Crăciunul uzurpat

35 de ani. De la „Crăciunul criminal” - în care  o gașcă bolșevică a decis să marcheze „transmutarea” comunismului în globalism printr-o crimă ritualică, executată în ziua sfântă a Nașterii - trecem acum într-un nou scenariu, iar piatra kilometrică a noului setup este „Crăciunul uzurpat”. 

S-au făcut eforturi monumentale pentru „legalizarea” cu succes a Guvernului ilegitim prin intermediul președintelui ilegitim. Ordinul fusese clar: până în Crăciun trebuie ca scenariul uzurpării totale a țării să fie executat. De ce atâta grabă? Pentru că totul se execută milimetric, nu se acceptă absolut nicio abatere de la scenariu. România trebuie să aibă totul pus pe tapet acum pentru ca bizonului să i se încetățenească în creier că ăstea sunt „autoritățile legale”. 

Nu vi se pare ciudat că nu se mai vorbește nimic de alegeri? Nu vi se pare ciudat că la televiziunile sistemului s-a dat ordin pe unitate să se revină la programul clasic, având cât mai puține inserturi politice? Hai cu sarmaua, hai cu muzica, hai cu damblaua. Doar din când în când apar chestii „domestice” gen „autoritățile”, „Președintele României urează...”, „Premierul țării promite ...” s.a.m.d. E scenariu tipic de obișnuire. Plăvanul nu mai e ilegitim, Ciolacu nu mai e un învins în alegeri. S-a pus batista pe țambal. De ce?

Gândiți-vă bine. Mai țineți minte Crăciunul anului 2021? Vorbeați despre certificate verzi, iar prin ministere se clocea planul vaccinării obligatorii. Era, ca și acum, o tensiune mare în societate. Plăvanul la fel de acru cum îl știți, la fel de impasibil, trăda totuși o teamă. Autoritățile transmiteau prin canalele arondate(presă și TV) că „vaccinarea trebuie să fie obligatorie”. Vă mai amintiți cum rahatul ăla de CNCD se ruga se Parlament sau Guvern să ia decizia „chipării” deoarece că ei sunt OK din acest punct de vedere? Atunci s-a făcut și schimbarea la Ministerul Sănătății și, cu toate că lumea îl înjură, Rafila nu a mers așa cum mergea sistemul. Știu că atunci am făcut împreună cu foarte mulți cititori o interpelare la Ministerul Sănătății și ni s-a răspuns în timp record. Cu toate că răspunsul era în linie cu sistemul, tonul era diferit, sugerând că urmează să se petreacă ceva. Și, după sărbători, s-a petrecut: a venit marea eliberare pe fondul începerii Operațiunii Militare Speciale din Ucraina. 

Acum bănuiesc că e ceva simetric și tare mi-e frică să nu aibă legătură tot cu Ucraina. Situația armatei Ucrainei este una disperată. Este atacată din 11 direcții diferite pe propriul teritoriu și din 8 direcții în Kursk. Masacrul din Kursk e greu de descris. Sursele occidentale vorbesc propagandistic despre pierderile coreenilor(care, totuși, acolo sunt trimiși ca să se antreneze!), dar nu amintesc nimic despre - spun unele surse - cei peste 20 000 de morți ucraineni de-acolo. Recent unii oficiali occidentali au scăpat în presă numărul pierderilor totale ale armatei Ucrainei, care ar fi de 1 milion. E fals! 1 milion erau prin primăvară-vară, acum sunt mult mai mulți! Dacă mai țineți minte, pe la începutul conflictului, Zelenskyi spunea la televizor că „urmează să vină armatele occidentale să apere Ucraina”. În situația disperată de acum, asta e singura posibilitate. Și, vă reamintesc, Franța și Anglia au anunțat că au intenția să trimită soldați acolo, sub forma unor corpuri private de armată. N-o mai amân, înțelegeți ce poate urma din toată asta! După starea de urgență energetică pe care-a dat-o Republica Moldova, nu lipsește decât o stare de alertă la noi, care apoi să fie, ușor, ușor, înlocuită cu una de urgență. Și-apoi „cătănie, cătănie și iar cătănie”!

Mă rog, nu-i unicul scenariu. Peste tot sunt nervii întinși la maxim. În Serbia Occidentul a organizat un „Colectiv” ad-hoc, în Georgia e haos s.a.m.d. Dar, să știți, există și reversul de partea cealaltă. În Coreea de Sud tentativa de instalare a stării de urgență a eșuat, iar Taiwanul de azi este - din punct de vedere al spiritului - similar Germaniei de Est față de Germania de Vest. Pe insulă s-a introdus o cenzură atroce, oamenilor le este interzisă cultura chineză, diverși autori chinezi sunt scoși pe șest din librării și scrierile acestora circulă „pe sub mână”, asemeni scrierilor interzise pe vremea comunismului. Tensiuni sunt de ambele părți ale noii cortine, motiv pentru care devine clar că va avea loc o tranșare în forță a situației. Însă, spre deosebire de 1989, acum în cădere liberă este ideologia occidentală. 

