vineri, 30 aprilie 2021
Rime istorice
joi, 29 aprilie 2021
O poveste cu agenți internaționali și-un tâlc pe care trebuie să-l deslușiți singuri
Povestea de azi e o ciorbă reîncălzită care-și are originile prin anul 2011. De fapt chiar de mai devreme, însă atunci începe să se manifeste la vedere. Și, cu toate că am avut de-a face cu „evenimente grandioase” n-ați avut habar de ele. Media are grijă însă ca acum, la mai bine de unsprezece ani de la debut, să vi le prezinte ca pe niște fapte revelatoare. Ar trebui, după umila mea părere, să vă puneți insistent întrebarea de ce n-ați avut habar de nimic până acum? Asta în primul rând. Apoi vă puteți preocupa de restul chichițelor întrucât, cum bine se știe, la fotbal, politică și servicii secrete se pricepe toată lumea. Să începem, așadar.
miercuri, 28 aprilie 2021
Trădarea ca politică asumată
N-am crezut niciodată că prostia va face în așa fel încât trădarea să devină politică asumată. Și încă n-ați aflat elementul cel mai înspăimântător, anume faptul că asasinii care-și asumă politica îngenuncheatului în fața stăpânilor externi au o masă compactă de susținători radicali printre oamenii simpli, care n-au niciun beneficiu și cărora radicalismul le vine strict din prostie. Este genul de îndobitocire în masă imposibil de înțeles pentru omul normal.
marți, 27 aprilie 2021
Ce se întâmplă în India?
luni, 26 aprilie 2021
Adaptarea omului la mașină
„Dacă waze-ul ar fi pe bani, aș plăti fără nicio problemă.” - mi-a mărturisit un puștan care-și face un soi de ucenicie la mine. Cred că e de prisos să vă mai spun că omul e o catastrofă în trafic și că de fiecare dată vine cu întârziere. Însă omul e „cipat” cu toate aplicațiile posibile și imposibile. Nu trageți concluzii pripite!
duminică, 25 aprilie 2021
Retorica strâmbă
Prostirea în masă a oamenilor a condus la o îngrozitoare deformare a gândirii. Este unul dintre motivele pentru care a fi prost a ajuns deja o virtute. Nimeni nu te mai privește de sus atunci când ești prost. Nici măcar nu mai ai parte de acea privire de compasiune specifică oamenilor înțelepți. Aiurea. Acum toate privirile sunt identice, bovine. Când ești prost n-ai parte decât de priviri colegiale, din același regn ca tine.
sâmbătă, 24 aprilie 2021
Curs de supraviețuire
De multe ori vă recomand cărți care apar cu greu și pe care le consider esențiale vremurilor în care trăim. O fac din bucuria pe care o am atunci când văd că mai există oameni care împărtășesc și celorlalți descoperirile lor.
vineri, 23 aprilie 2021
Cum te lupți cu proștii
A ieșit Plăvanul pe sticlă să atace Rusia. În plin scandal cu costumul de schi primit din banii furați de serviciuri. Ce chestie mișto. Ești prins cu mâța-n sac și ce faci? Te iei de Putin. Și, ca să fie treaba treabă, îl mai bagi și pe Aurescu la atac. Și-i mai pui și p-ăia de la MApN cică să-i școlească „pă rapid” pe politicieni cum să facă dacă-i atacă maica Rusie. Și mai convoci și CSAT-ul!
joi, 22 aprilie 2021
Operațiunea „Bani pentru Plăvan”
miercuri, 21 aprilie 2021
Ciuma lui Iohannis
marți, 20 aprilie 2021
Cod roșu
luni, 19 aprilie 2021
Distracție cu pașaport
duminică, 18 aprilie 2021
Un avertisment scurt
sâmbătă, 17 aprilie 2021
Al doilea val
vineri, 16 aprilie 2021
Drumul către iad
joi, 15 aprilie 2021
Cine pică?
