Și-atunci sângele va începe săcurgă pe străzi

De ceva vreme Bugetul a devenit o chestiune atât de secretă încât doar inițiații merită să-o cunoască. Și nu orice fel de inițiați, ci cei care au trecut printr-o sesiune de alegeri parlamentare. Este adevărat că-i frumos? Noi toți vom deveni inițiați doar după ce ne vom fi exprimat sau nu opțiunea electorală. Vedeți dumneavoastră, inițierea asta e o chestie similară unui viol ritualic: nu contează dac-ai fost sau nu obiectul său, el se revarsă oricum peste tine.

Uraganul american?

Observ foarte multă emoție în zona celor care cred că se mai poate schimba ceva în urma confruntărilor electorale din SUA. Menționarea României în cazul corupției lui Biden îi face pe unii să juiseze la gândul că „uraganul” care vine de-acolo va curăța și mizeria din societatea noastră. Am vești proaste, dragii mei: așa cum reclama care se derulează neîncetat la TV cu nu știu ce detergent minune nu-ți face curat în caă, la fel e și cu corupția. Așteptați revelații? Le-ați avut, micuților, dar n-ați făcut nimic cu ele.

Vrăjmașul invizibil

Sunt foarte puțini cei care cunosc documentul pe care-l dau mai jos. Este vorba despre scrisoarea deschisă pe care arhiepiscopul Carlo Maria Vigano - fost ambasador al statului Vatican la Washington - i-a trimis-o lui Donald Trump pe 7 iunie 2020. Surprinde în tonul scrisorii limbajul tranșant, fără echivocuri, cu care sunt descrise transparent confruntările prezentului. Din păcate realitatea este cea pe care ne-o arată Carlo Maria Vigano: asistăm neputincioși la bătălia dintre un rău minoritar și-un bine majoritar, bătălie pe care tabăra întunecată stă s-o câștige.

Capitularea Europei

Macron a chemat la Elysee familia profesorului decapitat. Poate părea un gest măreț însă, din punctul meu de vedere, e un gest de neputință. Dincolo de vorbele goale, în care tiriplicul francez e maestru, s-a propus organizarea unui omagiu național. Nu vreau să par cinic, dar asta-mi aduce aminte de momentul în care familia regală saudită l-a invitat la palat pe fiul lui Jamal Khashoggi pentru a-l mitui și pentru a i se smulge - ajutat și de sclipirea armelor gărzii - mulțumiri pentru familia regală saudită.

Scenariul de iarnă

Hai să vedem, din nou, care-i scenariul care urmează să ni se servească, de data aceasta pentru sezonul de iarnă. Așadar avem o creștere a numărului de cazuri, exact așa cum vă povesteam în luna august. Avem orașe blocate și, ca noutate absolută, obligativitatea purtării măștii peste tot. Mai mult, Vela și-a scos melițienii în civil pentru a aplica amenzi. De ce? Pentru că într-un climat polițienesc ura față de autoritate se poate transforma în atașament față de aceasta dacă „măsurile se vor dovedi bune”.

De ce avem acest dezastru?

Agricultura e o activitate total dependentă de vreme. Poți face ceva pentru a reduce dependența de vreme? Desigur. În activitatea asta aurul este reprezentat de apă. Însă, când acest aur e prea mult se transformă în belea. Așadar, pentru a avea agricultură trebuie să ai apă în cantități care să nu depășească suficientul. Dacă ai prea multă ai inundații, dacă ai prea puțină ai secetă. Dacă ai câtă-ți trebuie ai record de producție la hectar.

Underground

Activez în ceea ce se numește „zona underground”, în sensul în care opiniile pe care le exprim sunt cele care „nu se spun” sau, mai bine zis, pe care „nu e bine să le spui”. Cine-a stabilit că „nu e bine” într-o lume în care relativismul aberant a stabilit că „fiecare are dreptul la adevărul și dreptatea sa”e o altă discuție. E o poleială pentru că peste tot persistă șoapta asurzitoare conform căreia „nu e bine să spui aia sau ailaltă”.

COVID - ce știm?

De șapte luni trăim cu „teroarea COVID”. De șapte luni indivizi dubioși împrăștie minciuni și răspândesc panica printre oameni. Când spui că nu-i OK să isterizezi lumea pentru o viroză ți se spune negaționist. Ești arătat cu degetul. Deja există o conduită pe care trebuie s-o urmezi. Altfel ești eliminat din start.

Trebuie totuși să avem puterea să ne liniștim și să punem frumos, pe hârtie, tot ceea ce-am avut până acum. S-o facem frumos, la liniuță, astfel încât să înțelegem, fără isterie, despre ce-i vorba.

Scrisoare deschisă

Stimate tovarășe Stalin,

Nu mi-am primit solda pe ultimele două luni de muncă. Eu am continuat să scriu, dar contabilul ăla cu „creon chimic” de la kaghebeu nu mi-a contabilizat postările din cauză că s-a îmbătat zilnic și a ignorat toată munca mea. De asemenea, întrucât rubla s-a devalorizat, veniturile mele în monedă capitalistă au scăzut și nu mai pot să-mi duc traiul zilnic. O peroadă am compensat cu veniturile suplimentare venite dinspre iranieni și nord coreeni, dar și acolo s-a întâmplat același lucru. În plus nu prea mai găsesc locuri în care să schimb riali sau woni. Am doi saci de rafie plini ochi cu bancnote de-astea și nu am ce face cu ele. Menționez că la „caseria” kaghebeului nu mi se mai schimbă banii ăștia din cauză de restricții. Păi și eu ce fac?

