Century of the self - IV

Proprietatea. Fondul Proprietatea

În urmă cu un an, intrarea Hidroelectrica în insolvență a stârnit pasiuni la Bursă. Principalul afectat a fost Fondul Proprietatea care și-a văzut cotațiile prăbușite. Era o reacție emoțională numai bună de speculat și, la momentul respectiv, am semnalat acest lucru. Cei care au ascultat și au cumpărat atunci „când pe bursă curgea sânge” au profitat din plin putând să-și marcheze profiturile la peste 0.66. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a existat o fereastră destul de interesantă în care acționarii puteau profita și de dividende și de creșterea prețului, un fenomen aproape incredibil.

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un an a fost un lucru spectaculos făcut de Guvern. Insolvența a permis decăpușarea Hidroelectrica, scăparea acesteia din ghearele în care fusese prinsă de interesele guvernăarii băsescu-boc. Operațiunea a obligat Fondul Proprietatea să-și treacă acțiunile deținute la Hidroelectrica la valoare zero, însă, așa cum am spus atunci, nu era vorba decât de o operațiune formală. Faptul că în scriptele FP acțiunile acesteia erau trecute cu zero nu însemna că barajul Porțile de Fier s-a volatilizat sau că Bicazul a trecut în proprietatea Uniunii Sovietice. În sine, așa cum s-a dovedit, decăpușarea a fost un succes, propagandei nerămânându-i decât să plângă de grija mămicilor disponibilizate de „bampirul” Borza. 

Cod rosu

Într-o stupiditate deplină CCR a decis că o lege este constituțională doar dacă se aplică peste un an! O asemenea decizie numai într-un stat complet destructurat putea fi luată. Cum e posibil să fii atât de penibil în susținerea ilegitimului lichel păstrat în funcție doar de interesele externe? Cum e posibil să nu ai pic de rușine în momentul în care iei o asemenea hotărâre? 

Decizia Curții Constituționale a României încalcă în primul rând Constituția care, la articolul 78, spune negru pe alb: 

„Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. 

Deci legea, dragi politruci, intră în vigoare la 3 zile de la publicare și nu peste 1 an, așa cum ați dat-o voi din pix astfel încât să-l slujiți pe băsescu!

Rewind

Uneori e bine să derulăm banda memoriei, să revedem evenimentele și, cu detașare, să încercăm să judecăm dacă ceea ce am făcut a fost bun sau rău. E un exercițiu util pentru fiecare, însă ar trebui practicat cu precădere cei care au frâiele țării în mână. Nu de alta, dar numai așa pot fi evitate greșelile viitorului.

Criza actuală a reprezentat pentru România o lovitură teribilă. Aflați în vâltoarea cifrelor mari, tindem să trecem în plan secundar datoriile acumulate, ca și cum acestea ar fi amănunte inutile, uitând că acești bani vor trebui plătiți cumva. Și, dacă suntem la capitolul datorii externe, pentru a vă face o impresie mai clară asupra dimensiunii acestora ar trebui să conștientizați că România are o datorie guvernamentală doar cu puțin mai mare decât ceea ce au furat cotropitorii de-a lungul istoriei! Cele 1260 tone aur(calculul detaliat îl puteți vedea aici) reprezinta aproximativ 57 mld EUR, ceea ce nu e cu mult mai mult decât actualul nivel al datoriei publice. Și-a pus cineva întrebarea ce s-a făcut cu acești bani într-o perioadă atât de scurtă?

Principiul Puterii III - Apocalipsa

Cat se putea castiga

La începutul anului sugeram că este un moment foarte bun pentru plasamente pe piețe mature. Aceasta deoarece criza a spulberat unele companii care, chiar și în prezent, sunt puternic subevaluate. Mișcarea de realizare a unor profituri flash pe seama acțiunilor subevaluate am început-o anul trecut. Poate vă mai amintiți cum în urmă cu un an Nokia căzuse la o cotație penibilă. Profiturile celor care au înțeles mesajul le puteți calcula singuri.

