SUA. 

Sosirea unei echipe de negociatori din Japonia, adică un soi de specialiști care nu au drept de decizie, ci doar de creionare a limitelor de negociere, a cauzat un eveniment de râs. Ce credeți că s-a întâmplat? Trump a cerut să fie prezent la negocieri. Situația e la fel de hazlie cu cea a delegaților americani sosiți la noi și primiți la cel mai înalt nivel, în condițiile în care, în Republica Moldova, premierul nu s-a deranjat să se întâlnească cu ei! 

Ei bine, cam la nivelul ăsta de disperare a fost Trump! Fără doar și poate, furtuna de pe piața obligațiunilor americane l-a făcut fricos precum pe adolescentul care, după ce-a făcut o boacănă urâtă, se bagă sub pat sperând să scape de consecințe. De data aceasta Trump, după ce-a stat la cutiuță, s-a gândit că prin amestecarea sa la un nivel care nu-i de competența președintelui, se va asigura că pierderile nu vor fi atât de adânci. 

De fapt, ceea ce-a reușit Trump e un scenariu de coșmar. După ce a bulversat piețele de acțiuni, provocând volatilități de neimaginat, acum reușește să extindă incendiul pe piața obligațiunilor americane. Dă-i nebunului un furtun conectat la un rezervor cu benzină și se va chinui să stingă incendiul cu acesta! Cam așa arată situația actuală. Iar intervenția lui Trump în negocieri ne indică spaima care l-a cuprins. Și e doar începutul. Doar perspectiva ca „Imperiul Celest” să-și arate colții l-a făcut pe Trump să vorbească despre „prietenul său, Xi Jinping”.

Revenind la Powell, cu toate că avem de-a face cu fenomene grave, pare că la nivel de FED așteptările sunt mult mai ample. De unde am tras concluzia? Atunci când interlocutorul său l-a întrebat despre instrumentele care vor fi folosite de FED pentru contracararea fenomenelor deja radicale, Powell s-a mulțumit să spună că acestea nu sunt atât de radicale încât să fie nevoie de intervenția FED. Ce ascunde declarația lui Powell? Ori o neputință, ori teama de neputință. Să mă fac înțeles. Celor de la FED le este frică de probabilitatea ca măsurile pe care le vor lua să fie inutile, dar și de posibilitatea ca, în ciuda unui oarecare ajutor pe care l-ar da măsurile FED, acestea să fie dinamitate de prostia factorilor de putere de la Casa Albă. Iată motivul pentru care Powell pare a fi luat decizia de a sta de-o parte. 

De fapt, e logic să ne așteptăm la fenomene radicale. Puteți vedea limpede ce se întâmplă din punct de vedere geopolitic: SUA se retrage din Siria, în Marea Roșie rebelii Houthi au reușit să lovească pentru a doua oară un portavion american, iar în Ucraina avem de-a face cu un dezastru pe toate planurile. În timp ce în urmă cu 1-2 ani Rusia și China ar fi vrut finalizat rapid conflictul din Ucraina, acum nici rușii și nici chinezii nu mai sunt determinați s-o facă deoarece au intuit faptul că Ucraina se va dovedi cimitirul Imperiului American. 

Asta-i situația și în fața unei asemenea nebunii în devenire, interviul lui Powell e de o importanță deosebită deoarece ne arată cât se poate de clar că s-a sărit rău de tot pârleazul. Și asta vione după o Administrație dezastruoasă - cea a lui Biden - când, de asemenea, se deraiase de tot de la normalitate. Ce urmează? Posibil o nouă nebunie marca Trump, o altă încercare de a-și proiecta puterea, care se va dovedi iarăși falită. Asta-i lumea: suntem în mijlocului unui haos cum n-a mai văzut istoria!

Au venit americanii!

Ieri presa era inflamată că a sosit o delegație de țuțeri din SUA. Mai mult, vizita instituțiile statului în frunte cu rapandula de la Ambasadă. Unii făceau prognoze, alții vedeau rupându-se munții. Oameni buni, sunteți sănătoși la cap? Americanii au venit o singură dată în România, atunci când au bombardat-o. În rest, celelalte veniri ale lor au fost fix incursiuni de jaf. Nimic mai mult! Nu înțeleg bătălia asta de a prinde loc la pupat ghiulul lui Trump sau înghesuiala la lins pantoful oricărui neica nimeni care vine de-acolo. 

