Fără a fi patetici, putem spune că ieşirea la rampă de vineri a lui Mugur Isărescu se poate constitui ca intrarea oficială a României în sezonul crizei. Cu o creştere excesivă a creditării (pe care BNR va încerca să o limiteze în perioada imediat următoare), cu un deficit record al contului curent şi cu semnale negative din partea analiştilor şi a agenţiilor de rating, România începe să arate destul de prost. Şi, pentru ca lucrurile să respecte deplin legile lui Murphy, suntem într-un an electoral, adică într-o perioadă în care pe cei care conduc ţara îi poţi suspecta de orice, numai de responsabilitate nu.
Nu am contacte în interiorul Băncii Naţionale şi nu ştiu cauzele pentru care această ieşire a guvernatorului s-a făcut abia acum. Datele problemei sunt aceleaşi de mai mult timp, iar reacţia BNR mi se pare întârziată. Privită însă dintr-un alt unghi, această ieşire poate fi considerată o reacţie de disperare. Economia este într-o situaţie în care are nevoie de o abordare unitară şi responsabilă. În acest joc, din păcate, BNR nu are partener şi, din această cauză, în câteva luni, putem asista la un dezastru. Cel mai pesimist scenariu este cel în care leul se va devaloriza în raport cu euro la un nivel de peste 4 RON/EUR, inflaţia va creşte peste 9.5%, iar anul agricol în care ne aflăm se va dovedi a fi unul slab(de calamităţi naturale putem avea parte oricând). Într-o asemenea situaţie putem asista la o contracţie serioasă a întregii economii, cele mai afectate domenii fiind campioanele de acum(retail-ul, construcţiile, serviciile financiare). Sper totuşi să nu avem parte de un asemenea scenariu pentru că, în acest caz, luminiţa de la capătul tunelului se va dovedi mai inaccesibilă ca oricând.