Așa arată comunismul corporatist

Prima dată ți se spune c-ai călcat strâmb. Protestezi, dar ei îți răspund în câteva secunde că e ca ei nu ca tine și „case closed”. Apoi îți comunică pedeapsa.

 

 

Maria, regina tăvălelilor

Imediat după Revoluție a apărut o specie elitistă: fufimea monarhistă. Tot felul de muieri cu opinii beton, disprețuind „prostimea” și emițând „judecăți de valoare”. Între altele nu pot uita o sintagmă care se repeta obsesiv: „sfânta regină Maria”.

Nu sunt eu un individ religios, dar când vine vorba de sfințenie ciulesc bine urechile și-mi pun cap la cap toate informațiile. Nu de alta, dar termenul e unul care necesită o atenție sporită. Oare ce era sfânt la fosta regină a României?

Ce-i drept, Maria a fost o personalitate a epocii sale. Ea a fost cea care ne-a proiectat pe harta lumii. Motivul e mult mai pământesc decât ați putea crede: curvăsăria sa fără perdea. A scrie despre toți amanții săi e o întreprindere imposibilă. Maria era mai depravată decât o cățea în călduri. Pur și simplu, cum mirosea a bărbat, nu se lăsa până nu-l epuiza cum știa ea mai bine.

Din nou imobiliarele

Ani de zile dobânzile joase au făcut posibilă perpetuarea unei clase de „investitori inteligenți”. Moda a început, cum era de așteptat, de peste Ocean, unde cetățeanul inteligent se împrumuta cu dobânzi mici pentru a cumpăra imobile în zonele bune, pe care apoi le închiria. Așa s-a ajuns la mari proprietari de imobile care trăiau pe spatele târlelor de „millennials” adepți ai „sharing economy”.

Carol, regele minune

Propaganda monarhistă a tranzitat în asemenea hal vremurile încât, la ora actuală, Carol I apare ca un rege luminat care „ne-a câștigat independența”. Studiind însă istoria reală, absolut toată domnia acestui individ ne apare ca un șir continuu de ticăloșii.

În primul rând trebuie să înțelegem este că „Majestatea Sa” a venit în România cam cu degetu-n fund. A acceptat să vină suveran aici deoarece prin Germania cam făcea foamea. De altfel, cea mai mare realizare a domniei sale a fost proiectarea sa, după doar câțiva ani, pe primul loc în topul bogăției monarhilor europeni. Aici ar trebui să vedeți cam care a fost și este capacitatea acestei biete țări atât de jefuite de-a lungul timpului. Un neica nimeni din Prusia, venit cu deștu-n fund, ajunge în câțiva ani cu o avere mai mare decât suverana Angliei, cea care stăpânea imperiul în care soarele nu apunea niciodată!

De unde ni se trag toate acestea?

La Pitești, OMV Petrom urmează să demoleze ceea ce-a fost Arpechim. La inaugurare era cel mai modern combinat petrochimic nu doar al României, ci al lumii. Cu toate că, în conformitate cu contractul de privatizare, OMV trebuia să păstreze două rafinării în România, acest lucru nu s-a întâmplat.

Minciuna la putere

Toată uSRI-mea, atent coordonată, a rostogolit minciuna cu „șoferul lui Tudorache”. Nu-ți trebuie niciun efort pentru a vedea imaginile care încă se rostogolesc pe ecrane. Toată pulimea de multinațională e convinsă că-n sala aia sacul cu voturi a fost luat de șoferul lui Tudorache. Fakenews-ul a reușit.

Iluzoria baghetă a Samanthei

Propaganda electorală spunea că după 28 septembrie, întrucât mândrul USR va câștiga capitala, bucureșteanul racordat va putea face duș. Suntem în trei octombrie. USR-ul, după mișmașuri monumentale, și-a adjudecat întreg Bucureștiul. Cetățeanul branșat, tefelist majoritar acum, constată cu stupoare că Nicu Șhordan n-a avut nicio baghetă magică și că starea infrastructurii de încălzire e identică. Mai mult, viermele de la Sectorul 2 se apucase într-o emisiune să ne explice de ce sistemul de încălzire centralizată va ceda. Nu vă iluzionați: începe din nou mâncătoria de căcat a „odioasei moșteniri”.

„Toate nemţile vorbesc...”

M-a pus naiba să încerc să le arăt timișorenilor ce imbecilitate au făcut prin alegerea lui Samuel Fritz la conducerea „Timișorei” și „civilizatul Banat” s-a revărsat pe pagina mea pentru a direcționa invective greu de reprodus. În general șterg comentariile de acest tip pentru a nu jena oamenii mai slabi de înger care nimeresc pe-aici. De data aceasta însă m-am hotărât să le las deoarece, în sine, sunt o dovadă a superiorității „Banatului educat”. Vă spun sincer că și când mai trec prin zone extrem de insalubre ale patriei parcă n-aud un limbaj atât de rudimentar precum cel din comentariile de la articolul menționat.