Suntem acum la sfârşitul lui 2008. Cu alte cuvinte, a mai trecut un an şi, chiar dacă sună a clişeu, trebuie să ne bucurăm! Finalul unui an nu reprezintă un sfârşit, ci un nou început. Suntem plini de speranţe, de aspiraţii, de planuri. Este momentul în care simţim că avem în faţă o nouă provocare, că mai avem multe de făcut şi, mai presus de toate, că ne va merge mai bine.
Suntem la al doilea an de când am început aventura acestui blog. Uneori nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut acestă perioadă. Câte s-au întâmplat, câte personalităţi ne-au trecut prin faţa ochilor, câţi au apărut şi câţi au dispărut. Am trecut de-a lungul acestei perioade prin foarte multe evenimente interesante, iar acum ne pregătim să trecem peste un hop major. Evident că-l vom trece şi, întrucât în aceste momente suntem condamnaţi la optimism, de pe urma acestui hop ne vom alege cu o experienţă în plus pe care mai târziu o vom povesti celor care vor avea răbdarea să ne asculte.
Nu vă voi mai plictisi acum cu elucubraţiile mele şi voi trece direct la tradiţionalele urări de sfârşit de an.
Suntem la al doilea an de când am început aventura acestui blog. Uneori nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut acestă perioadă. Câte s-au întâmplat, câte personalităţi ne-au trecut prin faţa ochilor, câţi au apărut şi câţi au dispărut. Am trecut de-a lungul acestei perioade prin foarte multe evenimente interesante, iar acum ne pregătim să trecem peste un hop major. Evident că-l vom trece şi, întrucât în aceste momente suntem condamnaţi la optimism, de pe urma acestui hop ne vom alege cu o experienţă în plus pe care mai târziu o vom povesti celor care vor avea răbdarea să ne asculte.
Nu vă voi mai plictisi acum cu elucubraţiile mele şi voi trece direct la tradiţionalele urări de sfârşit de an.
Vă doresc să aveţi un an mai bun, mai frumos şi plin de realizări! Multă sănătate vouă şi tuturor celor dragi!
Iar la final, vă ofer un scurt remember al lui 2008, văzut prin ochii fotografului Eirik Solheim: