Ce face Rusia în Siria?

Iniţial a fost un zvon. Nu existau dovezi, dar se discuta discret despre creşterea activităţii militare a Rusiei în Siria. Apoi au început să fie publicate imagini neclare. Pentru publicul larg n-a însemnat mare lucru. De multe ori, imaginile din satelit nu pot fi descifrate de către orice novice. Doar cei care au ochiul experimentat ştiu exact ce reprezintă o anumită schimbare într-o fotografie luată de sus. 

N-a trecut mult timp până când Rusia a anunţat oficial că aprovizionează armata lui Bashar al-Assad. Apoi a început scandalul închiderii spaţiului aerian. Pur şi simplu, avioanelor ruseşti de aprovizionare li s-a interzis trecerea spre Siria de către Bulgaria, Turcia şi Grecia. O acţiune mai mult propagandistică deoarece exista alternativa utilizării culoarului care trece pe deasupra Iranului. Acum, prezenţa militară masivă a Rusiei în Siria este o realitate. Întrebarea care persistă pentru mulţi este ce face acolo şi, mai ales, de ce s-a mutat confruntarea ruso-americană în Siria.

Despre migratie fara partinire(II)

O să extindem astăzi cadrul pentru a înţelege care sunt cauzele - să le spunem - istorice ale actualei migraţii. Chiar dacă pare a fi un eveniment care ţine de actualitatea imediată, criza refugiaţilor are cauze mult mai vechi.

Nu trebuie să negăm realitatea. Întotdeauna au existat oameni care s-au dezrădăcinat în căutarea unei vieţi mai bune. E un lucru care ţine, între altele, de evoluţie şi dezvoltare. Însă aici nu e vorba de cazuri punctuale. E mai degrabă vorba de o psihoză colectivă. Să te înghesui împreună cu alte sute sau mii de oameni pe ambarcaţiuni improvizate strict pentru a merge pe celălalt mal al Mării, fără siguranţa unei perspective, e totuşi un fenomen care nu ţine de normalitate.

Despre migratie fara partinire(I)

Am stat şi-am urmărit subiectul imigranţilor-refugiaţi fără să înţeleg mare lucru. Sursele credibile sunt puţine. Marea majoritate a celor care se pronunţă o fac fără a avea acces la surse, într-un mod bombastic, înflorind ştirile reale cu evenimente strict imaginare. E greu să ai o poziţie într-un bruiaj informaţional atât de mare.

E clar că nu poţi lua de bune informaţiile tembele vehiculate de un demagog ticălos precum băsescu. Şi asta, mai ales dacă ne gândim că, în cazul în care s-ar fi aflat acum la butoane, pe acelaşi ton belicos, ne-ar fi demonstrat în ieşirile lui tembele cum ar trebui să stăm capră la ce-i ordonă lui Merkel şi Ambasada SUA.

Aveti ce v-ati dorit!

„There are millions of blacks who could come to the Mediterranean to cross to France and Italy, and Libya plays a role in security in the Mediterranean”

Asta le spunea Gaddafi „aliaţilor” în momentul în care se pregăteau să-l lichideze. Şi au avut parte de ce-au căutat. Mai multe în clipul de mai jos.

Oops!...I Did It Again

Trăim vremuri istorice. Vremuri care nu se vor repeta niciodată şi care pun amprente vizibile asupra noastră. Nu-i o vorbă aruncată aiurea sau vreo înfloritură fără sens. Chiar aşa stau lucrurile. Trăim timpuri în care minciuna este regina strategiilor politico-economice, iar justificările sfidează logica.

Ştirea zilei, aşa cum probabil aţi aflat deja, vine din SUA, acolo unde FED, într-o desfăşurare eroică(erotică?), a menţinut dobânda cheie. Şi nu a făcut numai asta! Ne-a mai spus că n-avem motive de îngrijorare şi că ei, savanţii de-acolo de acolo sus, din vârful sistemului monetar, cred că n-or să mai poată ţine mult timp dobânda atât de jos. Cu alte cuvinte, ţineţi-vă bine! Dobânzile nu mai pot fi atât de priponite ca până acum.

Disconnected

În urmă cu trei săptămâni mi-am deschis contul de facebook. Am făcut-o deliberat pentru a-mi demonstra ipotezele. Era chiar un moment propice unei asemenea aventuri întrucât eram într-una dintre acele săptămâni pe care mi le setasem pentru a nu face absolut nimic. Vorba proverbului cubanez  „hombre che trabaja pierde tiempo precioso”.

Am putut astfel să trec prin toate stările pe care le încearcă un utilizator obişnuit. De la deschidere, ocolire a binevoitorului wizard meşteşugit care e gata să-ţi sară în ajutor întru cotrobăirea prin contactele tale de pe mail, până la setarea imaginilor de profil şi apoi la căutatul prietenilor virtuali. Toţi aceşti paşi îţi iau ceva timp însă merită: eşti pus în faţa nou-nouţului tău cont, gata să-ţi iei zborul spre gloria social-virtuală.

Omenirea la rascruce

Opt

Da, e adevărat! Au trecut opt ani de când am început blogul de faţă. Opt ani nebuni, obsesivi, turbaţi. Opt ani în care am învăţat să înţelegem că realitatea are o mulţime de feţe, care mai de care mai înşelătoare.

Am început de la zero cititori, n-am făcut nicio publicitate, nicio acţiune de promovare şi nu m-am folosit de niciun tertip pentru a aduce vizitatori pe blog. Într-o perioadă am ajuns la peste 1200 de unici pe zi, iar în prezent sunt undeva la 300-400 de unici în zilele în care am articole noi. N-am dat atenţie acestor cifre. N-au niciun fel de importanţă deoarece nu trăiesc din blog. Ceea ce mi se pare însă important e faptul că în jurul acestui blog există un nucleu de cititori care îmi sunt alături aproape de la început. E fascinant atunci când observi că există oameni care gândesc aproape la fel, care rezonează cu ideile pe care le ai. 

Există şi o altă categorie căreia i-am dat atenţie: cea a contestatarilor. E interesantă evoluţia unora care trec de la contestări vehemente la poziţii mai moi şi, cu timpul, ajung să rezoneze cu ideile tale. Sunt printre cei care-mi urmăresc blogul câţiva care m-au rugat să le şterg comentariile mai vechi chiar dacă erau publicate „sub protecţia” anonimatului. Desigur, n-am făcut-o, însă m-am bucurat să constat că au reuşit să înţeleagă cel puţin faptul că pe blog îmi exprim strict ideile mele, fără niciun interes şi fără niciun beneficiu.

Deocamdată ar cam trebui să mă opresc aici. Mai spun doar că, după opt ani de zile, ne aflăm aproape în acelaşi setup. Dar despre aceste lucruri avem timp berechet să vorbim. 

Vă mulţumesc vouă, tuturor celor care mi-aţi fost alături. Rămânem împreună!

Cum ne-am trezit in comunism(4)

Influenţele neo-hegemonului cultural marxist se văd peste tot. Societatea este inevitabil schimbată. Oriunde te-ai uita te loveşti de distorsiunile produse de virusul care a invadat sistemul. Pentru a scrie despre toate „deviaţiile iremediabile” ale prezentului mi-ar trebui mult mai mult „spaţiu şi timp” deoarece problematica este copleşitor de diversă.

Neputându-mi permite ieşirea din cercul în care mă aflu, prefer continuarea rezumativă şi oarecum superficială a mutaţiilor produse în societate. Studiind în paralel dezvoltarea socialismului estic şi a occidentului putem vedea limpede asemănările care sunt de-a dreptul frapante.