Iar se minte îngrozitor înainte de alegeri

Probabil v-a ajuns la ureche povestea atacării soţului lui Nancy Pelosy de către un „radical de dreapta”, care a intrat peste bietul octogenar aflat acum în spital. Izbucnirea unui asemenea scandal acum, înainte de alegeri, pare cusut rău cu aţă albă. Doar că treaba e mai împuţită decât pare. 

Un Twitter şi mai multe semne de întrebare

Descălecarea lui Musk la Twitter a adus sentimente pozitive printre multele voci blocate de reţeaua socială. De asemenea sunt mulţi care susţin că astfel s-a spart un buboi prin care deep-state-ul controla lumea şi că, iată, acum se dă drumul la libertatea informaţiei. Pare interesant. Atât de interesant încât chiar şi subsemnatul şi-a deschis un cont pe Twitter, doar că la momentul acesta lupt să-l recuperez întrucât, după doar o postare, mi-a fost blocat pe suspiciunea „că n-aş fi om”. Mă rog, probabil îl voi debloca şi-o să vă dau detaliile. Însă până atunci cu totul alta este discuţia. 

Accelerări tehnologice

Este incredibil cât de rapid pot fi dezvoltate tehnologiile în condiţii de concurenţă acerbă. Lăsaţi realmente cu fundu-n baltă în domeniul tehnologiilor avansate, ruşii s-au pus serios pe treabă, având de acoperit domenii imense. Practic, de la cele mai banale echipamente casnice şi până la tehnologiile din domeniul microprocesoarelor, totul trebuie reclădit de la zero. Partea şi mai proastă pentru ruşi este că acum nu-şi mai pot permite nici să se bazeze pe proxy-ul chinezesc deoarece şi chinezilor li s-a tăiat macaroana de la tehnologiile fundamentale pe care se bazau. 

Sarabanda păpuşilor

Giorgia Meloni a venit căţărată pe un program puternic naţionalist. După sufocantul Draghi, care pus în practică absolut toate demenţele globaliste, discursul lui Meloni şi al aliaţilor săi era fix ceea ce voiau să audă italienii. Sătui să fie călcaţi în picioare, sătui de măsuri aberante, oamenii aveau speranţa că a venit momentul unui răsunător abandon al politicilor strâmbe în favoarea reinstaurării treptate a normalităţii. Doar că avem dea face cu o întrebare extrem de jenantă.

Se va termina războiul?

Din punct de vedere al declaraţiilor, proaspăt-numitul premier britanic pare a căuta o cale alternativă, dorind ieşirea din fundătura în care a fost lăsat de predecesorii săi. De altfel, nulitatea Liz Truss n-a făcut altceva decât să încerce continuarea liniei dure lăsate de Boris Johnson. S-a văzut limpede că întreaga nebunie n-a avut ca efect decât priponirea căruţei în gard, astfel încât Marea Britanie se află efectiv în pragul colapsului. 

Îmbrăţişare până la sufocare

Mai ţineţi minte vizita babetei Pelosi în Taiwan? Sigur că n-aţi uitat-o. Cel mai mult mi-a plăcut modul în care toată mişcarea tefelistică de la noi s-a mobilizat să împărtăşească simpatie faţă de gestul imbecil al unei nulităţi octogenare care s-a apucat să calce în picioare nişte realităţi vechi de când lumea.

Din nou în centru?

Sosirea Diviziei 101 aeropurtate este primită de către propagandă cu surle şi trâmbiţe. Spun idioţii utili ai Occidentului că astfel România e protejată. Că nu avem de ce să ne facem griji, doar cei mai buni soldaţi ai lumii sunt pe teritoriul nostru. Aşa să fie? Cam la fel se spunea şi despre Articolul 5 şi aţi văzut despre ce e vorba în realitatea. 

Ce se află dincolo de conflict?

Suntem mânaţi instinctual ca într-un conflict să ne alăturăm unei părţi sau celeilalte. Chiar dacă nu o facem direct, ci numai prin simpatii sau mesaje de susţinere, în realitate suntem aliniaţi în spatele uneia dintre părţi. Nu există independenţă reală. Sau, dacă vreţi, independenţa o au doar cei care refuză orice informaţie, care nu au nicio opinie, care, cu toată sinceritatea, şi-au impus să nu aibă habar de toată povestea.

E timpul să mai şi citim tratatele!

