Curs practic de oierit

Când ai oi preferi să le dai la cioban. Pe timpul verii acesta le urcă la munte unde pasc iarbă bună. Ciobanul îți dă o parte din brânza pe care o produc oile și în acest fel toată lumea e mulțumită: tu că obții produse fără să faci nimic, ciobanul că obține o parte fără a deține animalul. 

În ultima vreme însă ciobanul nu mai duce oile la munte. Teoretic pentru că nu mai are voie, practic pentru că nu mai are chef. Le ține undeva unde pasc iarbă de proastă calitate, iar laptele nu mai e atât de bun sau atât de mult. Astfel și brânza e din ce în ce mai puțină. De altfel, dacă-ți faci socoteala constați că ieși în pierdere întrucât, mai nou, ciobanul spune că are cheltuieli cu oile tale și-ți mai cere niște bani ca să le țină. Așa s-a ajuns ca tu să deții oaia, iar ciobanul să ia cam tot de pe urma ei. Cu toate acestea preferi să dai oile la cioban din motive de siguranță și de lipsă a timpului pentru a te ocupa de ele.

Situația e cumva critică. Totul s-a întâmplat din cauza unei mafii care a reglementat „ciobănitul”. Astfel, marea majoritate a ciobanilor independenți - cei care dădeau brânză și lână proprietarilor - au fost înghițiți de marii mahări care nu dau mai nimic. Înainte, când duceai oaia la cioban ți-o însemnai cu o anumită culoare, iar toamna știai că-ți iei oaia ta înapoi. Acum s-au schimbat vremurile: duci oaia ta și, dacă vrei s-o iei înapoi nu mai poți. Ciobanul are multe oi și spune că-i e imposibil să ți-o dea pe-a ta, așa că-ți dă o oaie de-acolo. Doar toate oile sunt la fel. 

E ceva ciudat că acum, dacă ai mai multe oi date la cioban trebuie să te anunți din vreme că le iei înapoi, altfel ciobanul spune că nu poate să ți le dea. Zice că le are răspândite pe diverse pășuni și durează ceva până ți le-aduce. Unii mai răi de gură spun că de fapt ciobanii formează un cartel și că de fapt, nu au nici pe departe oile pe care le-au luat de la oameni, dar că se bazează pe credința oamenilor în cinstea lor. Naiba știe, lumea vorbește multe. N-ai cum să știi tu, om de la țară, cum funcționează ciobănitul modern, în care oile sunt transferate rapid între pășuni în funcție de compatibilitatea lor cu iarba și apa existente acolo. Sunt atâtea detalii încât te ia cu capul.

Indiferent care-ar fi problema, se-aude că e o molimă ciudată care circulă în lume și care omoară atât oi cât și ciobani. Naiba știe ce-i cu ea, poate că e doar zvon. Sau poate că fix ciobanii se pregătesc să răspândească știrea cu molima pentru a avea motive să nu-ți mai dea înapoi oile. Discuțiile sunt multe și n-are sens să le dezvoltăm. Până nu vedem n-o să știm exact ce-i cu asta.

Acum eu știu o vorbă din străbuni: dacă se-anunță vremuri grele, ia-ți oaia acasă. Atunci când e război nu mai dai oaia la cioban pentru că poate dispare și oaia și ciobanul. Toți știm cum e. Dacă ai oaia acasă, la nevoie o tai și mănânci carnea. Sau o lași să pască pe lângă casă și-ți dă lapte. Mă rog, știți cum e. Poate că e mai greu, dar dacă e oaia ta trebuie să stea la tine. Și chiar dacă e molimă, una e s-o vezi tu cum moare și cu totul altceva e să-ți spună ciobanul că oaia ta a murit. De unde știi tu că oaia care a murit era fix a ta din moment ce atunci când te duci să-ți iei oaia înapoi îți dă una oarecare motivând „că toate sunt la fel”?

Sunt vorbe din bătrâni pe care vi le spun la momentul oportun. E timpul să vă luați oile-n ogradă. Ar trebui să aveți singuri grijă de ele, să le îngrijiți, iar ele vă vor da laptele necesar. 

Cei care mă citiți de mai mult timp știți că v-am spus de mai mult timp o vorbă. Iaca vorba. Nu vă pierdeți timpul să le explicați și altora cum e cu oieritul. Asta e meserie grea, în mod sigur ei nu știu ce-i cu ea. De-aia ei duc oile la cioban. Și-ar trebui să fiți bucuroși că se întâmplă așa: dacă ei continuă să ducă, ciobanul îți va da și ție oile înapoi, doar are de unde. Așa că sfatul meu e să lăsați în pace comentatul și să mergeți pe burtă să vă luați oaia.

