Blestemul afgan

În 15 februarie 1989, ultimul soldat sovietic părăsea Afganistanul. Decizia fusese luată încă din 1987, iar retragerea efectivă începuse în 1988. A fost cel mai mare eșec al URSS, o luptă în care s-au stins o groază de tineri recruți, trimiși sub formă de carne de tun în neînțelesul Afganistan. 

Întâmplător știu multe din acea perioadă, în special datorită relaxării de după 1989. Am numeroși prieteni basarabeni sau bucovineni care-au participat la război. Situația era crâncenă, ambuscadele erau continue, iar afganii păreau că nu se mai termină, că ies din pământ, dau lovitura și apoi dispar. Îi ajuta teribil buna cunoaștere a teritoriului și relieful muntos care le permitea să dispară la fel de misterios pe cât apăruseră. Am ascultat atât de multe relatări de-acolo încât am înțeles că ceea ce se scrie în cărți și rapoarte oficiale e o nimica toată față de dramatismul resimțit la firul ierbii. Să alergi spre nicăieri cu schije în burtă, convins fiind că oricum vei muri, dar comportându-te ca o mașină care rulează aberant sau să ajungi să-ți împuști camarazii în cap doar pentru a le mai cruța suferința după ce fuseseră răniți fatal în ambuscadele afganilor, toate acestea sun experiențe care lasă urme iremediabile în oricine.

Totul a fost dramatic acolo, însă cel mai dramatic lucru a fost „blestemul afgan”. Este vorba despre soarta tragică pe care-au avuto cei care-au încercat să pună mâna pe acea pustietate. Toți au fost loviți iremediabil de blestem. Englezii i-au agresat la începutul secolului XX și, după ce au pierdut fără drept de apel, și-au pierdut și imperiul. În 1979, rușii au invadat Afganistanul și, timp de zece ani au încercat să facă legea acolo. În 1989, așa cum am mai amintit, au părăsit rușinos teritoriul și, imediat după aceea, imperiul li s-a făcut praf și pulbere. Au urmat americanii care, în 7 octombrie 2001, au atacat Afganistanul pe baza unor suspiciuni că această țară a participat la evenimentele 9/11. Fals! După tot zgomotul a ieșit la suprafață amestecul statului subteran american - în special prin intermediul serviciilor secrete - pentru a se obține un control mai strict al individului. 

Iată-ne la optsprezece ani de la ocupația americană. Afganistanul este la fel de instabil, în baza militară din Kandahar bombele talibanilor explodează cu aceeași cadență, iar țara, sub nicio formă nu a fost îmblânzită. În ciuda legilor date la intervenția directă a americanilor, a încercărilor de constituire a unor forțe de ordine sau a unei armate obediente, treburile au rămas la fel de încurcate. Nici naiba nu controlează nimic acolo, iar singurele informații care ajung la noi sunt știrile funebre referitoare la soldații care și-au pierdut inutil viața într-o luptă nejustificată de absolut nimic logic.

Nu știu dacă ați aflat că soarta Afganistanului e pe cale să se schimbe. Din nou! Pe 25 aprilie, rușii, americanii și chinezii au picat la pace, hotărând retragerea trupelor americane din Afganistan. Și uite-așa, o nouă „pacificare” îmbracă hainele eșecului. 

SUA pleacă de-acolo secătuită. Se retrage rușinos, la fel cum o va face și din restul teatrelor de război artificial create în întreg Orientul. Afganistanul însă are meritul de a fi fost singurul care a avut curajul să strige în gura mare că „regele e gol”. Și chiar așa e! Dezechilibrele economice ale SUA sunt deja mai mult decât nesustenabile, iar modelul lor care și-a pus amprenta asupra secolului XX e unul perimat, nefuncțional și de care s-a săturat toată lumea. Până și vasalii europeni încep să-și ascută colții. 

Blestemul afgan îl vom vedea materializându-se în cel mai scurt timp. SUA e „omul bolnav” al lumii de azi, așa cum Imperiul Otoman era în ultimele sale clipe de existență. Retragerea din Afganistan e doar uvertura unei tragedii care va schimba din nou lumea. 

Nu de puține ori am avertizat asupra faptului că urmează evenimente geopolitice la scară mondială, că noi iar suntem în barca în care nu trebuie să fim și că am pierdut din nou trenul către o independență reală față de toți factorii de putere ai lumii de azi. Din păcate, în loc să respirăm liberi aerul nostru, în numele unei ipotetice libertăți i-am chemat pe alții să ne respire aerul. Ne-am sacrificat soldații în războaie care nu erau ale noastre, ne-am trădat prietenii și am întors spatele celor care, în alte dăți, ne oferiseră ajutorul lor. Ne-am comportat ca niște drogați și, în scurt timp, toate acestea se vor răzbuna.

Uniunea Europeană ai cărei membri „second hand” am ajuns e doar o imensă lipitoare care ne golește resursele, e o himeră care-și propune să creeze un stat utopic în spatele unei doctrine oculte dovedită a fi fost aberantă încă de la nașterea ei cu forcepsul. Noi, în loc să ne opunem sau să stăm ceva mai retrași, ne aruncăm în barca radicalilor, pripindu-ne așa cum am făcut-o în toată istoria.

Rețineți, vă rog, că părăsirea rușinoasă a Afganistanului e doar primul pas. Urmează căderea abruptă a SUA - această gogoașă umflată numai cu minciuni - și moartea de facto a NATO. Evenimentele se vor precipita teribil în perioada imediat următoare, iar noi vom rămâne din nou cu buza umflată.