Articolul 5 al Tratatului NATO este probabil cea mai invocată chestiune în materie de securitate. Încă de la intrarea în NATO(de fapt chiar înainte de aceasta) ni s-a spus că din momentul aderării apărarea ţării nu mai e problematică. Oricine ar îndrăzni s-o facă se va lovi de pumnul de fier al celei mai mari alianţe militare din istorie. Liniştitor, ce să spun? Atât de liniştitor încât noi ne-am făcut întreaga armată varză. Am denumit-o profesionistă, dar ea probabil nu e bună nici de scos la munci agricole, aşa cum se întâmpla pe vremea răposatului.  Iar asta singuri o puteţi remarca, urmărind inflaţia de generali de pe canalele TV care, treptat, de la propagandă militară în favoarea Ucrainei(şi NATO, automat) s-au dedat mai nou inclusiv la comentarii pe marginea evenimentelor mondene. Probabil şi-n ceea ce priveşte operaţiunile din zonele genitale e nevoie de niscaiva strategii melitare care, aliniate fiind la standard NATO, garantează victoria fără drept de apel asupra chiloţilor scoşi la mezat. 

Implozia Occidentului

Liz Truss a demisionat devenind cel mai puţin longeviv premier din istoria Regatului Unit. Nulitatea numită premier al Marii Britanii brava spunând cu o inconştienţă inimaginabilă că nu se va da înapoi de la a porni un război nuclear cu Rusia. Între timp, bravele ţări occidentale care s-au alăturat Marii Britanii şi Americii în stupidul război împotriva Rusiei, au cam simţit pe propria piele „botezul rece” al adevăratei ameninţări nucleare atunci când un submarin rusesc le-a transmis un salut jovial, lăsându-se descoperit undeva aproape de Marea Britanie şi Franţa, având însă „vizibilitate” asupra întregii Europe Occidentale. Fac menţiunea că respectivul submarin nu-i nici pe departe vreunul de tehnologie nouă. Asta însă nu l-a împiedicat să treacă de toate „sistemele de supraveghere” submarine instalate de americani. 

De ce ceilalţi vor învinge?

Nu prea am mult timp azi, de aceea voi fi foarte scurt. Însă exerciţiul pe care vi-l propun este unul interesant, fiind legat de articolul de ieri al lui Dughin. Aşadar o să facem o mică întoarcere în timp pentru a stabili cum de-a fost posibilă instaurarea comunismului?

Mulţi vorbesc despre o conspiraţie. Fără doar şi poate au fost mai multe conspiraţii, nu doar una. Însă, în ciuda conspiraţiilor rămâne întrebarea privind mecanica întregii operaţiuni. Cum de-a fost posibil ca într-o ţară imensă să se instaureze un aparat atât de opresiv, pentru ca apoi sistemul respectiv să se întindă pe jumătate din lume? E o întrebare simplă care are nevoie de ceva mai multe explicaţii decât simpla invocare a unei conspiraţii.

Din punctul meu de vedere a fost, în primul rând, o capcană raţională, un joc al inteligenţei din care nu puteai să ieşi decât terfelit şi cu toate opiniile modificate. Înainte de a se instaura comunismul(de fapt socialismul), duelurile raţionale erau câştigate în masă de către comunişti. În ciuda faptului că, din punct de vedere politic, mişcarea comunistă era marginală, în zona intelectuală lupta era tranşată. Iar câştigarea duelului era bazată pe o strategie de-a dreptul banală: cum poţi susţine supremaţia unei clase sociale(burghezia) defavorizând întreaga societate?  Cu toate că marxiştii susţineau la rândul lor o singură clasă politică - proletariatul - intenţia lor transparentă de a extinde această clasă la întreaga societate te lăsa fără replică. Prin egalitatea tuturor se obţinea justiţia ultimă, înfrăţirea oamenilor şi eliberarea acestora de orice constrângeri. Libertate, egalitate, fraternitate. Cum să te poţi opune ca burghez - deci adept al tembelului slogan - unei mişcări care promite ducerea respectivului slogan la desăvârşire?

Ani de-a rândul această stratagemă banală a devastat minţi, transformând oameni rezonabili în îndoctrinaţi cu ochii roşii, gata de sacrificiul suprem pe altarul proletariatului. Aşa au apărut opere de artă care-au prezentat victoria finală a „societăţii ideale”. Mult înainte de a simţi fizic prezenţa comunismului, am trăit în vecinătatea sau în interiorul său pe teritoriul intelectual. De aceea, în final, instaurarea „societăţii fericirii” a devenit doar o simplă formalitate întrucât lupta era deja câştigată. Orice prostovan care trebuia să pară ceva mai inteligent îmbrăţişa câteva slogane ale propagandei şi-şi asuma ideologia care, fiind simplistă în esenţă, prindea de minune la proşti. 

