Cât de mult ne afectează crizele globale

Conform unui raport al Băncii Mondiale, România şi Bulgaria sunt expuse unor riscuri majore în cazul unor turbulenţe ale pieţei globale. Motivul pentru care Banca Mondială ne consideră expuşi se datoreză, în cea mai mare măsură, deficitului record de cont curent. În cazul unei turbulenţe majore există riscul ca atât România cât şi Bulgaria să nu-şi mai poată finanţa deficitele prin intrările valutare de capital ceea ce ar conduce, în final, la o perioadă de recesiune.

Semnalul de alarmă a fost tras în momentul crizei ipotecare de pe piaţa americană, criză temperată prin scăderea dobânzii de către FED. Atunci au apărut primele analize care ne menţionau ca "victime sigure" în cazul unor probleme la nivel global şi, parcă pentru a confirma acest lucru, BVB a scăzut, iar moneda naţională s-a depreciat. Evident, aceste fenomene nu s-au datorat exclusiv problemelor de pe piaţa americană. Să nu uităm că s-au strâns mai multe elemente negativa care au pus presiune. Fenomene ca seceta sau temperarea creşterii economice nu aveau cum să nu influenţeze bursa sau cursul de schimb. Extrem de interesant a fost momentul în care aceste deprecieri s-au făcut simţite, adică la câteva zile de la semnalele negative venite de pe piaţa americană.

FITCH - Euro din 2015 pentru România

Agenţia de rating FITCH estimează că România va adera la euro în anul 2015, iar Bulgaria în 2013. După aderarea Sloveniei(2007), Ciprului şi Maltei (ianuarie 2008), calendarul estimat de către agenţia de rating este următorul:

• 2009 - Slovacia
• 2012 - Estonia
  
• 2013 - Lituania, Letonia, Polonia, Cehia
  
• 2014 - Ungaria

Dintre ţările care au aderat la UE în primul val, niciuna nu a respectat calendarul aderării la euro. Spre exemplu, în 2006, Ungaria estima că va trece la euro înainte de 2012. Gravele dezechilibre economice din această ţară au spulberat perspectiva unei aderări rapide a ţării la euro. Chiar şi 2014 poate părea un termen optimist atâta timp cît nu se ştie exact ce va face guvernul care va rezulta în urma alegerilor din 2010(actualul guvern, în ciuda criticilor interne, a facut progrese foarte mari în ceea ce priveşte consolidarea fiscală).

În ceea ce priveşte estimarea cu privirea la aderarea noastră la euro, 2015 nu reprezintă un termen sigur. Cei de la Fitch avertizează asupra problemelor cu inflaţia şi asupra tendinţei de supraîncălzire a econumiei.

Adevărata faţă a privatizării Petrom

Oferta pe care OMV a făcut-o pentru preluarea ostilă a Mol, de peste 11 de limiarde de euro, a aruncat în ridicol preţul pe care austriecii l-au plătit pentru Petrom. Vom încerca, în cele ce urmează să intuim adevărata amploare a dezastrului numit privatizarea Petrom.

După cum bine se ştie, valoarea de piaţa a unei companii petroliere este dată de nivelul rezervelor de ţiţei pe care le deţine. Pentru cei care nu sunt convinşi de justeţea acestei afirmaţii voi reaminti faptul că Shell a fost, cu câţiva ani în urmă, foarte aproape de faliment pentru că a falsificat nivelul rezervelor de petrol pe care le deţinea(prin includerea unor rezerve petroliere neexploatabile). Privatizarea Petrom le-a adus austriecilor dintr-un foc toate rezervele de petrol ale ţării şi o bună parte din cele de gaze. De asemenea, OMV a obţinut controlul asupra unor exploatări pe care Petrom le deţinea în străinătate. Pe scurt, în schimbul unui nimic de aproximativ 800 de milioane de euro, OMV a obţinut controlul asupra importantelor exploatări de petrol şi gaze ale Petrom. De asemenea, pe piaţa românească a produselor petroliere, Petrom este lider. Estimativ, numai rezervele de ţiţei şi gaze ale Petrom valorează peste 7 miliarde de euro(conform unei estimări a Raiffeisen Bank).