Ați rămas surprinși de discursul lui Trump în ceea ce privește mișcarea trans? Nu vi se pare ciudat că n-ați mai văzut reziștii izmenindu-se pe străzi pentru a protesta? De ce? Pentru că asta e o forțare disperată a sistemului american, menită a salva ce se mai poate salva. Absolut tot ce-ați văzut ideologie vestică, și care părea infailibilă, se dărâma pas cu pas. E un nou jucător pe planetă, necunoscut până acum. Dar, cu toate că ar trebui să ne liniștim, e cazul să ne îngrijorăm. Toate dezvoltările de acest tip se fac cu sânge. La noi, din nou, sistemul e paralel cu realitatea. N-are habar ce joc se joacă și de aceea va fi jale. 

Rețineți: se schimbă ciclul și totul se va schimba radical. V-am spus de atâta amar de vreme că 2024 e un an de cumpănă. Sper să nu mai fim noi cei care înregistrează victime!

Acum ori niciodată

În afara jigodiilor pe care le critic la automat, constat cu stupoare că în lunga listă a contestatarilor lui Călin Georgescu se află inclusiv oameni pe care, la un moment dat, i-am creditat, considerându-i OK. Nu mă surprinde, știu că omul e schimbător și, de aceea, nu bun bază decât pe oamenii cu care n-am luptat umăr la umăr în chestiuni de viață și de moarte. Într-adevăr, dau mult credit oamenilor, chiar și atunci când nu-i cunosc suficient. Dar nu am așteptări de la ei. Prefer să fiu surprins plăcut atunci când e o situația critică decât să fiu dezamăgit.

Căcărău

Să încep abrupt: sunt ferm convins că toată povestea pe care băsiștii au însăilat-o pentru a-i lipi lui Crin Antonescu porecla „Căcărău” e falsă. Sunt ferm convins de asta și fix de aceea am ținut să precizez încă de la începutul articolului. În mod paradoxal însă, am lăsat ca titlu fix porecla și-o să  mai spre sfârșitul articolului de ce.

Le-am spus-o apropiaților, am spus-o chiar și în comentariile mele de pe rețelele sociale faptul că individul Crin Antonescu este unul dintre puținii politicieni pe care-i urăsc visceral. De ce? Pentru că m-a păcălit. Și nu doar pe mine, ci pe toți cei care, la un moment dat, au crezut că un asemenea centurist politic poate fi vreodată un punct de greutate al politicii. Și supărarea mea vine de la faptul că, sunt convins că el, ca individ, nici măcar n-a vrut să mă păcălească. Pare paradoxal, însă chestiunea e de-a dreptul dramatică și-o să v-o explic pe îndelete.

Antonescu nu-i un om rău. Nu seamănă jigodiilor pe care le cunoaștem din politică. E diferit. El, ca individ nu vrea să facă rău sau, mai bine spus, nu e conștient de răul pe care-l face și de-aici vine pericolul. Așa reușește să păcălească, să se strecoare, pentru ca apoi să provoace adevărate cataclisme. 

Antonescu nu-i un bădăran. Vorbește frumos și te păcălește. Ai impresia că are ceva în cap când, de fapt, nu-i vorba decât de-o spoială, de o superficialitate pe care știe s-o prezinte poleit. E asemeni unei mărgeluțe de sticlă: strălucește frumos în ochii neghiobilor, dar, atât bijutierul, cât și cel rafinat, știu bine că nu face doi bani. Are un nativ talent retoric, de care abuzează. A făcut-o când s-a cățărat la vârful PNL-ului, pe care l-a ridicat până la momentul la care a devenit ... captivul celui mai detestat partid al României, PDL. Zece ani a urlat Antonescu, abuzând de retorica sa surdă, împotriva lui băsescu, a PDL-ului, a mafiei politice introduse de mafia securiștilor interlopilor ai lui băsescu, pentru ca, în final, să-i salveze, trecându-i cu arme și bagaje în căruța sa și permițându-i papițoiului gângav de la Sibiu să devină președinte al României. 