Aici trebuia să fie un text

Aici trebuia să fie un text. Un text în care spuneam, ca în fiecare zi, ceea ce-mi trece prin cap sau cum am receptat eu anumite evenimente. Și azi îmi trecea prin cam ceva despre domnul XXXXXXX XXX. Dar nu am voie să-i spun numele întrucât avocatul XXXXXX a spus că potera a adoptat o lege conform căreia, dacă-l înjuri pe XXXXX, pe XXXXXXXXX sau pe XXXXXXX XXX poti primi până la 50 000 RON amendă. Mi se pare corect!

Cum se va dedolariza lumea și cum va cădea SUA?

O să scriu acum câteva lucruri care să rămână mărturie în ceea ce privește SUA. Nu de alta, dar cei care mă dușmănesc cel mai tare în acest moment nu sunt degenerații anormali, ci, culmea, trumpiștii radicali. Motivul e simplu:n ei au impresia că Trump e un zeu, iar eu le arăt că omul nu prea are creier în cap. Mă rog, chiar și-n aceste condiții, poate că discuția nu ar fi avut loc dacă „nava” pe care-o conducea Trump era una solidă. Însă tocmai de-aici începe discuția cu adevărat. Inclusiv când îl criticam pe ramolitul de Biden, o făceam prin prisma fragilității enorme a conglomeratului american. Acum, trumpiștii se comportă de parcă n-ar mai exista acele pietre de moară care trag America în jos. Nu, dragii mei, Trump nu e un vrăjitor ci, așa cum vom vedea, un individ mult prea simplist în gândire(asta în cazul în care există gândire în tărtăcuța aia a lui) care nu face nimic altceva decât să accelereze declinul SUA. Dar să nu ne mai abatem de la subiect, ci să intrăm abrupt în problemă.

Luna martie a anului curent a fost una bună din punct de vedere macroeconomic pentru SUA. Deficitul bugetar a fost mai mic cu o treime decât cel din anul anterior. Inclusiv dacă-l raportăm la venituri, ajungem la 43%, ceea ce reprezintă un succes absolut. Veniturile au crescut cu aproape 11%, iar cheltuielile au scăzut cu peste 7%. Să mai spun și că pentru aprilie se așteaptă un excedent bugetar de vreo 200 mld. $? Pff, păi asta înseamnă că totul merge ca uns! Cum de-mi permit să spun că „Trump e varză”? Oare nu înseamnă că varza sunt eu și cei ca mine care-au ales să-l hulească pe omul care, iată, mișcă acea imensă mașinărie? 

De fapt, răspunsul e negativ. Ceea ce am reprodus în paragraful anterior sunt elemente extrase din comunicatele oficiale, cele care par a funcționa exact ca-n perioada lui Biden. Nimeni n-a spus mai nimic despre luna februarie. De ce? Pentru că în februarie a fost un deficit bugetar record, de 306 mld. $ din cauză că o parte a cheltuielilor lunii martie au fost plătite în februarie. E o inginerie extrem de atent planificată, iar asta ne arată că Trump se pricepe la potlogării mai bine decât ramolitul Biden. Inclusiv „previzibilul succes” din aprilie e unul inginerizat întrucât vom avea de-a face cu colectări de impozite record aferente activelor care au avut un 2024 extrem de bun(umflarea balonului bursier). Cu alte cuvinte, majoritatea „succeselor” lui Trump vin din excesele trecutului(odioasa moștenire). Dar, „the big picture” ne spune altceva. Deficitul bugetar de la începutul anului fiscal(adică din 24 octombrie!) este de 1.3 trilioane, față de 1.07 trilioane în aceeași perioadă a anului anterior. Putem spune că avem de-a face cu un efect al ultimei perioade de putere a lui Biden? În principal da, dar asta nu înseamnă că de-aici vom deduce că politicile lui Trump sunt câștigătoare. Mai degrabă, poziția echilibrată ar fi cea de incertitudine în ceea ce privește așa-zisele efecte. Doar că, personal, mă mențin puternic negativ și-o să vă explic de ce. 