În cazul în care OMV va prelua MOL, se va pune problema restructurării mamutului rezultat. Mai pe şleau spus, vor mai trebui închise anumite unităţi, vor mai trebui daţi afară nişte oameni şi aceastea, în mod sigur, la indicaţiile UE. Cum nu se va pune problema închiderii unor unităţi din Ungaria sau din Austria, este foarte posibil ca OMV să nu mai fie interesat decât de petrolul românesc, nu şi de rafinarea acestuia aici, un motiv destul de bun pentru închiderea rafinăriilor deţinute şi concedierea unei bune părţi a angajaţilor. Dacă acest scenariu va fi pus în practică, costurile statului român ar fi enorme. În primul rând şomajul va creşte cu câteva procente, iar impozitele directe şi indirecte pe care le va încasa se vor reduce substanţial. Acestea, cu siguranţă, nu vor fi singurele pierderi!

Bomba celor peste 11 de miliarde pe care OMV le oferă pentru preluarea unei companii care, din câte ştiu eu, nu deţine rezerve petroliere, ne face să ne întrebăm de ce Petrom a fost vândut aşa ieftin. Sincer, această întrebare ne va urmări obsesiv mulţi ani de-acum înainte. Cei responsabili ne-au sugerat faptul că această privatizare ar fi fost cartea de schimb pentru intrarea României în UE. O placă bună de pus penru justificarea tuturor tâmpeniilor făcute până acum. Sincer să fiu, la ora actuală mă bântuie o întrebare: oare anularea privatizării Petrom nu ne costă mai puţin decât continuarea în aceste condiţii(probabil există destule motive pentru anularea privatizării)? Eu cred că nu ne-ar costa mai mult de câteva miliarde de euro. Destul de puţin faţă de valoarea adevărată a Petrom.

Valvis se umflă

Conform unor declaraţii ale lui Jean Valvis, grupul "La Dorna" se află în discuţii avansate pentru intrarea pe piaţa americană prin intermediul celui mai mare retailer din lume, Wal-Mart. În cazul în care acest contract se semnează, se poate spune că investitorul greco-elveţian a dat lovitura. Produsele pe care compania "La Dorna" ar urma să le exporte sunt din categoria bio, produse cu un grad de profitabilitate superior. Produsele bio ale companiei sunt exportate în prezent în Grecia.

Este posibil ca, după semnarea contractului cu Wal-Mart, "La Dorna" să devină interesantă pentru marii jucători de pe piaţa laptelui şi, cu această ocazie, Jean Valvis să iasă din afacere cu portofelul mult mai plin decât şi-ar fi putut imagina.

Misterul Cocor iese la suprafaţă

CNVM a aplicat o amendă record SC COCOR SA, în valoare de 300 000 EUR pentru "insider trading". Amenda este aplicată pentru că societatea susmenţionată a cumpărat un număr de peste 900 000 de acţiuni SIF3 în perioada 25 - 31 mai la preţuri cuprinse între 2.18 - 2.23 lei. Pe data de 31 mai a izbucnit "bomba" contestării majorării de capital a SIF3, iar preţul acestora a crescut cu aproximativ 38% într-o singură lună.

Sincer să fiu, nu am înţeles niciodată de ce un acţionar al SIF3 s-ar fi putut opune majorării de capital pe care această societate a propus-o. Dacă cele susţinute de CNVM se dovedesc adevărate, mişcarea COCOR ar putea deveni un exemplu pe piaţa de capital. Amenda, în condiţiile date, mi se pare chiar mică. Să nu uităm că în perioada respectivă s-au pierdut foarte mulţi bani atât ca urmare a pariului unora pe anularea majorării de capital cât şi ca urmare a tergiversării operării majorării.

Alan Greenspan iese la rampă

Fostul şef al FED s-a pronunţat asupra crizei creditelor ipotecare într-un interviu acordat cotidianului german Frankfurter Sonntagszeitung. Conform acestuia, criza prin care trec SUA a fost cauzată de către agenţiile de rating şi brokerii de credite care au s-au comportat total neprofesionist: "Cauzele problemelor actuale rezidă în faptul că oamenii au crezut că agenţiile de rating şi brokerii ştiu ce fac. Însă acestea nu s-au dovedit a fi pricepute". În acelaşi interviu, Greenspan a afirmat că autorităţile de reglementare nu mai trebuie să intervină pe piaţă, aşteptând mai degrabă ca aceasta să se autoregleze.

Interviul acordat survine în urma numeroaselor critici exprimate de către mulţi analişti americani la adresa politicii relaxate din perioada în care se afla la conducerea FED. Conform unor analişti, politica lui Greenspan de scădere a nivelului dobânzii a avut ca efect creşterea cererii de credite ipotecare şi creşterea nejustificată a preţului proprietăţilor. În acelaşi interviu, Greenspan a estimat o continuare a scăderii preţurilor pe piaţa imobiliară americană, ceea ce va antrena şi o scădere a consumului.