Istoria ne prezintă evenimente care, de cele mai multe multe ori, îi iau pe nepregătite pe contemporani. E greu ca atunci când te afli într-un vârtej de evenimente să observi cotitura majoră, care tocmai ce stă să se producă. Mai țineți minte cât de repede s-a destrămat Uniunea Sovietică? De ce oare erodarea a fost atât de puternică? De ce totul a căzut, inexplicabil, peste noapte? Cei care-au trăit vremurile știu bine cum s-a petrecut totul: practic seara ne-am culcat într-o lume, iar dimineața ne-am trezit într-o cu totul altă lume. Cam la fel s-au petrecut toate evenimentele majore din istorie. Chiar și cele care s-au întins pe o perioadă lungă de timp, precum căderea Imperiului Roman. Rând pe rând, provinciile - altă dată de necucerit - se trezeau în câte o dimineață într-un setup diferit, devenind parte a unei mișcări centrifuge care devenea naturală.
miercuri, 14 aprilie 2021
Realitatea filtrată
Trăim vremuri interesante, adică acel tip de vremuri în care inimaginabilul devine fapt cotidian. V-ați fi gândit vreodată că toată interacțiunea pe care o aveți cu exteriorul vă este intermediată brutal de o manipulare electronică teribilă? O să vă dau un exemplu: îmi puteți spune în trei secunde ce temperatură e afară? Aștept! Sunt trei, zece sau douăzeci de grade? Care-i răspunsul corect? De fapt el nici nu mai contează. Singurul lucru care contează e că, în momentul în care v-am pus întrebarea, asemeni câinelui lui Pavlov, ați pus ochii pe telefon să verificați temperatura exterioară. Nu e penibil?
marți, 13 aprilie 2021
COVIDUL și INTERESUL EUROPEAN - cei doi vectori ai distrugerii sistemului de sănătate
luni, 12 aprilie 2021
Cum distrugi o națiune - exemplul practic
Ieri am discutat problema distrugerii națiunii oarecum teoretic, dar am și privit prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la noi. Spuneam în episodul trecut că, prin tehnicile respective, națiunile sunt aduse la un stadiu de pre-dezagregare, astfel încât, la momentul oportun, să poți modela cum vrei. Probabil vă întrebați ce se întâmplă din momentul în care se dă comanda, cum sunt manipulate tensiunile care fac posibilă evoluția situației în direcția dorită. Din (ne)fericire avem un caz concret pe care-l vom studia azi: Ucraina.
duminică, 11 aprilie 2021
Cum distrugi o națiune?
sâmbătă, 10 aprilie 2021
Cum se mișcă lumea?
Într-un webminar organizat joi de Chatham House, Henry Kissinger a avertizat asupra escaladării conflictului dintre SUA și China. Jeremy Hunt a fost companionul lui Kissinger în webminarul menționat. Desigur, atât organizatorul cât și partenerul de discuții al lui Kissinger nu sunt elemente întâmplătoare. Poate țineți minte că v-am vorbit de multe ori despre o noțiune acum uitată, anume „Imperiul Britanic”. Cei care cred că a murit ar trebui să-și facă din nou temele.
vineri, 9 aprilie 2021
Minunata lume nouă a venit cu 1984 de mână
De fiecare dată când puterea din umbră a vrut să pună la cale o ticăloșie, a făcut-o utilizând o schemă devenită acum clasică: propagandă-justiție-teroare. Mulți încă nu sunt conștienți de schema de manipulare prezentată, cu toate că ea a fost folosită încă de pe vremea în care Mariei Antoaneta i s-a pus în gură zicerea cu cozonacul.
Cum funcționează ticăloșia? Faza 1 începe cu „zvonul” sau „boarea informațională”. O întâmplare care nu spune nimic a unui personaj cvasi-necunoscut devine „puțin virală”. Se vorbește pe la colțuri despre o întâmplare care nu e în linie cu „morala oficială”. Așa apare, din senin, unul care ridică un semn de întrebare, ceva de genul „dar de ce nu e în regulă chestiunea asta?”. Apoi alții ventilează „dilema”. Urmează răspunsul solid, puternic și oficial din partea societății. Aparent, sănătoasa mișcare de reacție șterge pe jos cu „dilematicii”. Le rupe dinții! Însă ăsta e doar începutul.
