Trăim vremurile acelea?

Foarte mulți sunt tentați să considere că trăim vremurile profețite. Există atâtea elemente care ne fac să cădem pe gânduri, lăsându-ne planurile de-o parte. Oriunde te uiți vezi chestiuni care seamănă izbitor cu ceea ce s-a profețit. Au venit timpurile? Asta ne întrebăm din ce în ce mai des. 

Tehnopolis

Am avut un week-end extrem de haotic, generat de readaptarea la fusul orar. Somnul la ore nepotrivite, trezitul la alte ore imposibile, abulie, incertitudine s.a.m.d. Cei care trec prin asta știu bine la ce mă refer. Date fiind evenimentele, a fost nevoie să mă întorc rapid, fără a mai beneficia de o readaptare treptată, așa cum îmi propusesem. Mă rog, asta-i situația. 

A început războiul

SUA au bombardat facilități legitime are Iranului de pe teritoriul Siriei, declanșând astfel războiul în Orient. Poate vă gândiți că, fiind ținte din Siria, SUA au lovit indirect în Iran. Nu, nu e așa. Lovitura, după cum veți înțelege imediat, este o adevărată declarație de război.

Pe marginea evenimentelor

În Războaiele Opiului, cele care ar fi putut distruge definitiv China, a existat un personaj rămas aproape necunoscut: Grigori Platonovici Karpov, arhiepiscop de Simferopol, cel care va deveni mai târziu Sfântul Gurie. Acesta a fost un exemplu de om total, care electriza nu doar prin cunoștințele sale vaste, dar și prin energia pozitivă pe care o emana, un teribil semn al credinței sale. Timp de 18 ani Sfântul Gurie s-a aflat într-o misiune spirituală în China. Treburile statului rus și cele ale bisericii se întrepătrundeau pe acea vreme, astfel încât Gurie a fost, de facto, Ambasador al Rusiei în China. 

Statul te vrea bolnav!

De fapt nu statul, pentru că statul nu mai există. Există doar o gașcă infectă, pusă la vârf și care se autointitulează stat, cu rolul de a parazita bugetul și de a prăbuși cu dezinvoltură căruța-n râpă. Aparent titlul e eronat. Doar că statul mai are o funcție, aceea de telecomandă pentru prostime. Iar din acest punct de vedere își îndeplinește rolul cu o perfecțiune greu de egalat.

De ce se cenzurează?

Îmi place că tot felul de voci au început să iasă pentru a-și exprima îngrijorarea față de blocarea lui Cristoiu de pe Youtube. Sincer să fiu eu nu înțeleg un singur lucru: unde-au fost oamenii ăștia până acum? Au trăit în pădure, au fost legați la ochi și la urechi? Opiniile lor îmi par a fi chestiuni atât de naive încât îmi provoacă râsul. 

Vremea paradoxurilor

Citez din niște analiști ai piețelor extrem de isteți: 

1. Acțiunile sunt în scădere ca și cum ar fi recesiune
2. Imobiliarele cresc ca și cum nu ar fi recesiune 
3. Obligațiunile scad deoarece FED-ul crește ratele
4. Aurul însă crește ca și cum FED-ul ar reduce ratele
5. Prețul petrolului crește ca și cum s-ar apropia un război
6. Prețul acțiunilor tehnologice crește ca și cum n-ar fi nicio problemă

BRI și apusul SUA

Conform unei note Goldman, China nu și-a mai reînnoit certificatele de trezorerie cu scadența de 10 ani, preferând încasarea banilor. Este o mișcare pe care am semnalat-o de mai mult timp, în care China renunță treptat la deținerea de datorie americană. Mișcarea este una cât se poate de dură deoarece, dat fiind necesarul tot mai mare de bani, SUA trebuie să inventeze cumpărători. Iar ultimii cumpărători inventați sunt ... amărâții de englezi. 

Orientul în flăcări și lumina răsăritului

În timp ce-n Orientul Mijlociu am avut parte de cel mai mizerabil eveniment, în China Forumul BRI arată o altă lume, orientată către cooperare și pace. Iar aici nu avem de-a face cu vreun slogan infect, ci de o inițiativă de dezvoltare multi-regională care încearcă să înlocuiască sunetul ascuțit al armelor cu tactul proceselor industriale, al dezvoltării infrastructurii și, în general, al unei noi abordări a cooperării dintre țări. O să tratez pentru început ceea ce de întâmplă în Israel pentru ca mai apoi să tragem concluziile care se impun.