Recenta criză din SUA s-a propagat în Anglia, unde primul ministru a fost nevoit să garanteze integral depozitele populaţiei din bănci pentru a evita o retragere în bloc a acestora. De asemenea, începutul unei crize se întrevăd şi pe piaţa spaniolă unde, de câteva luni, preţul imobilelor a stagnat.

Veşti sumbre din China

În urma puseului inflaţionist care a lovit China, autorităţile de la Beijing au hotărât îngheţarea preţurilor pentru ultimul trimestru al anului curent. Aceasta survine în urma unei creşteri accelerate a preţurilor. Alimentele au crescut cel mai mult cu peste 18%, iar rata inflaţiei a ajuns la 6.5%, cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. Acestea sunt manifestările unei situaţii profund dezechilibrate. Surplusul comercial al Chinei este imens (162 mld. $), iar creşterea preţurilor survine în urma unui fluviu de bani care a intrat pe piaţă. Soluţia de îngheţare a preţurilor este una specifica societatăţii chineze. În timp ce pe pieţele libere intervenţia autorităţilor în economie se face prin intermediul dobânzii, măsura de îngheţare a preţurilor poate părea atât radicală cât şi prostească. Prin intermediul acestei măsuri banii de pe piaţa chineză nu se vor împuţina, iar efectele acestei măsuri nu se vor lăsa aşteptate. Economia Chinei este deja supraîncălzită. Cu toate că încă nu s-au văzut reacţii, estimez că în scurt timp pieţele din Asia vor fi paradisul short-iştilor.

Şapte ameninţări pentru piaţa imobiliară

Aflată într-o creştere evidentă din '89 până în prezent, piaţa imobiliară este unul din domeniile are suscită continuu interesul. Dacă stăm să judecăm, până la urmă cine nu ar fi interesat de o investiţie care într-un termen redus ţi-ar dubla, tripla sau chiar înzeci banii. Dacă ai fi cumpărat în 1990 o bucată de teren în Bucureşti, profitul pe care l-ai fi obţinut prin vânzarea terenului astăzi este extrem de greu cuantificabil. Presupunând că ai fi avut intuiţia să cumperi câţiva mii de metri pătraţi într-o zonă bună, probabil că o vânzare realizată azi te-ar fi trimis pe lista celor mai bogaţi oameni din România. Acesta este şi motivul pentru care piaţa imobiliară se situează în centrul atenţiei. Şi nu numai la noi.

Posibila scădere a preţurilor pe această piaţă a fost un subiect abordat de nenumărate ori. Anul trecut, guvernatorul BNR atrăgea atenţia asupra preţurilor exagerate din zona de nord a Bucureştiului, încercând să sugereze băncilor riscurile la care se expun prin creditarea investiţiilor in acea zonă. Privind retrospectiv, nu putem decât să observăm că în zona de nord a capitalei, nu numai că preţurile nu au scăzut, dar au crescut cu mult peste ceea ce estimau chiar şi dezvoltatorii. După aderarea la UE, au apărut numeroase voci care atenţionau asupra faptului că, preţurile imobilelor au scăzut în toate ţările care aderaseră în primul val imediat după aderare. Motiv destul de serios pentru a estima un comportament similar al pieţei imobiliare autohtone. S-a dovedit că nu a fost aşa, iar creşterile înregistrate sunt fabuloase. Puţină lume şi-ar fi imaginat anul trecut că o garsonieră în cartierul bucureştean Drumul Taberei, construită înainte de 1977, poate ajunge la un preţ de 65000 EUR. Iar dacă te iei după agenţii imobiliari, acest preţ este unul bun, întrucât toată lumea se aşteaptă ca preţurile să mai crească. Toate aceste observaţii te duc automat cu gândul la faptul că piaţa noastră imobiliară se mişcă fără oprire în sus, iar cei care încă mai susţin că preţurile imobilelor vor scădea nu sunt decât nişte neînţeleşi sau nişte indivizi care bravează şi se opun trendului din motive numai de ei ştiute. Ceea ce susţine creşterea este, inevitabil, cererea care este superioară ofertei. Deficitul de locuinţe continuă să fie mare, iar aceasta, spun agenţii şi analiştii imobiliari, va face ca preţurile să continue să crească încă cel puţin doi ani.