Mâine e azi

Am crezut până-n ultimul moment că vom reuși evitarea scenariului extern, am crezut că, în ciuda manipulării uriașe, va exista o doză de bun simț care va vota în cunoștință de cauză. Din păcate m-am înșelat sau, mai bine spus, m-am auto-iluzionat. Și asta până-n ultima clipă. Aiurea. Forțele imbecilității sunt mult prea puternice.

Auto balamuc

În urmă cu aproape un an vă spuneam că Tesla urmează să dea faliment. Ce-i drept, m-am cam înșelat ca timing, dar drumul către care merge este unul deja mai mult decât clar. Și asta chiar și pentru novici. Ușor, ușor aburii propagandei și ai PR-ului marca „Musk” se duc, astfel încât realitatea să se poată prăbuși peste falsa construcție.

Huawei și reduta americană

Trump a dat cu bazooka în Huawei. Măsuri precum cea de boicot a companiei chineze n-au fost luate până acum împotriva niciunei companii, astfel încât ele devin de-a dreptul inexplicabile pentru mulți. Cât de rău te poți supăra pe o companie astfel încât să pedepsești toți clienții acesteia? Inclusiv pe cei de bună credință, care și-au cumpărat un telefon bazându-se strict pe raportul preț/performanță?

Trezirea

Suntem la finalul unei campanii desfășurate pe două coordonate absolut diferite: pe de o parte unii încearcă să vină cu un program cât de cât coerent în ceea ce privește acțiunea noastră în Uniunea Europeană, în timp ce ceilalți vin în proporție de 100% cu manipulări ordinare, minciuni și aberații care sfidează ridicolul.

Democrație

Campania electorală mersese perfect pentru partidul X al cărui candidat, Y, era în topul preferințelor electoratului. Y făcuse partidul de la zero, atrăsese oameni fără pată și cu dorința de a schimba definitiv modul în care se face politică. Avea un program dur: eliminarea mafiilor care-și făceau veacul prin politică, restrângerea competențelor instituțiilor de forță și eliberarea populației de sub teroare. La fostele alegeri, în ciuda rezultatului excelent, refuzase să intre în orice coaliție, ținându-se de cuvânt față de propriul electorat căruia-i promisese că ori câștigă majoritatea absolută, ori face opoziție. Și alesese calea grea a opoziției. În timp ce mulți îi arătau cu degetul oamenii săi care părăsiseră partidul pentru un post călduț oferit de partidele din alianța guvernamentală, el le spunea că e bucuros întrucât astfel a eliminat posibilii trădători din partid.

Proștii

M-a fascinat și mă fascinează prostia întrucât de multe ori am fost păcălit de ea. Vi s-a întâmplat? Mie de nenumărate ori. Scenariul e, de fiecare dată, aproape identic: un om pe care nu-l cunosc îndeajuns apare pe la diverse evenimente sau întâlniri și tace mâlc. Când se râde zâmbește reținut, când se povestește vreo chestie tragică, de asemenea, e foarte reținut. Dacă mai poartă și vreo barbă și stă bățos, ai impresia că e acest gânditor, acest individ care raționalizează totul sau mai știu eu ce. E însă suficient să facă nerozia de a scoate vreo vorbă și-abia atunci îți dai seama cât e de prost.

Dictatura prostului

Democrație e atunci când - anticonstituțional și în sfidarea oricăror norme ale bunului simț - menții în funcție un torționar comunist pentru a se putea retrage la pensie cu peste 30 000 lei/lună. E democrație pentru că tot acel sport halucinant l-ai făcut strict din datorie: cum altfel îl poți răsplăti p-ăla care ți-a închis atâta amar de dosare penale? Tot democrație e și atunci când, după ce ai făcut-o lată cu porcurorul comunist, te-apuci să-i scrii fiului unei disidente marcante că vrei să comemorezi Revoluția din decembrie 89 în mai 2019, întâmplător în plină campanie electorală.

Proști și deștepți

Proștii locuiesc în case pe care le au în proprietate, își asigură un trai decent separând strict viața personală de muncă, au opinii bazate pe propria judecată și nu se dau înapoi de la a studia metodic un fenomen pentru a-l înțelege. Proștii sunt căsătoriți, au familii și cresc copii. Culmea, nici măcar nu le e rușine să se afișeze în public cu ei. Proștii își cunosc drepturile și abuzează de ele întrucât au pretenția să le fie respectate. Mai mult, proștilor le e frică de ziua de mâine și pentru asta își fac tot felul de economii. Nu în ultimul rând, proștii pierd timpuri cu rahaturi inutile gen gătit acasă, lectură, plimbări în aer liber sau mai știu eu ce alte aberații. Și-am mai auzit și că proștii au tupeul să-și contrazică șefii, să-și expună opinia lor când e limpede că superiorul a zis altceva. De-aia sunt proști!