De ce acel patron nesimțit are dreptate și tu nu?

S-o încep abrupt. E un moment în dezvoltarea oricărei afaceri când începi să simți greutatea pe umeri. Pentru mine a fost după ce am depășit 50 de angajați. Ești suficient de încrezător în viabilitatea ideii/ideilor tale, dar business-ul se complică și, în ciuda faptului că tu crezi că îl conduci, în realitate e un haos. De obicei nu sunt puse la punct procedurile interne, nu creezi o structură organizațională eficientă, multe chestii încă se fac pe genunchi, dar treaba merge și te menții motivat. Iar tu ești în continuare „omul orchestră”, cel care știe fiecare ungher, care e întrebat de „cum se face aia” de la portar la cel mai specializat angajat.

Vremea ticăloșilor

Există o jigodie care se auto-intitulează „economist liberal”. Ca orice javră a sistemului, are blog ținut de New York Times, iar opiniile sale sunt larg preluate de media americană. Și, de asemenea, ca orice jigodie, se dă în spate când trebuie să răspundă pentru faptele sale. 

Moartea post-adevărului

În timp ce Israelul se pregătește să intre în Gaza, numeroși oameni atrag atenția asupra faptului că cerbicia în a-și impune punctul de vedere se poate termina extrem de prost. Observăm că SUA trimite în disperare echipe de suport într-un ultim efort de a-și proiecta puterea. Însă există un element care le dă tuturor fiori reci pe șira spinării: pierderea narativului.

Sărăcia - manual de utilizare și curs de evadare

A fi sărac e pagubă, e boală, e nenorocire! Asta spun cei mai mulți. Și tremură în timp ce-o spun, de frica să nu cumva să fie prinși de flagelul său nefast. „Bine că nu suntem săraci” - spun cu mândrie părinții care le pot asigura odraslelor ceva mai mult decât au avut ei parte. „Am scăpat de sărăcie” - spune cu ușurare-n suflet cel care știe cum se culca flămând, cu lacrimi în ochi. Sărăcia e un flagel, o teamă, o predestinare. E frica de foame, de boală, de căderea iremediabilă. 

UE cere cenzura fără să știe ce anume trebuie cenzurat

Mă uit cu stupoare la schimbul de mesaje dintre Thierry Breton - comisar european pentru piața internă -  și Elon Musk, proprietarul rețelei sociale X. Într-o scrisoare de o pagină, tiripliciul european îl trage pe Musk de urechi cerându-i să nu mai disemineze fake-news-uri prin rețeaua sa. Totul e legat, desigur, de evenimentele din Israel.

Răzbunarea matematicii

Datoria americană a crescut cu peste 500 mld. $ în ultimele trei săptămâni și cu peste 2.1 tln. $ în ultimele patru luni. Deja se vede din avion că trăim în timpuri aberante. Practic nu mai există frână. Statul american nu poate opri această hemoragie. E imposibil! Prin toate jocurile politice care se fac, dincolo de vorbele mari care se spun, până la urmă se ajunge tot la mărirea în sus a plafonului. Există vreo limită?

Gânduri

Ieri l-am văzut pe moroiul de la Kiev așteptat cu toată pompa de Plăvan și de Ciolacu. O chestie care-i sfidează pe cei aproximativ 60% dintre români care se opun Ucrainei în actualul conflict. Paiațele de la putere însă execută exact ceea ce le cer stăpânii. Și execută fără să se sinchisească. De ce?

Ecuația Orientului care dărâmă castelul de nisip al Occidentului

„Micul nostru secret” în ceea ce privește invazia Irakului nu a fost - așa cum s-a și dovedit, de altfel - vreo armă nucleară sau chimică existentă acolo, ci câștigarea unei poziții cheie pe hartă. Motivul? Forțarea exportului de gaze dinspre  Orientul Mijlociu spre Europa ca alternativă la Rusia. După Irak a urmat Siria. Motivul? Același. Priviți harta și veți vedea clar piesele puzzle-ului. Doar că în Siria treburile nu s-au mai pupat, iar în Irakul jefuit fără milă de americani „coeziunea” a picat ca o frunză-n vânt. Orientul are prostul obicei de a strica jocurile imperiilor. Nu știu de ce, dar ceea ce știu este că mereu îi iese acest joc. 