Motivul pentru care m-am hotărât să public această analiză este, în principal, legat de faptul că, aşa cum intuiesc, piaţa a intrat în supraîncălzire, iar aceasta nu poate avea ca efect decât o inversare a trendului sau, în cel mai bun caz, o stagnare. Cel mai bun exemplu de schimbare a trendului este cel înregistrat de către moneda naţională în raport cu euro. Nimeni nu ar fi pariat acum două luni pe o creştere a euro în raport cu leul. Existau numeroşi analişti care targetau euro la 2.8RON şi, sincer să fiu, nu ştiu pe ce se bazau. În acea perioadă m-a surprins în mod plăcut faptul că unul dintre cei care au evidenţiat faptul că este o contradicţie între aprecierea leului şi seceta care a făcut ravagii a fost Mircea Badea care, sincer să fiu, pare rupt de fenomenele financiare, dar a dovedit un simţ al realităţii extrem de dezvoltat. Un simţ al realităţii care pe care ar trebui să-l aibă mulţi dintre cei care intenţioneză să-şi cumpere o casă şi pe care îi îndemn să ia în considerare ameninţările pe care le-am identificat şi pe care le consider extrem de viabile. Ştirile precum cea referitoare la retragerea Polimeni sau faptul că piaţa stagnează(conform unor ştiri de ultimă oră) sunt lucruri care ar trebui sa-i neliniştească pe cei care pariază pe imobiliare. Citiţi mai jos ameninţările pe care le-am identificat şi ţineţi cont şi de ele atunci când vă hotărâţi să cumpăraţi un imobil.

1. Devalorizarea leului
Aceasta este principala ameninţare pentru preţul imobilelor. Piaţa imobiliară românească se raportează la euro, iar o apreciere a acestuia va antrena o presiune de scădere a preţurilor. Nu trebuie să uităm faptul că românii îşi încasează salariile în lei (decuplarea salariilor de euro s-a produs pe fondul aprecierii monedei naţionale, iar o recuplare este greu de imaginat). Aceasta va implica o reticenţă mai mare a oamenilor în momentul în care vor fi puşi în faţa contractării unui credit în monedă străină. Devalorizarea leului va afecta într-un mod dramatic preţul chiriilor; scăderea chiriilor ar putea fi declanşatorul inversării de trend.

2. Contextul internaţional
Ne place sau nu, trăim într-o societate globală, iar fenomenele economice se corelează cu o viteză fabuloasă. Recentele probleme ale pieţei imobiliare americane nu s-au rezolvat după injecţia de fonduri. Există încă numeroase semnale negative venite de peste ocean, iar semnalul că această criză se globalizează vine din Anglia, unde se înregistrează o rată extrem de ridicată a restanţelor rezultate din creditele ipotecare. Nu trebuie să dau decât exemplul băncii Northern Rock, unul dintre cei mai mari operatori de pe piaţa creditelor ipotecare, care confruntându-se cu un val de retrageri a fost nevoită să contracteze un împrumut de urgenţă de la Banca Angliei. Mai amintesc, cu toate că nu este cazul, că preţul acţiunilor Northern Rock a scăzut cu 31%. Probleme au început să apară şi în Spania, o altă piaţă care a avut creşteri susţinute la imobiliare. În cazul în care confirmarea acestei crize va veni şi de pe una din pieţe mari ale UE (Franţa sau Italia) fenomenul de depreciere va fi căpăta forme radicale. Nu este exclusă intrarea pe un trend descrescător a pieţei imobiliare japoneze, ceea ce ar face ca şi Asia să fie cuprinsă de această criză.

3. Contextul regional
Pieţele imobiliare vecine sunt deja sub noi în ceea ce priveşte nivelul preţurilor. Cu un deficit de locuinţe comparabil cu al nostru, pieţele imobiliare din Ungaria şi Polonia au un nivel al preţurilor mult mai mic şi aceasta în condiţiile unei infrastructuri net superioare. De asemenea, salariile din aceste ţări sunt superioare celor de la noi. Ţinând cont şi de tendinţa de uniformizare a preţurilor din UE, este posibil ca acest nivel al preţurilor să se constituie într-un factor suplimentar de presiune.

4. Creşterea restanţelor la creditele ipotecare pe piaţă
Ca urmare a deprecierii monedei naţionale, celor care au contractat credite în euro le va fi din ce în ce mai greu să facă faţă ratelor lunare. Relaxarea extrem de mare a creditării persoanelor fizice pentru achiziţia de imobile (începută acum câţiva ani şi desăvârşită la începutul anului curent cu acceptarea unor expuneri foarte mari) îşi va arăta adevărata faţă în momentul în care băncile vor fi nevoite să scoată la vânzare proprietăţile ipotecate. Dacă fenomenul incapacităţii de plată va lua amploare ne putem aştepta la o scădere accelerată a preţurilor. (O atenţionare sporită pentru cei care deţin acţiuni la bănci!)