Aţi mai văzut pe undeva schema aceasta? Cu ceva timp în urmă, un amic american îmi mărturrisea plin de obidă dilema sa: „cine-s ăştia care apar din interiorul unor cluburi suspecte şi ne expun opiniile lor simpliste, dar care sunt prezentaţi pretutindeni ca mari oameni, ca vizionari sau, de ce nu, ca genii?”. Vorbea despre globalişti pe vremea în care erau nişte ţuţeri marginali. 

Vorbea Palada la un moment dat despre cum stătea treaba cu bursele Fundaţiei Soros. Pe vremea aceea orice tânăr visa să meargă să vadă lumea. Aplica orbeşte la orice bursă care i-ar fi finanţat călătoria şi şederea într-unul dintre „paradisurile capitaliste”. Bursele Soros se dădeau destul de uşor. Făceai cam ce-ţi doreai, dar la sfârşit trebuia să faci o lucrare despre subiectul bursei. Care subiect, sincer, nu prea interesa pe nimeni. Cam care erau subiectele? Libertate, feminism, societate deschisă, democraţie, justiţie, drepturi ale minorităţilor s.a.m.d. Făceai referatul fără tragere de inimă, deoarece astfel îţi asigurai şansele unor noi ieşiri într-o vreme în care o asemenea aventură era destul de scumpă pentru oricine. Apoi venea o nouă oportunitate: nulităţile cele mai mari erau racolate să lucreze în instituţiile păduchelniţei. Ajungeau şefi de proiect, „proprietarii de ONG-uri cu nume pomposase”, erau citaţi în articolele altor nulităţi s.a.m.d. Mai ţineţi minte ce dezamăgire a fost proasta aia de Guseth la momentul audierii? Dorea postul de Ministru al Justiţiei şi nu avea habar despre puterile în stat. Iată „noua intelectualitate”.

Însă, ideologia simplistă a lovit din nou cu pseudo-capcană raţională: „cum poţi să te limitezi la grija şi protecţia unui singur popor, când noi ne gândm la întreaga umanitate?”. Veninul rezultat din falsa dilemă „mereu câştigătoare” l-am tot văzut în lumea aşa-zis intelectuală. Triumful său e din ce în ce mai vizibil în noile creaţii omniprezente pe Youtube, Facebook, Twitter, Netflix etc. Ca să înţelegeţi mai bine, citez din articolul de ieri al lui Dughin: „Dacă luăm un eveniment viitor probabil ca un eveniment care s-a întâmplat deja, vom câștiga timp, ceea ce înseamnă că vom câștiga putere. Un alt lucru este că acest lucru s-ar putea să nu se întâmple. Da, și se poate, dar uneori eșecul așteptărilor nu este critic, iar invers, o prognoză confirmată, luată ca un fapt împlinit dinainte, oferă avantaje enorme”. 

Nu mai insist deoarece puteţi intui ce urmează.

Dugin: Dromocraţia

Vă redau mai jos un excelent articol de-al lui Dughin, recent apărut  O fac din mai multe motive. În primul rând deoarece articolul surpinde extrem de bine un aspect al societăţii actuale puţin înţeles de noi, în ciuda evidenţei sale. Apoi, deoarece e extrem de important în înţelegerea forţelor implicate în conflictul din Ucraina, a tehnicilor de luptă şi, nu în ultimul rând, provocarea în faţa căreia se află Rusia. De asemenea, din tonul critic al articolului se vede limpede cât de greşit este şablonul conform căruia Dughin ar fi „ideologul Kremlinului”. Lectură plăcută!

Spovedania unui învins

M-am săturat, mi s-a luat să tot înregistrez pierderi! Ştiam că aşa va fi, dar n-aveam de ce să refuz lupta. De ce s-o refuzi în condiţiile în care de ea depinde condiţia noastră de oameni? Acum, din banca înfrânţilor, nu mai avem ce face altceva decât să ne lingem rănile şi să privim cum, din ce în ce mai mulţi dintre noi vor cădea sub impactul iremediabilei capitulări.

Ultimele mişcări pe Frontul din Est

„Urmează ceva uriaş în Ucraina” - spune Gonzalo Lira, preluat în masă de canalele de nişă care încearcă să prezinte obiectiv situaţia de acolo. Însă americanul are trăieşte în estul Ucrainei nu face de fapt nicio dezvăluire. E suficient să te uiţi la mişcările masive de trupe şi echipament pentru a înţelege eforturile excepţionale. 

Cum tranzacţionăm viitorul apropiat?

