Începutul războiului

Iranul a anunţat oficial renunţarea la dolar în tranzacţiile cu petrol. "În prezent, tranzacţiile cu petrol în dolari au încetat complet, conform politicii noastre de vânzare de ţiţei în alte monede decât dolarul", a declarat ieri, 08 dec. 2007, ministrul de externe iranian, potrivit agenţiei ISNA. Motivul? Simplu: oficial dolarul este din ce în ce mai slabşi provoacă pierderi exportatorilor; neoficial, Iran-ul s-a hotărât să înfrunte perfida Americă într-un moment în care aceasta pare mai slabă ca oricînd.

Renunţarea totală la dolar în tranzacţiile cu petrolul ar fi o lovitură extrem de dureroasă pentru SUA. Şi aceasta pentru că petrolul este cea mai tranzacţionată marfă, iar pierderea influenţei pe această piaţă poate duce SUA într-un colaps. În mod sigur, în urma anunţului făcut de către Iran(al patrulea exportator mondial de ţiţei) dolarul se va deprecia accelerat. La fel de sigur este că următorul anunţ va fi făcut de către Hugo Chavez, bun prieten al actualului preşedinte iranian. Este o chestiune de săptămâni sau, cine ştie, poate chiar zile(sau ore?).

Gândind logic, această mişcare ar putea reprezenta începutul căderii SUA, cădere care nu ar avantaja pe nimeni. Dincolo de puterea pe care o are, America este consumatorul mondial numarul unu. Aceasta face ca orice turbulenţă de pe această piaţă să se simtă în toată lumea. Iar schimbarea monedei de tranzacţionare a petrolului nu reprezintă o turbulenţă, ci un uragan.

Cel mai probabil, în scurt timp vom asista la o izolare internaţională a Iranului pe motivul dosarului nuclear, urmată de un atac al SUA. Acesta s-ar constitui şi într-un semnal destul de clar dat lui Chavez care oricum se confruntă cu o opoziţie în creştere puternică(să nu uităm rezultatele ultimului referendum). Celor care sunt sceptici cu privire la acest scenariu, le reamintesc faptul că Saddam Hussein anunţase, cu puţin timp înaintea primelor bombe, intenţia de a modifica moneda de tranzacţionare a petrolului. Iar urmarea o ştim toţi.

Civilizaţia petrolului - partea a doua

Dacă în prima parte am observat o realitate destul de şocantă, şi anume accea că civilizaţia noastră este dependentă de combustibilii fosili, în această a doua parte ne vom ocupa de previziunile care se fac în ceea ce priveşte nivelul rezervelor petroliere.

Temerile legate de terminarea rezervelor de petrol au început să fie auzite încă din anii '80. Poate că vă mai amintiţi de cercetările în domeniul biogaz-ului începute şi la noi pe vremea lui Ceauşescu, de autobuzele-bombă s.a. Din păcate toate acele cercetări au fost luate în râs cu toate că cei aflaţi atunci la putere au receptat cum trebuie temerile exprimate de unele voci. În acea perioadă a apărut celebra teză conform căreia rezervele de petrol se vor termina în 40 de ani, cele de gaze naturale în 50, iar cele cărbune în 60 de ani.

O teorie care este foarte prezentă în ultima perioadă este cea denumită Olduvai, publicată de Richard C. Duncan în anul 1989. Însăşi numele teoriei, acela al celui mai important sit preistoric de pe planetă, ne duce cu gândul la întoarcerea în epoca de piatră. Conform acestei teorii, durata civilizaţiei industriale va fi de cel mult 100 de ani, adică până cel târziu în anul 2030, iar ultimele perioade ale acestei civilizaţii sunt cele situate în jumătatea dreaptă a graficului(vezi figura):

• slope (înclinarea) - este perioada cuprinsă între anii 1979 şi 1999, caracterizată printr-o scădere cu 0.33% a producţiei de combustibil fosil pe cap de locuitor
  
• slide (alunecuşul) - este perioada cuprinsă între anii 2000 şi 2011, caracterizată printr-o scădere a producţiei şi creştere a necesarului de energie
• cliff (panta, căderea) - este perioada de după anul 2012, caracterizată printr-o criză energetică accelerată finalizată cu secarea tuturor resurselor.

Dacă aşa va fi, rămâne să vedem. Există numeroşi critici ai teoriei Olduvai. Mulţi dintre ei vorbesc despre faptul că multe din datele incluse în studiul lui Duncan ar fi eronate. Pe de altă parte, tot mai numeroşii susţinători ai teoriei Olduvai vin cu simulări complexe realizate pe modele care imită realitatea şi care sugerează apropierea apocalipsei energetice. Alţii, mai categorici, precum Richard Preston vin cu formulări şocante ca de exemplu: "The earth's immune system, so to speak, has recognized the presence of the human species and is starting to kick in. The earth is attempting to rid itself of an infection by the human parasite".