5. Ameninţarea unor fenomene naturale
Declanşarea unui cutremur de peste 6 grade în zona Vrancea(să nu uităm că un cutremur nu s-a mai înregistrat de mult timp) va face ca actualele clădiri cu bulină(risc seismic A) să cadă, iar cele cu risc seismic B să trecă în clasa A. Aceasta va face ca marea majoritate a blocurilor construite înainte de 1977 să devină construcţii nesigure, fapt care, în mod sigur le va afecta preţul. Un cutremur va avea influenţe negative asupra întregii pieţe deoarece, în ochii investitorilor, piaţa imobiliară locală va fi considerată una nesigură. Putem spune că amploarea unui cutremur va afecta direct proportional preţul imobilelor.
De asemenea, spectrul unor inundaţii va face ca zone întregi din oraşe să fie considerate nesigure, deci improprii unor investiţii. Creşterea temperaturii globale va afecta în mod negativ preţurile din localităţile care nu sunt situate in apropierea cursului unei ape mari(râu sau fluviu). Din această perspectiva, există o ameninţare majoră pentru Bucureşti dacă ţinem cont de creşterea accelerată a populaţiei.

6. Schimbarea comportamentului românilor
Se remarcă în ultima perioadă o scădere a apetitului de proprietari a românilor. Practic, viaţa de chiriaş nu mai este ceea ce era înainte, existând numeroase avantaje ale acesteia din care amintim numai mobilitatea mai mare datorată posibilităţii de schimbare rapidă a locuintei şi lipsa problemelor legate de managementul proprietăţii(probleme care vor deveni din ce în ce mai complexe pe măsură ce vor fi introduse noi taxe pe proprietate). Deocamdată nu au apărut complexe rezidenţiale dedicate exclusiv chiriaşilor, dar multe din actualele dezvoltări imobiliare se vor reprofila în cazul picaj al pieţei imobiliare.

7. Profesionalizarea pieţei imobiliare
Motorul creşterii imobilelor a fost, în mod ciudat, agentul imobiliar. Aceştia nu au făcut altceva decât să impună plata comisionului exclusiv de către cumpărător, printr-o schemă destul de simplă: vânzătorul fixează un preţ, agentul adaugă acestui preţ comisionul pe care ar trebui să-l încaseze de la vânzător şi publică anunţul cu noul preţ, mai mare cu 2-3%. Este lesne de înţeles că, în momentul în care cineva decide să vândă, va lua ca bază preţul din ziar, care include şi comisionul agenţiei. Acesta a fost mecanismul care a făcut ca piaţa apartamentelor vechi să crească exponenţial.
Lanţul acesta va fi, în mod sigur, rupt de normele(europene) pe care va trebui să le îndeplinească o agenţie imobiliară. Implementarea acestor norme pe piaţa românească va duce la dispariţia numeroaselor agenţii imobiliare de cartier care nu fac altceva decât să strice piaţa imobiliară prin introducerea unor practici incorecte.

FED a tăiat dobânda cu 0.5%

Decizia FED de reducere a dobânzii cu 0.5% era una aşteptată. Efectele imediate ale acestei mişcări nu s-au lăsat aşteptate. Principalii indici ai pieţei americane s-au apreciat puternic(vezi imaginea), dolarul s-a depreciat faţă de euro, iar cotaţiile obligaţiunilor pe termen lung au scăzut datorită temerilor investitorilor privind creşterea inflaţiei din Statele Unite.

Prin intermediul acestei mişcări, FED speră să împiedice intrarea economiei americane în recesiune în urma crizei de pe piaţa creditelor ipotecare(criză care încă nu a trecut). Nu trebuie uitat că aceasta este o măsură strict monetară. Dacă nu va fi dublată de o îmbunătăţire a indicatorilor economici, efectele ei vor fi anulate.

În ceea ce ne priveşte pe noi, efectele sunt previzibile:
- deprecierea dolarului faţă de leu(recorelarea curentei deprecieri a dolarului faţa de euro)
- creşterea preţului acţiunilor listate la BVB şi RASDAQ(ultima perioadă a fost una de aşteptare şi la noi, caracterizată printr-o lichiditate foarte mică).
Totuşi, creşterea bursei noastre ar putea fi speculată de aşa-numiţii investitori captiviâ, investitori care aşteaptă un moment favorabil pentru ieşirea din piaţă.