După ce se lasă liniștea, părând că s-a uitat toată tărășenia, liderii aflați în prima linie de restaurare a normalității încep să fie atacați. Oare nu cumva sunt imorali? Oare n-au făcut o ticăloșie? De unde au bani? Cum de-au apărut ei în față? Și uite-așa, din întrebări care mai stupide, care mai idioate, care mai ilogice, încep să apară fracturi. O poză îl arată pe unul dintre lideri cu o femeie misterioasă(sau, dacă e femeie, cu un bărbat necunoscut). Și începe ventilarea: „cine-i personajul?”, întrebare urmată apoi de dileme de natură morală de genul „e normal să se întâlnească singur/singură?” s.a.m.d. Treptat, prin repetarea chestiunilor stupide se produce o ruptură întrucât, în rândul publicului e indusă ideea că „e ceva necurat acolo”. Și-apoi, pe acest fond, se revine la întâmplarea inițială cu întrebarea: „oare e bine că acel personaj neajutorat a pățit-o atât de rău din partea unei societăți opresive reprezentată, iată, de unul care a fost dovedit ca fiind imoral?”.
Totul se petrece pe un fond mediatic din ce în ce mai puternic. „Liderii de opinie” încep să-și afișeze poziții radicale, reinterpretând povestea. Uneori în această categorie intră indivizi care, la momentul petrecerii evenimentelor aveau opinii radical opuse(mai țineți minte ce zicea Cristian Tudor Popescu despre homosexuali?). Dar, desigur, pe nimeni nu mai deranjează asta. Bruiajul deja devine asurzitor. Prin repetiția unor fraze cheie se fabrică un fel de fals „consens popular”. Vocile normalității, adică ale celor care care spun că opiniile acelea radicale nu-s OK(fiind chiar „împotriva firii”) sunt acoperite cu replici grosolane. Astfel, în ciuda faptului că opinia ventilată ca fiind „cea dreaptă” nu e populară, din așa-zisele dezbateri ale mediei ai impresia că e un curent dominant.
Cam cu acest setup se intră în faza a doua, anume justiția. Un proces care nu anunță nimic - dar având ca subiect scopul urmărit - se desfășoară într-o anonimitate similară celorlalte procese. Se ajunge în ultimul stadiu, se ridică excepții de neconstituționalitate și, într-un final, se dă dreptate celui care acționează în direcția susținută de „curentul mediatic dominant”. Asta face ca necunoscutul proces să devină supra-mediatizat, ziarele să urle cu litere de-o șchioapă că s-a făcut dreptate s.a.m.d. Astfel se deschide larg calea către faza a treia, anume inițiativa legislativă.
Forțele politice progresiste încep să se constituie în grupuri de presiune. O explozie de „civism” li se alătură. Apar manifestații „spontane” alături de lideri veniți de nicăieri. Ies în față „intelectuali” cu viziuni radicale. Și, până la urmă, se legiferează cu surle și trâmbițe. Asta în ciuda faptului că majoritatea covârșitoare a oamenilor este împotrivă.
Ceea ce v-am descris aici s-a întâmplat în cazul vaccinării obligatorii. Faza 1 a început când nici nu se punea problema de pandemie. Ieșirile la rampă ale antivacciniștilor erau taxate ca afronturi directe la civilizația „câștigată cu greu”. Au apărut voci care susțineau că vaccinarea trebuie să devină obligatorie. Îmi amintesc chiar cum, într-o înregistrare video, un personaj dubios(Buhnici) de prin curtea progresiștilor afiliați televiziunilor PRO, spunea ca prin întâmplare că „ăștia care nu vor să se vaccineze sau să se chip-eze să plece și să ne lase pe noi să trăim în societatea pe care ne-o dorim”. Ipochimenul a dus discuția chiar mai departe, introducând și chip-area! Frumos nu?
