2014 - Ce urmeaza

E aproape sfârşitul anului și, așa cum v-am obișnuit, vă ofer o scurtă trecere în revistă a ceea ce cred eu că va urma. Aflându-ne într-un setup destul de complex(poate cel mai complex din ultimul secol) în care ne confruntăm cu evoluții contradictorii și, de multe ori, prea puțin legate de realitate, ne va fi foarte greu să estimăm ceea ce va fi. Și aceasta pentru că lucrurile se mișcă din ce în ce mai haotic, dublate fiind de decizii controversate, acțiuni nebunești și false certitudini.

Există oare în aceste condiții o modalitate de a ne păstra cu picioarele pe pământ pentru a putea intui cât mai exact ceea ce urmează? Probabil că nu. Suntem toți luați de val, ghidați de percepții false și înconjurați de informații manipulate. Ne aflăm pe tărâmul nisipurilor mișcătoare, amăgiți de Fata Morgana și iluzionându-ne că suntem posesorii  unei priviri pătrunzătoare. Acestea fiind spuse, să trecem la chestiuni concrete.

2013 ce a fost

La sfârşitul anului trecut, încercând să intuiesc ceea ce va urma, spuneam că anul acesta va fi anul în care, în lipsa rezultatelor economice concrete, politicienii vor reintra în joc. Atunci(ca şi acum dealtfel) nu mă gândeam că reintrarea în joc a politicienilor se va face ca urmare a vreunei mustrări de conştiinţă, ci ca efect concret al unui joc de-a aruncatul pisicii moarte în curtea celuilalt. Remarcam atunci că "intrarea politicienilor în joc echivalează cu restrângeri de libertăți, joc economic strict controlat și o creștere teribilă a autorității statului". Şi toate acestea deoarece efectiv nu există o lampă magică prin intermediul căreia să se rezolve gravele probleme cu care ne confruntăm. 

Chiar dacă n-am avut parte de o întărire efectivă şi extremă a autorităţii statului, putem spune totuşi că 2013 a fost anul revelaţiilor. Devăluirile uluitoare ale lui Snowden ne-au arătat limpede mizeria din interiorul sistemului. Încă din anii '30 statul american s-a încris pe traiectoria a ceea ce numim "democraţie controlată". Ce înseamnă aceasta? Păstrarea şi "garantarea" libertăţilor, în paralel cu ghidarea societăţii prin mijloace neortodoxe, de manipulare, de inducere a unor false stări şi, în final, de control absolut. În realitate ne confruntăm din ce în ce mai mult şi mai evident cu o dictatură perversă susţinută de propagandă.

Cat se putea castiga(update)

La începutul anului curent v-am atras atenția asupra a trei companii de tehnologie pe care „am pariat”. Motivele care m-au făcut să aleg respectivele companii care, la momentul respectiv erau intrate într-un con de umbră, le-am explicat. Acum, la un an după investiție, companiile menționate sunt tot în umbră, însă profiturile aduse investitorilor arată incredibil de bine. 

Au fost mai multe elemente care m-au făcut să iau în considerare aceste companii. În primul rând scăderea disproporționată în raport cu tezaurul pe care-l aveau în posesie, reprezentat de patente, cunoștințe, venituri sigure s.a.m.d. De asemenea, modelul de business și reorganizările interne erau elemente care semnalizau iminența unei schimbări. Nu în ultimul rând, baza de clienți și contractele istorice în derulare sunt la fel de interesante și ignorate cu desăvârșire de investitorii cuprinși de febra vânzărilor isterice de titluri.

Pornind de la o idee

Totul a început cu un anunț sec făcut în treacăt de un executiv. La început a stârnit rumoare, apoi au venit bancurile. S-a umplut netul de bancuri, reinterpretări și miștocăreli. Și, după ce lucrurile s-au așezat, opiniile savante ale celor care încercau să demonstreze de ce nu se poate s-au estompat. Miștourile au încetat, iar viața merge înainte și o concurență acerbă este pe cale să înceapă.

Cam așa s-ar rezuma cele întâmplate după anunțul de-a dreptul șocant al lui Jeff Bezos. Utilizarea dronelor pentru livrarea coletelor comandate la gigantul Amazon a fost, cu siguranță, un anunț de-a dreptul șocant. Părea că nimeni nu s-a gândit la așa ceva. Pur și simplu metoda livrării automate ține mai mult de SF decât de realitate. Asta au spus atât opinioniștii de net cât și indivizii cu ștaif, cunoscătorii domeniului cu pricina. Însă, în spatele muntelui de opinii lucrurile stau radical diferit.

Si totuși, cât mai ține petrecerea?

Un scurt tur de orizont ne poate face să tragem concluzia că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Orice e realizabil, orice e la un pas distanță. Tot ce și-a dorit omul vreodată este acum posibil la un gând click distanță. Oare ne-am putea dori ceva mai mult? Desigur, răspunsul este afirmativ.

Când vine vorba de mai mult, nici măcar imaginația nu mai este o limită. Cei doi vectori ai dorinței - egoismul și lăcomia - au transformat societatea actuală într-o lume a dorințelor împlinite, într-o tandră acadea cu infinite gusturi și senzații. E lumea noastră, a celor dezmierdați de noroc. Nu, nu e nicio glumă! Dacă nu mă credeți, priviți-vă existența actuală prin ochii unui african înfometat și veți înțelege că am totală dreptate. Și, după ce constatați realitatea, nu-i plângeți de milă africanului! „Inegalitatea, invidia și lăcomia” reprezintă cheia progresului, așa cum remarca probabil cel mai mare tâmpit al vremurilor noastre(„Boris de la Londra”).