Euro - mers ascendent

Cu toate că în cursul zilei de azi(18 sept.) cursul s-a mai liniştit, trendul este unul singur şi sigur: depreciere pentru leu. Dacă în urmă cu câteva luni existau indivizi care se minunau văzând cum scade euro şi prognozau cursuri incredibil de mici, în ultima perioadă au fost contrazişi de deprecierea violentă a monedei naţionale. Există opinii în piaţă conform cărora scăderea va fi de scurtă durată, urmând ca leul să-şi revină în următoarele săptămâni. Din păcate, cei care fac aceste prognoze se bazează exclusiv pe iminenta intervenţie a Băncii Naţionale în piaţă, ceea ce mă face să-mi amintesc de situaţia similară de acum câţiva ani când toţi exportatorii pariau pe faptul că Banca Naţională va stopa aprecierea cursului. Atunci toţi cei care aşteptau minunea au obţinut o declaraţie a lui Adrian Vasilescu în care acesta explica faptul că, pe orice piaţă, cursul o puate lua şi în sens invers.

Cert este faptul că actuala depreciere a leului se manifestă pe o ieşire masiva de capital, ceea ce i-ar putea linişti pe unii. Totuşi, nu trebuie să uităm faptul că în două săptămâni leul s-a depreciat cu aproximativ 4% ceea ce ar trebui să fie un semnal serios. Oricum, jocul de-a şoarecele şi pisica va înceta în cazul în care va fi depăşit pragul psihologic de 3.4 lei pentru un euro. Atunci cred că va interveni panica, iar Banca Naţionala va interveni pentru a atenua(atenţie!!! numai pentru a atenua) mişcările radicale. Totuşi, target-ul de 3.9-4 lei pentru un euro mi se pare exagerat. Sincer să fiu, în cazul unei deprecieri mă aştept la o stabilizare în jurul valorii de 3.65. Am zis!

Primul semnal negativ pentru piaţa imobiliară

Fără doar şi poate, ştirea zilei de luni este reprezentată de retragerea dezvoltatorului Polimeni de pe piaţa românească. Pentru cei care nu ştiu, Polimeni este un investitor de calibru, iar investiţiile pe care le anunţase pe piaţa noastră se cifrau la aproximativ trei sute de milioane de euro. Însă toate planurile de la început s-au transformat într-o pierdere de 500 000 EUR. Motivul pentru care dezvoltatorul american s-a retras de pe piaţa românească este reprezentat de lipsa finanţării pentru proiectele pe care intenţiona să le dezvolte în Satu Mare şi Galaţi.

În mod sigur acesta este un semnal clar care se vine să confirme celălalt semnal lansat de către Financial Times în urmă cu trei săptămâni. Pentru cei care nu ştiu, nu cu mult timp în urmă, Financial Times a publicat un studiu în care evidenţia faptul că piaţa imobiliară din România este supraevaluată. Mai multe detalii referitoare la piaţa imobiliară vă vom furniza într-un studiu pe care-l vom publica în cursul acestei săptămâni.

Cinci sfaturi pentru subscrierea la un fond de pensii

1. Nu te grăbi!
Ai 4 luni la dispoziţie pentru a subscrie la unul din fondurile de pensii. Dacă nu o faci în acest interval, vei fi distribuit aleator către unul din fondurile existente. Înainte de a lua decizia subscrierii gândeşte-te că semnezi un contract pe termen lung.

2. Nu alege la întâmplare!
Obişnuieşte-te ca în perioada următoare să fii asaltat de telefoane. Agenţii fondurilor vor profita de fiecare informaţie pe care o deţin despre tine pentru a te convinge să subscrii la fondul pe care-l reprezintă. Nici nu e de mirare atâta timp cât câştigă între 20 şi 80 de Euro pentru fiecare subscriere. O primă resursă de informare o reprezintă prospectele fondurilor. Găseşti aici o listă actualizată a link-urilor către prospectele publicate pe internet.De asemenea, în perioada imediat următoare lansării fondurilor de pensii vei avea acces la numeroase studii care te vor ajuta să iei cea mai bună decizie.

3. Nu solicita servicii suplimentare!
Comisioanele percepute de către fondurile de pensii sunt stabilite prin lege, fapt care îi cam nemulţumeşte pe administratori(după cum am mai amintit, fondurile au adoptat cu voinicie comisioanele maxime permise de lege). Nu este exclus să ţi se propună servicii suplimentare
contra unor comisioane care-ţi vor afecta suma acumulată.