Tarifele vamale sunt, așa cum am mai spus, un subiect greu. Cei care au cât de cât atingere cu fiscalitatea știu cât de dificil se implementează. Simpla schimbare a tarifelor produce o undă de șoc în sistemele statului. De obicei acestea se implementează în luni de zile. Ce-a făcut Trump? În două săptămâni a schimbat tarifele vamale de trei ori. Mai avem și-un discurs halucinant de-al său care sună cam așa: „Vă spun, aceste țări mă sună ca să mă pupe în fund. Mă roagă, îmi spun „Vă rog, domnule, suntem gata să facem o înțelegere!”. Cerșesc la modul literal!”. Hai să înțelegem: dacă tu, ca om, ai auzi că cineva a vorbit astfel despre tine, te-ai mai întâlni cu acel cineva? Să fim serioși, un asemenea grad de rudimentaritate nu am mai văzut până acum. Problema e că omul nostru nu e atât de puternic pe cât pretinde că este. Dovada că dinspre China i s-a spus ferm că nu ține șarada. Chinezii au urcat și mai mult tarifele vamale, iar întreaga tevatură îi va exploda în cap lui Trump. Nu știu dacă ați văzut episodul în care Trump spunea că se va înțelege cu „prietenul lui, Xi Jinping”. Păi ce-ai făcut, bre? Acum ești frate cu chinezul?

Am văzut, în schimb, ieșirea lui Peter Thiel care, într-un podcast, spunea că atâta timp cât costurile de producție sunt mici, nu are sens să reinternalizezi acele industrii. Imediat mi-a venit în minte transportul acela halucinant în care Apple a adus din China sute de tone de telefoane înainte de cutremurul tarifar al lui Trump. În plus, le-au ordonat celor de la Foxconn să facă urgent o fabrică în India, cu toate că încercările anterioare ale taiwanezilor au fost eșuate. Va prelua India producția din China? Aiurea, nu! De fapt, Apple vrea să facă ceva cam banditesc, anume să activeze fabrica indiană doar dacă se vor permanentiza sancțiunile. Din ceea ce se vorbește, fabrica Foxconn din India va fi una mică în care, dacă treburile se vor adânci, vor fi importate componentele semi-asamblate în China, astfel încât să se dea impresia producerii în India. Ce e asta? O simplă optimizare fiscală. Am făcut paranteaza ca să vă arăt că treburile se cutremură. Ieșirea lui Thiel arată o teribilă incertitudine. Dacă până acum toți, la unison, spuneau că vor aduce industria înapoi, acum treburile s-au schimbat. Mai e însă ceva.

Toată nebunia începută de Trump semnalizează că SUA nu mai e o țară. Înainte, schimbarea președinților nu avea absolut niciun impact în ceea ce privește business-ul internațional. Dolarul tocmai din motivul acesta a ajuns moneda dominantă: se bălăcăreau ăia în campania electorală, dar banul rămânea cât de cât ban. Chiar și-așa, într-un secol, dolarul s-a transformat în hârtie igienică. Doar că a fost o transformare lentă, previzibilă și, aș adăuga eu, cu consimțământul celorlalți tovarăși internaționali. 

Ce spun cei care mă critică? „Trump e un geniu: va devaloriza dolarul și astfel datoriile SUA nu vor mai reprezenta nimic.”. Wow! Știți ce e surprinzător? Că asta nu vine din capul sec al vreunui susținător frenetic de-al lui Trump, ci din actuala zonă de putere americană. OK, ce transmiți tu printr-un asemenea slogan unui deținător de datorie americană? E simplu de înțeles: faptul că urmează să-l tragi pe sfoară. Frumos, nu-i așa? Iar ăla ce trebuie să facă? Să spună „Da, să trăiți!” și să te caute să te pupe-n fund - dacă e să folosim limbajul lui Trump? Chiar credeți că oamenii sunt atât de proști? 

Aș vrea să vă spun că Trump a făcut pentru dedolarizare mai mult decât au făcut Biden, Putin și Xi împreună. Știu, nu mă credeți, dar din episoadele pe care le-am văzut, SUA s-au transformat într-o țară absolut impredictibilă în condițiile în care stabilitatea este esențială menținerii statutului dolarului ca monedă de rezervă. Însă, dansul grotesc al lui Trump în ceea ce privește tarifele vamale, prin continuarea imperturbabilă a confruntării de către chinezi, a semnnalizat și altceva, anume o deja vizibilă fragilitate a SUA. Ce-a făcut chinezul? În termeni pokeristici se spune că „a dat cu sec”, moment în care cacialmistul american a rămas cu chiloții în vine. Credeți sau nu, episodul nu se termină aici și-o să vă explic imediat de ce.