Comportamentul piețelor mature este unul normal. Într-adevăr unele acțiuni „au rămas în urmă” fiind uitate de public și de investitori. Însă o situație precară a cotației nu trebuie să fie considerată obligatoriu un semn de slăbiciune. Mai degrabă, în studierea oportunității de investiție trebuie luate în considerare datele fundamentale, cele care ne indică mult mai exact situația reală a unei companii. Mai mult, nu trebuie uitat că piețele mature mustesc de bani, iar oportunitățile nu vor aștepta prea mult timp pe tarabă.

Apele tulburi ale emergenței

Puțini s-ar fi gândit că Brazilia ar putea fi teatrul unor proteste masive. O țară aflată într-o dezvoltare vibrantă, cu creșteri amețitoare ale PIB-ului și cu o populație din ce în ce mai prosperă nu pare în niciun caz un candidat pentru mișcări sociale masive. Cu toate acestea realitatea este cea din stradă și marele deranj brazilian este cât se poate de real.

După Turcia, aflată încă într-o luptă surdă de stradă și cu mari șanse de transformare în război civil(probabil vom mai avea timp să discutăm despre această posibilitate), Brazilia este a doua națiune emergentă care cunoaște o evoluție geometrică a protestelor. Pentru observatorii externi lucrurile par inexplicabile. În lumea aflată într-o criză fără ieșire, evenimentele din ograda „noilor îmbogățiți” par, mai degrabă, niște mofturi inutile. Lucrurile sunt însă mult mai complexe decât ar părea la prima vedere.

Iar minciuni!

În articolul publicat în această dimineaţă am făcut câteva observaţii referitoare la creşterile bugetelor Preşedinţiei şi Parlamentului. Problema este că, în analiza făcută, datele pentru anul 2004 erau greşite. Nu are sens să vă spun că, din comparaţia merelor cu perele n-avea cum să iasă ceva valid, motiv pentru care am fost nevoit să şterg întregul articol. Mea culpa şi multe mulţumiri lui Cristian Dogaru, cel care mi-a atras atenţia asupra greşelii.

Revenind la problema bugetelor celor două instituţii, aveţi ataşate prezentului  articol două grafice cu evoluţiile din 2005 până în prezent ale bugetelor celor două instituţii. În principal, ceea ce a spus ieri preşedintele e corect(comparaţia 2004-2012), dar a omis să vorbească despre suplimentările mai mult decât generoase de care a avut parte în perioada în care coaliţiile sale au fost la putere. 

Pretul aurului

Minunata lume noua

Cu siguranță, orice om care are cât de cât capul pe umeri a fost cuprins de întrebări referitoare la rostul și destinul lumii. Orice om care a studiat dezvoltarea societății umane, care a intrat în fascinanta poveste a istoriei s-a văzut incapabil de a rămâne doar cu istoria fără a încerca o extrapolare. Privind prin intermediul evenimentelor istorice, viitorul pare a prinde formă. Ne punem întrebări, căutăm răspunsuri ca și cum microbul profeției, al dorinței de a intui, ar fi adânc sădit undeva în profundul nostru.

Noi, ca ființe, pare că am fost programați să căutăm fericirea. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor viața noastră a intrat în alt ev. Cu siguranță că trăim infinit mai comod decât acum un secol, că avem acces la mai multe surse de distracție, că putem să ne deplasăm mai ușor s.a.m.d. Suntem mai fericiți? Am evoluat? Direcția în care mergem e una bună? Sunt întrebări la care numai superficialii pot răspunde cu  da sau nu. Pentru ceilalți, oricare din aceste întrebări e un punct de plecare pentru alte dileme.

Everyday We're Çhapulling

O escala de o zi şi jumătate în Istanbul mi-a permis să trăiesc „live” desfășurarea unei părţi a evenimentelor din piața Taksim. Mai mult, reîntâlnirea cu o parte a unor buni prieteni de-acolo mi-a confirmat opiniile însă, în același timp mi-a dezvăluit elemente pe care efectiv nu le percepusem până atunci.