Venirea COVID-ului le-a ridicat mingea la fileu. Pe măsură ce se „creiona” un vaccin, așa-zișii lideri de opinie cereau cu și mai mare insistență vaccinarea obligatorie. La un moment dat problema a părut tranșată atunci când un insider - Rafila - a spus că „nu poate fi vorba despre o obligativitate a vaccinării întrucât serurile nu au trecut proba timpului”. Cei care avuseseră temeri - justificate, desigur - au răsuflat ușurați. Doar că planul continua să se desfășoare. Brusc, lui Rafila i s-au găsit rădăcini bolșevice. Apoi a candidat din partea PSD - partid pus la zid ca reprezentând răul absolut. Și, pe măsură ce vaccinurile treceau ca prin brânză prin stadiile obligatorii de testare, zumzetul mediatic în ceea ce privește obligativitatea vaccinării devenea de nesuportat. Nu știu dacă ați remarcat cum, la o anumită televiziune „sistemică”, aproape toți realizatorii cât și invitații apar îmbotnițați și urlă isteric cu privire la vaccinarea obligatorie. E logic să se întâmple așa, doar totul face parte din plan!
Iată că ieri s-a intrat în forță în faza a doua: victoria în justiție. Este vorba de respingerea unei acțiuni formulate de familii din Cehia împotriva vaccinării obligatorii a copiilor. Curtea de la Strasbourg a decis că vaccinarea obligatorie este în linie cu „interesul superior al copiilor” și că „ar putea fi privită ca fiind necesară într-o societate democratică”. În ciuda tembelismelor ventilate în media, decizia CEDO - așa tâmpită cum e - se leagă de o chestiune secundară, adică aceea a dreptului părintelui de a decide pentru copilul său. De aceea este invocat „interesul superior”. Dacă judecăm logic, decizia CEDO se pronunță strict asupra capacității părinților de a decide asupra vaccinării copiilor. Decizia este justificată de o portiță din articolul 6 al Convenției Oviedo - „Protecția persoanelor lipsite de capacitatea de a consimți”, mai precis de paragraful 5 în care se spune că „Autorizația prevăzută în paragrafele 2 și 3 poate fi în orice moment retrasă în interesul persoanei vizate”.
Așadar, ceea ce statutează CEDO se referă la persoanele lipsite de capacitatea de a consimți și de aceea este adus ca justificare „interesul superior al copiilor”. La ei se referă și vaccinarea obligatorie despre care jigodiile de la CEDO spun că nu încalcă statul democratic. Se pune însă problema dacă vaccinarea unui adult poate fi obligatorie. Articolul 5 al aceleiași convenții nu lasă absolut nicio portiță:
„O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.
Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor.
Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul.”(sublinierile îmi aparțin)
Se poate constata liber că decizia CEDO se referă efectiv la minori, însă trebuie să remarcăm ambiguitatea cu „vaccinarea obligatorie” lăsată de jigodiile care au luat decizia. Ea servește unui singur scop, anume trecerii în stadiul 3. Urmează ca, în curând, unul sau mai multe state din UE să introducă legi cu privire la vaccinarea obligatorie sau să discrimineze oamenii care refuză să se vaccineze. Din punct de vedere legal n-au acoperire, dar ca să ajungi la legalitate trebuie iar să contești la CEDO și nimeni nu-ți garantează că dreptatea ți se va da abia după ce vei fi fost vaccinat cu forța, iar despăgubirile pe care le vei primi vor fi unele formale. Însă nu trebuie să vă iluzionați. În ciuda faptului că articolul 2 al convenției menționate statutează că „interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei”, e posibil ca vreun tefeleu cu studiile făcute pe genunchi să decidă că „se poate și așa”, adică intervenind cu bocancii în ființa umană.
Cu toate că logica ne spune ceva, nu trebuie să excludem din ecuație nebunia timpurilor în care trăim. Poate că e necesar să-l recitiți pe Kafka, de data aceasta cu ochii prezentului. Vă va înfiora, vă asigur!
Poate că a venit timpul să înțelegem că nu avem unde fugi de furia vremurilor. Lumea a devenit un loc mult prea mic în care să te mai poți „pierde” și astfel să te ascunzi. Nu sunt fatalist, asta e realitatea. Singurul ascunziș pe care-l mai avem la dispoziție este sufletul nostru. Însă, pentru a funcționa, e nevoie mai mult ca oricând să vi-l păstrați curat. Orice maculare a sa,cât de mică, îl face vulnerabil. Din păcate „Minunata lume nouă” și „1984” și-au dat mâna acum: proștii au parte de binefacerile Minunatei lumi noi, în timp ce asupra celor care au tupeul să gândească se revarsă teroarea lui 1984. Asta e lumea care se construiește sub ochii noștri!