4. Dacă ai greşit nu subscrie la un alt fond!
În cazul în ai subscris la un fond, nu te mai poţi răzgândi. Dacă subscrii la mai multe fonduri, vei fi redistribuit de catre CSSPP(subscrierile se anulează). Oricum, nu dispera. După doi ani te vei putea muta la un alt fond fără a plăti niciun comision. Iar în doi ani vei avea o imagine mult mai clară a pieţei.

5. Fereşte-te de publicitatea mascată!
Trebuie să înţelegi că fondurile private de pensii reprezintă o afacere extrem de bănoasă pentru societăţile care le administrează şi că, datorită acestui fapt, se vor investi sume fabuloase în promovare. Vor fi construite site-uri mai mult sau mai puţin independente care te vor îndruma către o anume societate, vor fi publicate analize ale unor "analişti" s.a.m.d. Ceea ce trebuie să faci este să te menţii cât mai distant şi să iei tu decizia. Informează-te, ascultă cât mai multe opinii şi ia decizia singur!

Pensii private - link-uri utile

În lipsa tuturor informaţiilor necesare publicării unui studiu comparativ, m-am hotărât să public în premieră link-urile către prospectele fondurilor de pensii (cele care sunt disponibile online). Aceasta vă va scuti de căutări inutile pe net. Voi încerca actualizarea acestor link-uri pe măsura publicării informaţiilor de către fonduri.

Link-uri directe către prospectele fondurilor de pensii private:

1. Pensia VIVA(Aviva)
2. Fondul de Pensii PRIMA PENSIE(PRVA)
   
3. ING
4. VITAL - BT AEGON (Banca Transilvania)
5. ALFA Fond de Pensii(AG2R + Cartel Alfa)
   
6. ARIPI - Generali Fond de Pensii (Generali)
   
7. BANCPOST Fond de Pensii (Bancpost Eurobank)
   
8. Fiducia Fond de Pensii(MKB Romexterra Delta)
   
9. Fond de Pensii Private BCR(BCR)
   
10. Fondul de Pensii Administrat AIG(AIG)
11. Fondul de Pensii Administrat Privat BRD(BRD)
12. Fondul de Pensii Interamerican(Interamerican)
13. KD Fond de Pensii(KD Invest)
    
14. Marfin Fond de Pensii ()
    
15. Omniforte(Omniasig)
16. AZT Viitorul Tau (Allianz Ţiriac)
    
    

Campanie ratată la BCR

Recenta campanie de presă a BCR, menită a repoziţiona banca este, din punctul meu de vedere, un rateu de proporţii. Pe de o parte, transformarea bancherului într-un fel de Sherlock Holmes mioritic ("verigheta nouă de pe mână") şi, pe de altă parte, sloganul("N-ar fi frumos dacă ar exista cineva care să ştie exact ce îţi doreşti") conduc întreaga campanie către un dezastru.

Dacă ne gândim că prin această campanie se dorea anunţarea schimbării suferite de către BCR, transformarea ei dintr-o structură inertă într-o instituţie flexibilă, ne putem da lesne seama de ratarea fără drept de apel a obiectivului.

Oare chiar nu s-a gândit nimeni din departamentul de marketing al băncii la faptul că românii, în mare parte, încă mai suferă de complexul ascultării telefoanelor? Sau la faptul că, în istoria recentă, a existat cineva care ştia exact ce-ţi doreşti şi acel ceva/cineva se numea Securitatea? Şi chiar şi fără securitate, mi s-ar părea hidos să existe cineva care să ştie exact ce-mi doresc. Iar asta, în mod sigur nu mă va apropia de "noua BCR"(sparkasse?).

Rămâne să vedem în ce măsură va reuşi Erste să cosmetizeze portofoliul de produse al BCR şi să-şi fidelizeze clienţii. Până acum, sincer să fiu, nu s-au evidenţiat cu nimic.

Pensii private obligatorii - o analiză la rece

Intrarea in premieră a pensiilor private obligatorii, operaţiune menită a aduce o oarecare transparenţă si eficienţă in sistemul de pensii, pare a fi binevenita. Trebuie să menţionăm faptul că aceste sisteme de pensii sunt implementate în România cu o întârziere substanţială faţă de vecinii noştri. Astfel, pensiile private obligatorii funcţionează în Ungaria încă din 1998, în Polonia din 1999, iar în Slovacia din 2005 (cu menţiunea că Slovacia introdusese pensiile facultative încă din 1997).