Când vine vorba de Turcia lucrurile sunt încurcate. Dacă stăm să ne gândim că societatea laică a fost implementată de un dictator moderat(Atatürk), că multe din principiile statului modern au fost adoptate cu forța și că, parcă dintr-o ironie a istoriei, tocmai partea asiatică, cea care l-a impus pe Mustafa Kemal Atatürk, este cea mai puternică susținătoare a filonului musulman, începem să înțelegem că trăim un recurs al istoriei.

PRISM-gate

De câteva zile opinia publică din SUA fierbe, presa de peste Ocean(și nu numai aceasta) alocă spații generoase subiectului interceptărilor guvernamentale, iar autoritățile fac eforturi monumentale pentru a rezista asaltului. Cum în România presa nu există, subiectul este practic tăcut sub tăcere de păstorii acestui domeniu.

Fără doar și poate, prin reacțiile pe care le-a stârnit, subiectul PRISM a aprins spiritele. Și aceasta nu pentru că nu s-ar fi bănuit acest lucru, ci, mai ales pentru că dezvăluirile făcute nu  lasă loc niciunui echivoc. Nu cred că greșim dacă afirmăm că suntem într-o perioadă în care noi, ca societate și ca individ, începem să ne maturizăm și să înțelegem mai bine că libertatea nu este acea valoare fundamentală la care ne raportam până acum ci doar un interval limitat, strict supravegheat,  în care ți se permite să te miști.

Prigoana virtuala

În urmă cu două luni vă povesteam despre economia paralelă dezvoltată în jurul monedelor virtuale în general și a Bitcoin-ului în particular. Volatilitatea extremă acestor monede mă făcea atunci să vă atrag atenția că sistemul este încă unul la început, iar riscurile investițiilor în el sunt destul de mari.

Cu toate acestea nu despre oportunități vom discuta azi, ci despre un fenomen pe care nu credeam că-l voi vedea atât de curând. Pare că mica „economie bitcoin” a început deja să deranjeze autoritățile, iar acesta este cu adevărat un semnal de alarmă. 

Turcia

În urmă cu doi ani, Erdogan îi transmitea liderului sirian Bashar al Assad că și-a pierdut legitimitatea și că, atunci când te confrunți cu propriul popor pe străzi trebuie să pleci. Iată că nu a trecut mult timp și bravul premier turc se află într-o situație limită. Zecile de mii de manifestanți de pe străzile marilor orașe reprezintă cea mai mare problemă a mandatelor sale, iar modul în care este abordată situația sugerează o nervozitate extremă.

Trecând peste știrile care sunt reflectate destul de fidel în media, vom încerca azi să pătrundem dincolo de informațiile imediate pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă în Turcia. Realitatea străzii nu face altceva decât să arate dimensiunea și gravitatea rupturii din societatea turcă. În realitate însă confruntarea este mult mai dură, iar forțele care acționează sunt conștient implicate într-o luptă pe viață și pe moarte.

Invitatie in lumea reala

Se întâmplă de multe ori să ne lăsăm furați de fluxul știrilor, să devenim un fel de rotițe care se învârt prompt la fiecare vibrație a infernalei mașinării a lumii actuale. În tot acest haos, în toată această nebunie de informație aglomerată uităm să privim evenimentele în totalitatea lor, uităm că fiecare efect are o cauză și preferăm să trecem mai departe.

„Superficialitatea nu e un păcat, e o necesitate” - ar spune mulți. Timpul, pur și simplu nu ne mai dă voie să fim profunzi, să analizăm logic. Ne mișcăm instinctual, preluăm de-a gata rețete de gândire, ne mulțumim cu „viziuni semipreparate”. E o realitate în care, din păcate, creierul nu mai este elementul central de sinteză ci joacă banalul rol al unui cuptor cu microunde, bun doar să facă mâncabile scenariile servite de diverse centre de manipulare.