O imagine face cât o sută de cuvinte. Ataşat aveţi evoluţia rezervei strategice de petrol a SUA. După cum limpede se poate observa, anul acesta rezerva a scăzut brusc, atingând valoarea din 1984. Este cea mai mică valoare înregistrată în ultimii 38 de ani. Iar dimensiunea rezervei sa va continua să se erodeze abrupt.

Alertă de gradul zero!

Monstruoasa coaliţie aflată la putere în România a decis predarea ţării. Efectiv, în scurt timp România nu va mai fi o ţară, ci un teritoriu unde mafia multinaţională îşi va face de cap. Iar orice încercare de a-ţi face dreptate va fi penalizată în cel mai securistic mod posibil, punându-te în faţa unui zid imposibil de trecut.

Democraţie şi civilizaţie

Democraţia a fost marketată peste tot în lume încă înainte de Revoluţia Franceză. Toate regimurile care s-au succedat după acel accident istoric au clamat democraţia. SUA spun că au fost create pe fundamente democratice şi, dacă stăm să ne gândim, cam de-acolo a început totul. Rând pe rând, ţările lumii s-au schimbat pentru a se încadra în „noua paradigmă”. Şi, indiferent de schimbare, clamarea democraţiei rămâne baza regimurilor din ultimele două secole. Uniunea Sovietică a clamat democraţia, Khmerii Roşii au spus că sunt democraţi, Coreea de nord de azi vorbeşte în primul rând de democraţie. Structura statală, indiferent că e dictatură sau aşa-zisă democraţie, e identică: preşedinte, guvern, parlament, justiţie s.a.m.d. 

De câte dovezi mai aveţi nevoie?

Janine Small, director pentru pieţele dezvoltate în cadrul Pfizer, a declarat în faţa Parlamentului European că vaccinul produs de compania sa nu a fost testat în ceea ce priveşte stoparea transmiterii virusului. Acum toată lumea ştie că panaramele acelea de vaccinuri de fapt nu fac nimic. Sau, ca să fiu mai exact, în afara chestiunilor devastatoare pentru organism, nu fac absolut nimic în ceea ce priveşte COVID. Doar îţi transformă corpul într-un butoi cu proteină Spike, proteină dovedită a cauza multiple probleme grave organismului uman.

Dughin: Arheomodern

E ceva vreme de când vreau să vă dau materialul de mai jos. L-am tradus acum vreo două luni, dar evenimentele s-au aglomerat şi chiar am uitat de el. L-am găsit întâmplător şi mi-am propus să-i fac loc deoarece, prin intermediul său, veţi avea posibilitatea să înţelegeţi ceva mai bine raporturile de forţe din societatea rusă. 

Staţi liniştiţi, cobailor!

De vreo opt ani de zile, la umbra DARPA şi NIH se desfăşoară un program monstruos. BRAIN 2.0 este numele său şi aparent are un scop nobil: acela de a cartografia, în numele ştiinţei, creierul uman. În termeni tehnici, proiectul este similar „The Human Genome Project”, doar că aici e mult mai mult de lucru, chiar şi în condiţiile în care multă muncă este automatizată. Probabil vă întrebaţi ce se urnăreşte.

Din lumea criminalilor albi

Trei bănci au luat împumuturi repo gigantice în timpul „ofertei” FED din 2019. Poate mai ţineţi minte că am tot amintit despre acel moment magic al pieţelor financiare. OK, cele trei „fericite câştigătoare” au fost Goldman Sachs, JP Morgan şi ... Nomura. Ştiu că subiectul vi se poate părea atât tehnic, dar şi cumva depăşit. Ce ne mai interesează pe noi o ghiduşie de acum trei ani? Ei bine, în contextul actual, ne interesează mult! 

Când ne va veni rândul, tovarăşi?

Jack Keane, general american cu patru stele şi fost adjunct al şefului Statului Major al SUA, s-a dezlănţuit la Fox News în ceea ce priveşte situaţia din Ucraina. E o informaţie greu de digerat, aproape mi-am dat palme întrucât n-am putut să cred că ceea ce a spus e real. Să vedem însă citatul şi comentăm după:

Alt scandal legat de COVID

Nebunia COVID e departe de a se opri. În timpul crizei s-au făcut presiuni imense asupra oficialilor pentru a adopta narativul impus de Bill Gates prin intermediul OMS. Poate vă mai amintiţi cum OMS a propus Tanzaniei să achiziţioneze echipamente pentru testare PCR, iar preşedintele de atunci al ţării, pentru a se asigura că nu e o minciună, a trimis mai multe mostre aiuristice la analiză: sange de capră, ulei de motor s.a.m.d. Mare i-a fost surpriza când a venit rezultatul analizelor conform cărora uleiul de motor şi cola erau infestate cu COVID. Ştirea a făcut deliciul canalelor alternative, sporind neîncrederea oamenilor în demenţa autorităţilor. Şi, cum orice faptă bună nu rămâne nepedepsită, John Magufuli a murit aparent de COVID. Asta a răspândit media din întreaga lume, însă oficialii au anunţat că Magufuli suferea de fibrilţie atrială, cel mai probabil fiind vorba de un infarct. 