La noi, pornirea sistemului de pensii private obligatorii se va produce in data de 17 septembrie, moment in care masinile de marketing ale fondurilor vor intra în pâine. Teortic, până la această dată, era interzisă publicitatea pentru pensiile obligatorii, însă societăţile de asigurări nu prea s-au sinchisit ascunzându-se în spatele campaniilor pentru scheme de asigurări cu opţiuni de acumuklare sau pentru pensii facultative. Până la urmă, în mintea românului, tot pensie e.

Pe baza datelor pe care le deţinem, în ceea ce priveşte comisioanele nu vor fi diferenţieri foarte mari întrucât marea majoritate a fondurilor au adoptat cu voioşie nivelul maxim permis de către lege. Chiar si asa, inainte de încheierea unui contract, trebuie să te interesezi în primul rând de nivelul comisioanelor. Acestea sunt:

• comisioane suportate din activul fondului: comisionul de administrare (nivel maxim permis 0.6% pe an) şi taxa de auditare al cărei nivel diferă de la o societate la alta;
• comisioane suportate din activul personal al participantului: taxa de administrare (2.5% din suma virata), taxa de transfer (5% daca transferul are loc în primii doi ani, zero altfel) şi alte comisioane facultative.

Atât timp cât comisioanele de administrare sunt practic identice(cu mici variaţii), rezultă că diferenţierea va fi făcută de către taxa de auditare şi comisioanele facultative. Recomandarea noastră este să evitaţi comisioanele facultative prin refuzul unor servicii suplimentare (de obicei agenţii vă vor recomanda bifarea unor căsuţe de genul extras de cont în timp real, notificare SMS la intrarea sumelor în cont etc.) întrucât acestea nu fac altceva decât să mărească nivelul comisioanelor pe care le plătiţi.

În ceea ce priveşte performanţele economice ale fondurilor, nu ascultaţi ceea ce vă îndrugă agenţii întrucât nu există nicio fundamentare. Absolut toate estimările nu reprezintă decât sloganuri, iar valorile reale ale creşterilor nu le veţi putea cunoaşte decât peste 2-3 ani. Potrivit estimărilor noastre(bazându-ne exclusiv pe structura pe care o vor avea portofoliile), fondurile de pensii vor putea avea o creştere de maxim 7% pe an. Scăzând din acestă valoare suma aproximativă a comisioanelor ne rezultă o creştere de aproximativ 3.9%, valoare care, la ora actuală, este depăşită de inflaţie. Adică, pe româneşte, în fiecare an pierzi o parte din sumă. Trist dar adevărat.

Intro

În mod normal, atunci când porneşti o activitate trebuie să ai o bază o idee, un concept sau o viziune. Trebuie ca, de fiecare data, începutul să fie precedat de acel ceva care nu te lasă să dormi, care nu-ţi dă pace şi te trimite inevitabil către vâltoarea acţiunii. Cam acesta este sentimentul care mă încearca acum, când m-am hotărât să pornesc acest blog.


Sătul de calitatea îndoielnică a analizelor economice de pe piaţă, m-am hotărât să ofer prin intermediul acestor pagini o altă modalitate de abordare a subiectelor economice de care ne lovim zilnic. Din păcate, presa noastră economică este împărţită în două: o parte orientată către consum, pentru care subiecte economice înseamnă transcrierea unor informaţii seci preluate de la agenţiile de presă, iar cealaltă parte, aşa numita presă elitistă, dominată de indivizi extrem de vizibili, pompos denumiţi analişti, care nu fac altceva decât să se ascundă în spatele unui limbaj eclectic şi să nu ofere altceva decât incertitudini sau tentative de manipulare .

De când urmăresc fenomenul economic şi presa(frumos colorată în ultima perioadă) nu am găsit încă un analist care să aibă puterea de a exprima o opinie clară, de a evidenţia, chiar cu riscul de a greşi, o tendinţă. Există în schimb un limbaj pompos şi vag, un fel de nou-limbă de lemn care este scoasă de fiecare dată la înaintare.

Formula pe care am ales-o pentru argumentarea apariţiei blogului poate părea puţin forţată sau poate chiar uşor frenetică. Este însă punctul de la care am pornit atunci când am hotărât să încep acest blog. Pe de o parte sunt sătul să tot înghit prostioare pe post de analize, iar pe de altă parte sunt hotărât ca, prin analizele pe care le ofer, să prezint opinii clare, fără urmă de echivoc. Chiar cu riscul de a părea penibil atunci când greşesc.