Pe Antonescu nu trebuie să te răzbuni. Pentru a vedea câte parale face, trebuie doar să-l pui să facă ceva. Orice! Ponta l-a pus să revizuiască Constituția și-a reușit să arate întreaga goliciune a personajului. După câteva ședințe în care-a pozat precum un faraon a făcut întreg proiectul praf. A reușit să scape situația de sub control întrucât nu înțelegea nimic, era depășit de problemă, iar disperarea i se citea pe față. Când i s-a bușit așa-zisul proiect a răsuflat ușurat! Apoi am avut scurtul episod în care-a venit președinte interimar, pe perioada suspendării lui băsescu. Acela a fost un apogeu al umilinței pentru el. Părea că nebunul curții s-a cățărat pe tron. Nu cred că e cineva care să nu-și amintească acea mostră de penibil absolut, anume discursul său în engleză în fața reprezentantului FMI în România. Vă mai amintiți? „Hiăr ui have ză fainăns minster the ăăă madăr and the ăăă fadăr of zis ăăă”. Și-a rupt mâinile în discvursul ăla!

Poate vă întrebați, pe bună dreptate, de ce i s-au întâmplat lui toate acestea? Răspunsul e simplu: pentru că, în realitate, Crin Antonescu e un incapabil, o nulitate absolută, un om care nu poate face absolut nimic în afară de a mânca căcat. E bun dacă-i dai ocazia să facă ditirambe retorice, dacă-l lași să vorbească precum un magnetofon stricat. Doar atunci strălucește, când vede o cameră și-un microfon în față. Pune-l să mănânce căcat și-o va face artistic întrucât el numai astra a făcut toată viața. 

Că are un caracter mic se vede studiindu-i traiectoria. După ce s-a bătut în piept că-i Eroul de la Termopile al politicii, s-a aliniat umil în linie, precum un cățel care se gudură de foame. Motivul? Postul de Comisar European pe care l-a ocupat nevastă-sa, altă nulitate sforăitoare, în mandatul căreia nemții au făcut praf industria autohtonă de transport de marfă prin „Pachetul Mobilitate”. 

Ceea ce e însă devastator la acest individ e capacitatea sa de a provoca daune. Dacă-l urci pe o funcție, poți să te aștepți ca într-un timp record să pice tot ce are în subordine. Pune-l șef peste cea mai rentabilă companie din lume și pariez cu toată averea mea că în maxim doi-trei ani o duce-n faliment. Dă-i o țară pe mână și-o va șterge de pe fața pământului. 

Spuneam că-l urăsc și-o fac nu pentru că ar rău sau pentru că l-aș bănui că uneltește ceva. Aiurea, nici nu e capabil să se gândească la așa ceva. E prea leneș. El vrea să facă bine nu pentru că ar avea convingerea că trebuie să fii de partea binelui, ci pentru că știe că așa discursul are mai mult impact. În rest, după ce s-a terminat discursul s-a terminat și „binele lui Antonescu”. E atât de inconștient și de superficial încât nu-l văd punând botul la un act de corupție de-ăla de zile mari, în urma căruia să pută de bogăție. Și-abia aici e pericolul întrucât aparenta sa cinste vine din caracterul său de parazit mărunt. E incapabil să facă ceva grandios, dar în mod sigur, dacă-i dai impresia că-i scuipi vreo stipendie de câteva mii de euro încasați legal, imediat va redeveni acel vierme umil, gata să-și țină gura și să lase ditai corupția să-i treacă pe sub nas, motivând ulterior că dormea din cauza obozelii cauzată de „problemele țărișoarei”.

L-am văzut îngurguțându-se împotriva lui Georgescu. Gândul că va deveni candidatul unic la președinție al monstruoasei coaliții l-a energizat brusc. S-a trezit din nou vorbind. Pentru a-l contrazice pe Georgescu s-a apucat să dea definiția poporului exact așa cum a dat-o Corneliu Zelea Codreanu. Băi, frate, copiată unu-la-unu, explicată așa, ca la carte, numai bună să fie înțeleasă de cei care-l urmăresc și care-i pică în hățișul retoric. Și mai spune și că e corectă, mai mult, că e cea mai corectă definiție! Bă, mă lași! Tocmai de mi-ai dat un motiv să-l întreb public pe tovarășul Alexandru Florian de la Institutul Elie Wiesel, cam ce păzește domnia sa pe-acolo? Păi ce facem, frate, după ce-ai înfierat doctrina legionară că ar fi toxică, acum bagi capul la cutie în fața deluviilor retorice ale lui Antonescu? După ce l-ai contrat pe Georgescu, aruncând cu dejecții în el, acum stai umil și îl mângâi pe creștet pe Antonescu din cauză că-i mai legionar ca așa-zișii legionari? Închid paranteza.