joi, 8 aprilie 2021
Despre noua normalitate
Pe măsură ce revoluția culturală evolua pe mapamond - adică începând de prin anii 60 - behaviorismul câștiga în popularitate. Pe scurt, behavioriștii își recunoșteau limitele în ceea ce privește înțelegerea psihicului uman, dar nu renunțau la modelul primitiv al acestuia - asemănarea cu un calculator bazat pe un set redus de reguli părea cea mai bună aproximare. Acolo unde anumiți cercetători caută să găsească mecanismele interne, behavioristul spune ceva de genul: „am o cutie despre care nu știu nimic, dar știu că dacă îi aplic stimulul A obțin răspunsul B, dacă îi aplic stimulul X obțin răspunsul Y” s.a.m.d. Așa se ajunge la speculanții contemporani precum Dan Ariely care teoretizează modul în care poți lua fulgii de pe un client bazându-te fix pe avariția sa.
miercuri, 7 aprilie 2021
Tulburarea Orientului
6 martie 2021, Najaf. Într-un apartament modest situat în apropierea mormântului legendarului imam Ali, a ajuns strălucitoarea delegație a Vaticanului, condusă de Papa Francisc în persoană. Ce oare putea justifica o asemenea „descălecare” într-un spațiu modest, mult prea îndepărtat - atât din punct de vedere al distanței, dar și al standardelor - de Vatican? Numele Al-Sistani nu spune mare lucru marii majorități a celor de pe Bătrânul Continent. Și-atunci, de ce s-a abătut Papa, acest vârf religios al globalismului, tocmai în acea „fundătură”?
marți, 6 aprilie 2021
Invazia proștilor
Era previzibilă prosteala care urma să vină în urma ascensiunii forțelor „dă dreapta” la putere. Încă din vremea cu „proasta de Veorica” le spuneam „isteților” care ventilau bancurile puerile răspândite de media securistă că prostia așa-zisei opoziții de atunci e mai mică doar în comparație cu ticăloșia pe care o au, nicidecum cu ăia pe care-i fac ei proști. Aiurea, nu se poate mai rău de-atât! - îmi răspundeau ei.
luni, 5 aprilie 2021
Prinși din nou pe picior greșit
În urmă cu un an vorbeam despre al treilea val de electrificare. Articolul(vedeți aici) pornea de la planurile mondialiste cu privire la energia verde și identifica viitoarele tendințe în domeniul electrificării. Între timp a venit pandemia și a amânat puțin ceea ce identificam atunci. Timpul însă nu are răbdare și, odată cu „vaccinizarea” în masă, revine în actualitate „planul electric”.
duminică, 4 aprilie 2021
Evul întunecat
sâmbătă, 3 aprilie 2021
Conflictul din Ucraina și actorii săi
vineri, 2 aprilie 2021
Progresism vs normalitate
În Texas s-a oprit toată mascarada restricțiilor, repornindu-se economia. Practic, administrația republicană a hotărât să se comporte exact ca atunci când virusul n-ar exista. Sau, mai bine spus, ca atunci când virusul ar fi ceea ce este, anume un virus din categoria celor gripali. Urmarea a contrazis absolut tot ceea ce proroceau cei din secta „Martorii lu' COVID”: numărul de infectări a scăzut la nivele de neimaginat! Rezultatul i-a convins și pe ceilalți republicani care se află la butoane să relaxeze condițiile în statele pe care le controlează. Iar trendul e peste tot la fel.
joi, 1 aprilie 2021
România retardată
Nu-ți trebuie mari instincte pentru a constata că o parte importantă a țării suferă de un retard sever. E necesar doar să privești doar la politicienii cocoțați în funcțiile de decizie. Indiferent cum ai da-o, oamenii respectivi ajung la vârf în urma unui proces electoral. Că participă sau că nu prea participă oamenii la alegeri, până la urmă tot se strânge o halcă mare din populație care votează, iar rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic Și, dacă veți argumenta că peisajul de la vârful puterii arată atât de sumbru din cauză că n-ai din cine alege, vă voi reaminti că și cocoțarea la vârful partidelor a acelor personaje sinistre se face tot printr-un proces democratic, anume prin alegeri organizate la nivel de partid.