Absolut toate semnalele pe care le avem ne arată că SUA va intra într-o recesiune extrem de gravă în acest an. Este și motivul pentru care chinezii n-au mai cedat. Ei știu ceea ce urmează și, mai mult, știu că e o chestiune de timp până când nu vor mai vinde mare lucru acolo(sau vor vinde doar produsele extrem de ieftine, pe care americanii le vor importa în disperare). De ce? Pentru că sărăcia va fi atât de mare încât nu vor mai avea cui să vândă. Toată viața lui, Trump s-a învârtit printre speculatorii imobiliari, domeniu bișnițăresc, cu marje nesimțite de profit. Trump a știut instinctiv să speculeze egoul prostovanilor. De aceea toți proștii lumii fac coadă la Mar-a-Lago, plătind sume obscene pentru o pospăială de servicii premium cu un dress code menit să-i impresioneze pe țărani. La nivel de țară, problemele sunt altele, acordarea mașinăriei făcându-se mult mai fin. De unde să știe Trump că doar crescând cu 5% tarifele poți provoca o furtună globală? Pentru el totul se judecă prin prisma șmecheriilor obscene din lumea bișnițarilor de case. Ăia sunt obișnuiți să-i păcălească pe proști vânzându-le iluzii despre statut, fericire sau mai știu eu ce alte rahaturi. Apariția sa acum, într-un moment extrem de complex, nu-i altceva decât semnalul căderii ireversibile. 

De fapt, ceea ce vom vedea în perioada următoare va fi o spirală deosebit de perversă: lumea va fugi de pe dolar, fapt care va cauza căderea SUA, fapt care va cauza o fugă și mai mare de pe dolar s.a.m.d. O să las acum, pe final, câteva cifre pe care, probabil, le vom discuta începând din toamnă. SUA probabil va avea la sfârșitul lui aprilie rezerve de cash de aproximativ 500 mld. $. Declanșarea recesiunii(probabil prin iunie) va impune cheltuieli masive pentru a ține corabia pe linia de plutire. Cât? Sub 1 trilion  nu se poate discuta, dar eu cred că va fi mai mult. Fără doar și poate, în iulie vom asista la circul privind ridicarea plafonului de îndatorare al SUA, iar când se vor face calculele toți vor constata cu stupoate că deficitul bugetar a sărit de 3.5 trilioane! Vă rog să notați asta, o vom mai discuta cu siguranță!

Știți care e cel mai așteptat lucru acum în SUA? Inflația. Asta că tot am vorbit despre „trumpiștii cei deștepți” care pledează pentru devalorizarea dolarului. Mai multe studii arată că suntem în fața celor mai mari așteptări inflaționiste din anii 80 încoace! De fapt, ceea ce se observă este că, pe fondul scăderii vechii inflații, se formează un nou val inflaționist care va lovi radical fix atunci când politicienii tembeli de-acolo nu se vor aștepta. Ceea ce e interesant e că mediul de business este conștient de noul val și dacă e conștient mediul de business, cum credeți că sunt finanțatorii SUA, cei care văd cu adevărat „the big picture”?

Pun punct aici, repetând întrebarea din titlu, cu răspunsurile de rigoare. Cum se va dedolariza lumea? Prin căderea SUA. Cum va cădea SUA? Prin dedolariazare. Iată tabloul pe care-l vom vedea din ce în ce mai clar!

Cum identifici nebunia?

În mai multe rânduri am spus că trăim într-o societate a nebuniei absolute, una în care ospiciul s-a revărsat în stradă. Aproape a devenit un șablon al discursului meu. Doar că, într-o discuție, cineva mi-a dat o replică absolut șocantă: „Ai dovezi care să susțină ceea ce spui? Dă-mi un exemplu de nebunie ca să înțeleg la ce te referi!”. Mă credeți că am fost șocat? Cum naiba să izolez un exemplu. E ca și cum pe o plajă sau în Sahara cineva mi-ar cere o dovadă că suntem înconjurați de nisip. Pune, frate, mâna pe jos și vezi că ăla-i nisip! Nu, nu merge așa. Omul meu făcea parte dintre ăia care consideră că absolut tot ce se întâmplă e „rațional”. Așa că ce dovadă puteam să-i găsesc? Ceva care să fie șocant în evidența sa. Moment în care i-am spus așa:

În zodia dictatorului fără chip

Există un element care ar trebui să ne dea fiori reci pe șira spinării: suntem intrați în plină dictatură, pe care o simțim la fiecare pas, dar care e infinit mai bizară decât tot ceea ce am trăit până acum. Și asta pentru că ne este imposibil să-l identificăm pe dictator!  Oriunde te-ai uita vezi numai slugi care execută, slugi pe care le poți urî, dar știi că debarcarea lor nu va rezolva problema. Suntem în epoca absurdului absolut.