Ceea ce e important de reținut în ceea ce-l privește pe Antonescu este capacitatea sa de distrugere. În banalitatea sa, personajul e asemeni unui păianjen care-și întinde infama plasă prinzându-i în ea pe naivi. E o formă fără absolut nici pic de fond, un balon umflat care pare un luptător fioros, dar care atunci când dă peste un ac se transformă în milioane de bucățele irelevante. Pericolul însă vine din faptul că el nu vrea să fie așa, ba chiar e ferm convins că nu-i așa. Însă, imediat după ce se cațără pe funcție, caracterul său banal începe să-și facă de cap și, asemeni păianjenului, trece la devorarea naivilor. 

Abia acum pot să revin la începutul articolului pentru a justifica titlul. Am spus că sunt ferm convins că toată povestea cu „Căcărău” e falsă. Dar asta nu înseamnă că porecla nu i se potrivește. Privind atent personajul înțelegi o chestie cât se poate de simplă și intuitivă: singura sa caracteristică este acel imens deluviu verbal, asemeni unei diaree care nu se mai termină. De-aceea, porecla Căcărău îl caracterizează. Și de aceea mi-am intitulat în acest fel articolul. 

Totuși, cât de blestemată e această țară dacă aici, în ciuda nenorocirilor care se petrec, încă sunt mulți cei care cred că speranța se numește Căcărău? Gândiți-vă bine la asta!

1989 - ce-a fost înainte și unde s-a ajuns după?

* Înainte de 1989 era un singur partid politic, PCR. Acum avem tot un singur partid politic, cu mai multe manifestări. FSN-ul emanau din PCR a format(sau a capturat) PSD, PNL, USR, UDMR. Au trecut 35 de ani și, iată, cu greu s-a produs o revoluție, permițându-se existența unei mici opoziții suveraniste. 

Benzina la 1 leu

Ați auzit că a spus Georgescu ceva de genul că poate fi „1 leu litrul de banzină”? Wow! „Cum poți să spui o asemenera aberație?” - urlă propagandiștii. Iar dacă urlă propaganda înseamnă că-i doare.

N-aș vrea să vă demonstrez cum se poate ajunge la 1 leu litrul de benzină, dar aș vrea să facem ceva mai interesant. E un experiment care, cu siguranță, vă va demonstra niște treburi mult mai complexe și surprinzătoare. Pentru aceasta ar trebui să găsiți pe cineva care era suficient de matur pe vremea lui Ceaușescu. Nu foarte matur, dar să fi apucat și el să intre în câmpul muncii, astfel încât să aibe puțin habar de realitățile de-atunci. Deci, după ce îl identificați, întrebați-l(întrebați-o) din scurt: „Auzi, cât era metrul cub de gaz pe vremea lui Ceaușescu?”. După asta, întrebați pe rând de: kilowattul de energie electrică, de metrul cub de apă, de cât plătea chirie(cel mai probabil stătea într-un apartament de stat, deci plătea chirie). Întrebați-l de biletul de tren sau de autobuz dacă era navetist. După ce puneți toate întrebările acestea, vă rog să verificați dacă am dreptate cu ceea ce vă spun mai jos.

Adevărata lovitură de stat

Recunosc, m-am cam luat cu treabă în ultima perioadă și nu am fost atent la nuanțe, mai ales atunci când m-au lovit transparent în freză. Dar trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Să o luăm așadar cu începutul: e 21 decembrie, a apărut bomba și e rupere! S-au găsit rușii care l-au sponsorizat pe Georgescu. E jale! Rupere mare. 

Marea separare tehnologică față în față cu marea prostie

Citeam acum câteva luni că rușii au reușit o penetrare adâncă în interiorul ASML. Pentru cei care nu știu, ASML produce litografe necesare producției de circuite integrate. Sunt o componentă esențială a industriei, iar ASML este cea mai avansată companie în domeniu. Concurenții săi sunt foarte puțini și au cote de piață mici. În domeniul litografelor pentru chip-urile de vârf, ASML practic nu are concurent. În concluzie, operațiunea rușilor pare un succes deoarece se presupune că ar fi reușit să extragă secrete de fabricație esențiale. 

După cum probabil știți, Rusia e sub efectul sancțiunilor occidentale și s-a trezit peste noapte în preistoria microelectronicii. Motiv pentru care e nevoită să se reinventeze. Știrea ar face pe oricine să se gândească la apariția unor clone rusești în condițiile în care s-a ajuns la o asemenea penetrare. Am fost tare curios și am urmărit fenomenul, mai ales că pe acolo se vorbea despre apariția unui „roadmap” în ceea ce privește dezvoltarea litografiei rusești. Documentul a ieșit acum câteva zile și e un șoc total! În prima parte a sa se demonstrează de ce Rusia nu trebuie să copieze modelul ASML. Conform acestuia, litografia EUV bazată pe tehnologia cu o lungime de undă de 13.5 nm este una scumpă și inaplicabilă necesităților tehnologice ale Rusiei. Litografele ASML din seria NXE depășesc 300 milioane EUR, iar noua generație este de câteva ori mai scumpă. În ciuda prețului, producătorii de top(TSMC, Samsung) consideră că modelul e eficient economic, aceasta ca efect al poziției de monopol a companiilor respective. În document este menționat clar că, din punct de vedere tehnologic, este imposibil acum ca o țară să replice modelul ASML întrucât acolo este vorba de o deschidere fără precedent a proiectului și de atragerea unor tehnologii de top în care alte țări dețin controlul. Și, ca argument suprem, se aduce în atenție eșecul SUA sau al Japoniei de a replica succesul ASML. Și-atunci? 