Chestiunea internă

Un preot gonflat avea oarece relaţii cu o enoriaşă. Aia, din raţiuni de gelozie, s-a dus la procuratură reclamând că „părinili o violează”. „Băeţii” din spate s-au ocupat pentru a pune pe tapet scandalul mediatic şi ţuşti, din tufiş, a sărit o ditamai nebunia. Alte enoriaşe - pasămite mânate de acelaşi diavol al geloziei - s-au trezit şi ele c-au fost violate repetat. Şi, pe măsură ce erau violate, se întorceau la locul faptei, probabil pentru a-i arăta ele ticălosului că sunt capabile să mai înhaţe încă un „veol”. Iată setupul unui tragicomic #metoo mioritic. 

De data aceasta Rusia chiar participă la alegerile americane

Îmi dezvăluie cineva un scenariu fabulos. Într-adevăr, acum toată lumea priveşte cu uimire ceea ce se întâmplă în Ucraina şi-i acuză pe ruşi de imbecilitate. „Aia nu e armată!” - urlă toţi RăduciiTudori la TV. Până şi generalii noştri, detaşaţi de la gâtul sticlei la sticla TV-ului parcă nu-şi mai încap în piele văzând cum, analizele lor dictate de „conştiinţa” de la Ambasada SUA chiar se îndeplinesc. Ruşii pierd în linie, se retrag, se fac de râs. De partea cealaltă ucrainenii sunt eroii zilei. Parcă am trăi într-o lume întoarsă pe dos. 

Către ce ne îndreptăm?

O misterioasă rază galbenă de lumină a apărut aseară deasupra Belgorodului. Nimeni nu ştie ce e, toată lumea se minunează şi se fac tot felul de presupuneri. E clar că e vorba de o rază laser. Ceea ce mai ştim este că ruşii au dezvoltat un întreg arsenal de arme anti-satelit, fiind foarte posibil ca în Belgorod să avem un test-semnal pentru toată lumea. Că e un semnal e cât se poate de limpede, altfel internetul n-ar fi fost împânzit de fotografii şi filmuleţe din diverse unghiuri. 

Front până la capăt

Remarc surprins că, în ciuda „dezastrului de pe front”, Rusia merge mult mai bine în ceea ce priveşte politica internaţională. Poate aţi auzit că a fost respinsă la ONU rezoluţia care incriminează Rusia pentru proaspăta „achiziţie” de teritorii aşa-zis ucrainene. Cum a fost respinsă rezoluţia? Simplu: prin exercitarea dreptului de veto al Rusiei. Ce înseamnă asta e limpede: orice s-ar vota la ONU poate fi anulat de Rusia. De ce? Pentru că aşa funcţionează lumea. Exact cum Rusia se poate opune, la fel o poate face şi SUA.  Există însă un tâlc pe care ar trebui să-l înţelegeţi întrucât n-a fost unanimitate împotriva Rusiei. China, India, Brazilia şi Gabon s-au abţinut de la vot. O abţinere care face mai mult decât un vot împotrivă. 

iPhuck 10

Dacă cineva m-ar ruga să-i recomand un scriitor contemporan, fără a respira i-aş spune apăsat: Pelevin. Pur şi simplu nu există vreo carte de-a lui Viktor Pelevin care să nu mă surprindă, care să nu-mi agite universul interior atrăgându-mi atenţia asupra unor elemente la care efectiv nu mă gândisem. Nici nu ştiu dacă numele de scriitor e suficient pentru a se circumscrie personalităţii lui Pelevin. Nu-s vorbe mari, iar cei care l-au citit înţeleg că nu glumesc şi nici nu hiberbolizez gratuit. 

Din nou „conspiraţioniştii” au dreptate!

Dacă mai ţineţi minte, pe la începuturile campaniei de vaccinare, s-a răspândit zvonul că vaccinurile experimentale cauzează infertilitatea. Evident, toţi cei care-au afirmat aşa ceva au fost catalogaţi drept conspiraţionişti. Iar media a tăbărât asupra lor.