Leul cel voinic si conspiraţia

Prin mai multe ieşiri la rampă, bravii noştri oficiali au lansat ideea unei conspiraţii mondiale îndreptată împotriva bietei noastre ţărişoare. Nu voi discuta aici penibilul unei asemenea ipoteze şi nici implicaţia pe care o poate avea ridicarea unei aberaţii la nivel de declaraţii oficiale. Să sperăm că sângele înfierbântat de campania electorală îşi va reveni la normal după alegeri şi că după aceasta vom avea parte de declaraţii ceva mai responsabile.

O altă vorbă de duh mioritică(derivată direct din "teoria conspiraţiei" descrisă mai sus) este că "analiştii străini vorbesc fără să ştie realităţile noastre, fără a avea date concrete şi, în concluzie, ajung la rezultate eronate". Din păcate sunt mulţi cei care cred că la agenţiile de rating lucrează "coana Miţa de la aprozar" sau că la unele bănci străine posturile de analişti sunt ocupate de gorile nevrozate, iar această percepţie nu văd pe cine ajută.

Cea mai recentă "emoţie" trăită de piaţa noastră a fost prilejuită de o analiza a Barclays Capital conform căreia, o depreciere a monedei naţionale la un nivel de 5RON/EUR ar asigura o corecţie rapidă a dezechilibrului extern(cei care citesc regulat acest blog ştiu că, în urmă cu câteva săptămâni, şi noi am estimat o valoare similară a cursului). Evident, analiştii băncilor locale afirmă în cor că aşa ceva nu e posibil. Cea mai cinică ripostă a fost formulată de Ionuţ Dumitru: "din punct de vedere tehnic este imposibila o astfel de depreciere, lichiditatea in lei din piata monetara nepermitand o depreciere atat de mare."

Formal, putem spune că Ionuţ are dreptate. Numai că, ceea ce se întâmplă acum pe piaţă este anormal şi toată lumea se întreabă cât timp vor mai rezista băncile, ca să nu mai vorbim de economia reală(care începe să fie lovită frontal). Pentru a nu întinde inutil discuţia, voi aminti doar două exemple din istoria recentă a României:

• "Din punct de vedere tehnic", în ultimul an al guvernului Văcăroiu, modificarea cursului de schimb al dolarului era imposibilă(şi chiar a fost imposibilă!). Nu după mult timp, cursul a explodat(dacă mai ţineţi minte, a crescut în prima fază de aproximativ 3 ori, pentru se stabiliza la o valoare apropiată de dublul "cotaţiei Văcăroiu");
• O altă lecţie, de dată mai recentă, le-a fost servită multpreamediatizaţilor brokeri care se strâng prin diverse ringuri. Dacă mai ţineţi minte, pe la sfârşitul anului trecut şi începutul anului curent, mulţi dintre "vedeţii bursei" contraziceau vocalic analiştii străini(şi trendul care, uşor, uşor, începea să devină clar descendent) aruncând ca argument suprem "statutul nostru de economie emergentă". Cred că valorile actuale ale titlurilor listate pe bursa noastră demonstrează cu prisosinţă cine a avut dreptate.

Personal cred că estimarea Barclays este OK şi că leul nu stă acum pe o bază solidă. Numai că, cel mai probabil, mişcările adevărate le vom simţi după alegeri. Poate chiar a doua zi :-)).