Ei bine, în roadmap se propune ceea ce era de așteptat, adică amplificarea efortului în direcția dezvoltării unui litograf suveran, care există de ceva timp atât ca proiect, cât și ca prototip. Tehnologia dezvoltată de ruși este net diferită. Utilizează un laser cu o lungime de undă mai mică, de 11.2 nm, ceea ce duce o creștere a rezoluției cu 20%, dar și simplificarea generală a instalației și un cost final redus. Ceea ce o face foarte potrivită pentru producții mai mici. Ideea e că, la ora actuală, litograful dezvoltat de ruși lucrează în tehnologie de ... 350 nm, adică o tehnologie specifică anului 1996. Pare hazliu pentru unii, dar în realitate există o grămadă de componente actuale care sunt realizate în această tehnologie, în special cele din industria auto, telecomunicații sau în zona energetică. Conform roadmap-ului, în 2026 urrmează să fie livrate litografe în tehnologie de 130 nm, după care se consideră că diferențele tehnologice vor fi acoperite mai rapid. Ideea e că, în conformitate cu documentul menționat, rezultă nu doar că tehnologia pe care o dezvoltă acum rușii va fi capabilă la maturitate de depășire a performanțelor litografiei EUV a olandezilor de la ASML, ci și un fapt mai important, anume că după depășirea perioadei restricțiilor, industria litografică rusească va putea intra direct în concurență cu marii producători mondiali(Nikon, ASML etc.), beneficiind de prețuri mult mai bune și o robustețe mai mare a echipamentelor.

Pun aici punct poveștii cu litografele rusești pentru a sări într-o altă zonă, anume cea auto. Toată lumea e speriată de mașinile chinezești care vin pe piață nu doar cu costuri mai mici, dar și cu tehnologii excepționale. Recent am mers cu un Xiaomi SU7 și, vă spun sincer, e din alt registru. N-aș fi crezut niciodată că o asemenea mașină poate fi produsă în China. După experiența cu ea însă, vă pot spune fără menajamente și cu certitudine că o asemenea mașină nu poate fi produsă în Europa. 

V-am povestit recent despre aventura mea semi-electrică, iar întrebarea pe care și-ar pune-o oricine ar fi de ce în China motorizarea electrică are atâta succes în timp ce-n Europa e un eșec? Răspunsul e simplu: în China s-a pornit de la bază, s-au făcut calculele în ceea ce privește solicitarea rețelei care-a fost îmbunătățită astfel încât să suporte stresul indus de milioanele de autovehicule electrice care sunt puse la încărcat. S-a dezvoltat infrastructura de bază, pentru ca apoi mașinile electrice să intre natural în circulație. În Europa s-a dat cu hei-rup-ul socialist gen „trebuie să”. S-au luat decizii aberante și totul e un eșec strigător la cer. Sunt mulți critici ai mașinilor electrice, printre care și subsemnatul, dar există avantaje în ceea ce privește deplasarea urbană cu asemenea vehicule. Cei care au fost în China au putut observa limpede cât de respirabilă este atmosfera orașelor mari care, în urmă cu doar 20 de ani, erau niște capcane chimice în care riscai să te sufoci pe stradă. O infrastructură deșteaptă ar putea facilita dezvoltarea unui transport electric urban eficient, care ar mai îndepărta din poluarea pe care o cunoaștem și care are efecte asupra sănătății locuitorilor. Doar că transportul electric nu e un panaceu întrucât, așa cum am mai spus, în practică muți „rezervorul cu benzină” în afara localității. Asta înseamnă că trebuie să faci eforturi de îmbunătățire a infrastructurii electrice întrucât consumurile de energie electrică ajung să-ți sară de câteva ori peste cele actuale. Nu mai vorbesc de zona de producție unde, de asemenea, trebuie mărite substanțial capacitățile. Închid aici paranteza pentru a reveni la subiectul producției auto din China.