Deocamdată e șah. Vedem ce urmează.

Văzând ceea ce se întâmplă în Israel, îmi tot vine în minte un proverb chinezesc(圍魏救趙) pe care vi-l voi explica ceva mai spre sfârșitul articolului. Înainte de a porni mai departe voi prelua însă o analiză a „ciudățeniilor” atacului Hamas de pe o sursă apropiată armatei ruse:

Israel în direct

Imaginați-vă că m-aș apuca să lansez de la mine din curte un atac asupra conducerii României. Cu tehnologia casnică existentă poți să fabrici rachete artizanale pe care să le direcționezi la câțiva kilometri distanță.  Cum credeți că ar fi atacul? Cu siguranță, să vezi o rachetă care-i explodează Plăvanului în ogradă e ceva spectaculos. Sau, la fel, să-l vezi pe Ciolacu evacuat din Palatul Victoriei. Fără doar și poate ar ieși un spectacol mediatic pe cinste, dar întrebarea e cât ar dura până la anihilarea mea? O oră, o jumătate de oră sau mai puțin?

Tâlcul crizei

Mă uit la ceea ce se întâmplă pe piețele financiare ale lumii și sunt cuprins de un ciudat sevraj întrucât pare că retrăiesc diverse crize din diferite timpuri. Sunt aceleași setupuri care se repetă, asta în timp ce oamenii sunt la fel de puțin conștienți de efectele nebuniei în care se intră. 

Prin hățișul libertăților arestate

Tucker Carlson dezvăluie într-un interviu că a fost împiedicat de Guvernul SUA să-i ia un interviu lui Putin. Este o știre efectiv șocantă. Cum poți împiedica un cetățean al SUA să vorbească cu cine vrea sau să scrie ce gândește, în condițiile în care libertatea cuvântului este parte a principiilor constituționale în SUA? Ei bine, uite că se poate! Iar când guvernul își pune în cap să te blocheze, reușește deoarece are multe alte metode de a te convinge. 

Vremea separării apelor

Fără doar și poate trăim timpuri istorice. Debarcarea lui Kevin McCarthy - fulgerătoare și fără echivocuri - arată schimbările tectonice masive din politica americană. Poate părea un eveniment normal pentru cei din afara SUA. Însă nu este! Ceea ce vedem acolo e începutul unei revoluții(sau involuții absolute întrucât nu avem toate datele).

De ce zâmbește Putin?

Aud o propagandă deșănțată cum că, prin decizia luată în SUA, „Putin se bucură”. Nu-i aud însă pe bravii propagandiști spunând de ce au ajuns americanii la fundul sacului și cum de le crește datoria precum Făt Frumos, cum de le sărăcește într-un asemenea hal populația și cum de economia lor a ajuns una similară economiilor din Orientul Apropiat, pe baza stoarcerii ultimelor picături de petrol din pământ și din rezerve. Despre asta nu prea se mai vorbește. 

Picajul piețelor și răsăritul Noii Lumi

V-am spus într-un articol recent că urmează un picaj generalizat al piețelor deoarece țările cu resurse nu mai acceptă manipularea prețurilor. Un exemplu este petrolul. Occidentul, prea încrezător în propria-i putere, a crezut că poate elimina pe oricine prin simpla sa voință. Doar că, așa cum am văzut și la scară mai mică, există viață și fără Occident.

De când e pregătit „Planul Ucraina”?

Ca să înțelegeți vechimea planului pus în desfășurare în Ucraina, ar trebui să vă întrebați ce-a fost cu nenea ăla din Parlamentul Canadei. V-am mai atras atenția asupra acelui eveniment. E de-a dreptul hilar faptul că, după ce s-a declanșat scandalul, Hunka a declarat unui reporter că el aștepta să moară liniștit alături de familia sa și că acum, ca efect al scandalului, va fi nevoit „să fugă la prietenii săi din America de Sud”. Hopa, e o chestiune interesantă aici, care merită subliniată. Culmea, dacă a aflat-o subsemnatul, cum de nu e cunoscută de CIA sau de Mossad, servicii cunoscute că au vânat masiv naziști pentru a-i aduce în fața justiției?