Alte timpuri

Într-o vreme femeile roșeau la cea mai vagă aluzie cu iz sexual pe care-o dezavuau sincer. Asta pentru că sexul era o chestiune exclusiv intimă, având nu doar dimensiunea animalică pe care-o are în lumea de azi.

Într-o vreme bărbații erau eleganți, își cântăreau vorbele, iar când se aflau în tovărășia unei femei știau să vorbească, nu se blocau precum prostovanii de azi. Atunci femeile nu erau egale bărbaților pentru că nici bărbații nu erau egali femeilor. Pur și simplu erau două jumătăți care se completau reciproc.

Iar primăveri?

Taxiul se oprește puțin în fața mea. Din el se chinuie să coboare o femeie de vreo 35 de ani, care se ajută de două cârje pentru a merge. După ce reușește să coboare, o ia șontâc-șontâc spre un pasaj. Se vede de la o poștă că se grăbește. În fuga ei nu vede o bătrână și e cât pe-aci să se prăvălească amândouă. Își cere scuze și-o ia din nou la fugă cu ochii injectați.

O nouă Europă?

Actualele alegeri europene s-ar putea constitui într-o reformă politică radicală a UE. În condițiile în care în ultima perioadă s-a observat limpede că „opoziția” socialiști-populari e o vrajă ieftină menită a-i păcăli pe proști, e clar că, de la bază, se simte cu stringență necesitatea unei schimbări. Culmea e că această schimbare va avea loc acolo unde ne așteptăm cel mai puțin.

Ideologia nebunilor

Marxismul este o filosofie a devianților, la fel de deviantă precum părinții ei. Orice individ atins de marxism ar trebui să fie imediat investigat medical întrucât, în mod sigur, are probleme psihiatrice.

Vă rog să înțelegeți că ceea ce spun nu e o chestiune care-ar ține de polemică, ci este cruda realitate. Absolut niciun marxist n-a fost cu toți boii acasă. Și asta chiar înainte de Marx și nevastă-sa Engels. Știu că pare aberant, dar marxismul e o doctrină care-și are rădăcinile înainte de Marx. El doar a sintetizat niște idei care circulau cu mult înaintea sa.

De ce pică SUA?

Ieri am avut o controversă cu un cititor de-al meu pe tema SUA, controversă pe care aș vrea să o tratez separat. Omul spunea că de peste 50 de ani aude cum SUA sunt pe marginea prăpastiei, dar absolut nimic din ceea ce s-a prognozat de-a lungul timpului nu s-a întâmplat. De asemenea, îmi atrăgea atenția asupra performanțelor economice recente ale SUA(creștere economică de 3% și crearea de noi locuri de muncă). Chiar cu riscul de a mă repeta, voi trata subiectul pentru a înțelege mai bine cum stă SUA în contextul actual.

Blestemul afgan

În 15 februarie 1989, ultimul soldat sovietic părăsea Afganistanul. Decizia fusese luată încă din 1987, iar retragerea efectivă începuse în 1988. A fost cel mai mare eșec al URSS, o luptă în care s-au stins o groază de tineri recruți, trimiși sub formă de carne de tun în neînțelesul Afganistan. 

Întâmplător știu multe din acea perioadă, în special datorită relaxării de după 1989. Am numeroși prieteni basarabeni sau bucovineni care-au participat la război. Situația era crâncenă, ambuscadele erau continue, iar afganii păreau că nu se mai termină, că ies din pământ, dau lovitura și apoi dispar. Îi ajuta teribil buna cunoaștere a teritoriului și relieful muntos care le permitea să dispară la fel de misterios pe cât apăruseră. Am ascultat atât de multe relatări de-acolo încât am înțeles că ceea ce se scrie în cărți și rapoarte oficiale e o nimica toată față de dramatismul resimțit la firul ierbii. Să alergi spre nicăieri cu schije în burtă, convins fiind că oricum vei muri, dar comportându-te ca o mașină care rulează aberant sau să ajungi să-ți împuști camarazii în cap doar pentru a le mai cruța suferința după ce fuseseră răniți fatal în ambuscadele afganilor, toate acestea sun experiențe care lasă urme iremediabile în oricine.

Ce i-a adus iubitul la priveghi?

Un gigel despre care n-auzisem niciodată, după ce-a tras oarece prafuri pe nas, venă sau mai știe el pe unde, a luat-o pe arătură(la propriu) aproximativ un kilometru după care și-a găsit Nirvana în urma impactului cu niște copaci. Pe scurt acesta este deznodământul tragic, dar deplin previzibil, al individului despre a cărui existență nu auzisem până zilele trecute.