Probabil că acum vă gândiți că avem de-a face cu un avantaj al Chinei strict pe partea electrică a industriei auto, ceea ce e fals. De fapt avem surprize majore. Un exemplu nu-mi dă pace. Noul motor hibrid global al celor de la Mercedes, nume de cod M252, va fi unul cu un randament record de 50%. E o realizare, doar că acest motor nu se dezvoltă în Germania, așa cum ne-am așteptat, ci în ... China. Însă, în China nu va fi dezvoltat la vreo subsidiară a Mercedes, ci la Aurobay China, care, de fapt, e Geely! Inginerii germani doar supervizează producția motorului pentru a se asigura că sunt respectate condițiile de calitate ale Mercedes.

Și pentru că am pronunțat Geely, poate că ar fi timpul să vorbim despre Horse Power Limited. Ați auzit de această companie? Ar fi trebuit deoarece sunt prezenți în România, preluând o mare parte din ... platforma Dacia de la Mioveni. V-am făcut curioși? Horse Power este un joint venture între Renault și Geely, care produce întreaga gamă de motoare termice utilizate de Renault. Cei care sunt apropiați de domeniul auto știu bine că francezii au fost producătorii unor motoare temice excepționale, care au făcut istorie. La fel și nemții de la Mercedes. Ceea ce ar trebui să remarcați este că întreaga istorie europeană de 100 de ani de motoare termice a fost preluată din mers de China. Așadar, în scurt timp, dacă vei avea nevoie de un motor performant, va trebui să mergi în China. Iată cum, o bună parte din cunoștințele - altă dată neprețuite - ale tehnologiei europene au devenit o marfă achiziționată pe nimic de chinezi. Care chinezi știu să profite din plin întrucât, atât pentru transportul de marfă, cât și pentru cel pe distanțe lungi, pariază pe motoarele termice hibride datorită eficienței sporite. 

Și uite-așa, dacă în ceea ce privește litografele vorbim de separare tehnologică, acum discutăm despre dispariția cunoștințelor de pe teritoriul Europei. Totul este opera Uniunii Europene, acest nou URSS al incompetenței absolute. Fără doar și poate, să reușești să distrugi o industrie cu o tradiție de peste 100 de ani, precum cea auto, este o performanță demnă de antologia prostiei. Atunci când „panoramăm” lumea, constatăm că deja situația a devenit extrem de complexă. Marile puteri se bat în tehnologii și își împart lumea, în timp ce proștii chibițează de pe margine fără să realizeze că le fuge pământul de sub picioare. La cum arată lucrurile, peste ceva timp, în cartea de istorie vom citi despre cum prostia absolută a reușit să scufunde întreg continentul european. Confruntându-se cu provocări de neimaginat în alte vremuri și aflată sub o obosită ocupație americană, Europa e incapabilă să se definească și va deveni o pradă în viitorul apropiat. Așa cum am mai spus în materialele trecute, Vestul Europei este într-un pericol iminent de islamizare și intrare sub sfera de influență a Arabiei Saudite, ceea ce ar fi o rușine istorică. După ce de atâta amar de vreme Europa a dominat copios Asia, iată că i-a venit rândul la a se transforma din stăpân în sclav. Și totul ca efect al unor elite inepte care, crezându-se stăpâni absoluți, au reușit să-și transforme avantajele în pietre de moară. 

Va fi o lecție pentru generațiile viitoare acest mod în care prostia scufundă tot. Pentru noi, ceea ce se întâmplă e un avertisment care ar trebui să ne facă să înțelegem că în scurt timp va trebui să ne bazăm doar pe propriile picioare. Și, dacă vrem să se aleagă ceva de noi, va trebui să scăpăm urgent de prostia care băltește la toate nivelele puterii. Dacă Ciolacu - omul care a accelerat prăbușirea economică a României - este văzut ca „singura alternativă viabilă de premier”, vă dați singuri seama cât de mare e negura în care ne aflăm. 

Ce poate ieși din ceea ce se vede cu ochiul liber?

Am rămas dator cu o promisiune. În urmă cu două zile am postat pe canalul meu de Telegram un grafic al evoluției acțiunilor Enron, cu comentând că voi reveni asupra sa. Cum revenirea nu s-a produs ieri - așa cum promisesem - unii cititori m-au tras de urechi, reclamându-mi că nu au înțeles mesajul, așa că sunt dator cu explicații. Nu a fost în intenția mea să nu mă țin de cuvânt, dar deseori lucrurile nu se desfășoară așa cum ne-am dori. Mă rog, iată-ne acum gata să ne așezăm la discuție.

Jurnal buleftrik

Am niște treabă prin nordul Italiei și implică mai multe deplasări. Așa că necesitatea unei mașini e nediscutabilă. Dar sunt probleme mari cu mașina. În primul și-n primul rând parcarea. Dar și reglementările absolut tembele care-ți cer ca, în cazul în care ai o mașină termică, să plătești anumite taxe de mediu prin anumite zone ale orașelor. Nu știi că ai trecut pe-acolo, nasol: te filmează și te trezești cu amendă acasă. Ei bine, fix la strategia pe care s-o urmez mă gândeam atunci când băiatul de la centrul de închirieri m-a întrebat ce mașină vreau. Așa că am luat una „plug-in hibrid” ca să scap de taxele aberante și ca să fiu și un pic român(o să înțelegeți puțin mai târziu de ce). 

Revoluția din 1989 în direct

Există o controversă majoră în ceea ce privește Revoluția Română, mai precis cine anume a dat lovitura de stat. După Revoluție s-a instaurat ideea că rușii au contribuit decisiv la căderea lui Ceaușescu prin intermediul cozilor de topor pe care le aveau aici, dar și ca efect al unei infiltrări masive realizate de așa-numiții „turiști veniți să viziteze România”. În tot acest noian de certitudini, există o voce oarecum singulară, cea a domnului Bogdan Herzog, care pune logica înaintea a ceea ce s-a cimentat deja: ce interes ar fi avut rușii să-și taie singuri creanga de sub picioare?

Continuarea loviturii de stat a dictatorului Klaus

La o săptămână după lovitura de stat instrumentată de Plăvan prin intermediul CCR, avem oficial prăbușirea întregii narațiuni referitoare la așa-zisul amestec al unui „actor statal străin” în alegerile autohtone. Spun asta apăsat deoarece vineri procurorii care anchetează așa-zisul amestec au rămas fără combustibil, întrucât n-au mai adus nimic proaspăt pentru alimentarea fondului propagandistic. Așa ne-am trezit cu situația hazlie în care televiziunile sistemului dezbăteau de zor aceeași ciorbă reîncălzită a întâlnirii dintre Potra și Călin Georgescu, în condițiile în care justiția l-a eliberat complet pe Potra. După cum bine știți, la recurs, n-a mai rămas în picioare nici măcar controlul judiciar pe care prima instanță i-l dăduse lui Potra forțată  de presiunile sistemului. 

Siria Update

După instaurarea conducerii jihadiste a țării, dacă am încerca să facem o categorisire a țărilor în funcție de implicarea lor acolo, am avea trei categorii: insiderii, adică cei care știu exact ce se întâmplă, indiferenții, adică cei care n-au nicio treabă cu Siria(de ex. Brazilia) și netoții, adică cei care au impresia că știu cu ce se mănâncă „ciorba siriană”, fără a înțelege absolut nimic din fenomen. O să vă descriu pe rând fiecare categorie pentru a înțelege mai bine care-i situația din Siria.

O săptămână de la lovitura de stat

A trecut o săptămână de când un nemernic, pompos numit președinte, împreună cu o gașcă de dubioși - intitulată Curtea Constituțională - au dat o crâncenă lovitură de stat într-o țară în care oricum asta era bomboana de pe colivă. În țara în care educația e o operațiune psihologică de spălare pe creier, în care sistemul de sănătate e cea mai rapidă cale către cimitir și în care justiția a ajuns sinonimul nedreptății și arbitrarului, confiscarea încă unui drept, cel la vot, se înscrie firesc în ceea ce putem deja numi „parcursul european al României”.

Coaliția trădării și lumea care vine

„Un pesedist nu va vota dom'le niciodată un userist!” - ăsta era cântecul de lebădă, refrenul preferat al celor care „le spuneau pe șleau” în campania electorală. Aproape că te și gândeai la „pesedistul arhetipal”, acea formă ideală de „homo pesedeus”, hrănită strict din izvoarele ideologice sacre social-democrate și care, când aude de USR se îmbârligă mai rău ca șarpele prins în capcană.

Analiza de aur

Cei care mă citesc de mai mult timp vor rămâne puțin surprinși deoarece știu opiniile mele în ceea ce privește aurul. Nu-l consider un metal esențial, ci un complex istoric al omului, întrucât are o utilitate marginală în societate. Cu toate acestea, sunt câteva elemente care trebuie reținute. Aurul este suficient de rar, dar și suficient de disponibil, suficient de uniform răspândit pe suprafața Pământului, astfel încât să reprezinte un element universal. De-aici vine capacitatea sa de a se transforma în monedă de schimb. Așa cum am spus de multe ori, aș considera mult mai OK o monedă a cărei valoare intrinsecă să fie legată indubitabil de mărfurile pe care le tranzacționează, care să fie suficient de elastică încât să fie efectiv o imagine a ofertei de bunuri și servicii. Acesta e motivul pentru care aurul nu mi se pare OK ca monedă.

Deparazitarea necesară

Știu că e o perioadă în care toți suntem cuprinși de pesimism. Așa se întâmplă atunci când puterea este uzurpată. Lovitura de stat dată de Plăvan în cârdășie cu cei nouă membri ai Curții Constituționale este un act de agresiune de o dimensiune nevăzută de la instaurarea Dictaturii Regale a deviantului Carol al Doilea. Iată că a venit tot o jivină nemțească, mult mai degenerată(spre deosebire de Carol al Doilea ăsta e o râmă impotentă) care ne conduce către o negură similară. Mult mai grav este că întreaga clasă politică autohtonă - cu câteva mici excepții - s-a aliniat în spatele jigodiei, sprijinind lovitura de stat, așa cum au sprijinit și teroarea COVID. 

Trump nu te va salva!

O opinie de-a sistemului se întinde precum o pecingine: cică trebuie să stăm să așteptăm până pe 20 ianuarie deoarece, după această dată, Trump își preia mandatul și totul se schimbă. E o prostie, o manipulare de zile mari! De fapt, prin chestia asta, sistemul caută să amâne furia românilor. Dacă stai și aștepți data de 20 ianuarie, te vei trezi că nu se întâmplă nimic, dar Plăvanul s-a instalat dictator și-și consolidează poziția. De fapt asta se urmărește!

Analizând și reanalizând ceea ce ni se întâmplă

O să încep cu o chestie care vi se va părea șocantă: faptul că mă citiți ține, pur și simplu, de hazard. Nu am făcut absolut nimic pentru a apărea în viața dumneavoastră. Doar m-am apucat să scriu pe o platformă impersonală(Blogger) fix ceea ce-mi trecea prin cap. Inițial nu mă citea nimeni sau, dacă mă citea vreun prieten o făcea strict întâmplător deoarece voia să verifice „ce i-a mai trecut prin cap lu' Diaconu”. Între timp treburile s-au schimbat, dar ceea ce trebuie înțeles e că de ajuns ați ajuns pe blogul meu strict ca efect al hazardului. Și mai șocant e că majoritatea covârșitoare a chestiunilor care țin de viața personală a individului din ziua de azi nu sunt un efect al hazardului, ci al condiționării.

Decarisul social

Să faci o manifestație împotriva rezultatelor unui vot, în condițiile în care efectiv nu există indicii că rezultatul a fost viciat, este ceva demn de o lipsă absolută de creier. Cine oare, pe lumea asta ar putea avea o gândire atât de strâmbă, astfel încât să facă manifestație împotriva unui proces pur democratic? Cum cine? Ăi mai democrați dintre democrați, anume comuniștii. V-ați uitat cu atenție la mișcarea de agitație de la noi? Ați studiat personajele care se pun în fruntea acestor agitații absolut aberante precum musca pe moțul rahatului? Hai să vedem cine sunt, poate înțelegem în ultimul ceas ce e cu ei.

Necesitatea independenței

Când ești sclav devii una cu stăpânul. În anumite civilizații, la moartea stăpânului, erau trimiși pe lumea cealaltă și servitorii, pentru a-i fi de folos acolo. Cu toate că pare o metodă barbară, este aplicată - într-o formă sau alta - și în prezent. Acum sclavii nu se mai omoară fizic, dar noii stăpâni se debarasează de ei. Motivul? Sclavul e parte a stăpânului. De aceea cel care se răzbună pe stăpân simte nevoia să se răzbune și pe sclav. Ca parte a stăpânului, sclavul îi imită calitățile și defectele. Dacă stăpânul e nebun și sclavul e nebun, dacă stăpânul e bolnav, la fel și sclavul.

Siria la zi

Pentru a înțelege complexitatea situației din Siria este necesară o privire puțin mai concentrată asupra zonei. De aceea azi îmi propun - așa cum v-am promis - să vă aduc toate informațiile necesare unei analize clare și fără echivocuri asupra a ceea ce se petrece în mod real acolo.  Harta atașată trasează situația din teren. Teritoriile controlate de forțele guvernamentale siriene sunt colorate cu roșu. Cu alb avem teritoriile aflate sub stăpânirea așa-zișilor rebeli sirieni. Cu verde sunt teritoriile controlate de rebelii sprijiniți de Turcia și cu galben zonele aflate sub control kurd. Și-acum să le luăm pe rând. 

Un șah geopolitic

O planificare precară și o coborâre inexplicabilă a nivelului de securitate au făcut ca în Siria să reizbucnească mișcările islamiste. Într-un timp record, islamiștii au recucerit Aleppo și alte orașe care păreau tranșate definitiv în favoarea regimului lui Bashar al Assad. Povestea este extrem de interesantă dacă dăm la o parte ceea ce se vede în teren.