vineri, 30 aprilie 2021

Rime istorice


Când vorbesc despre picajul Occidentului lumea mă caracterizează ca pro-rus, pro-chinez sau mai știu eu ce altă aberație. Pe vreme comuniștilor, dacă aveai curajul să arăți cu degetul unde sunt problemele, automat erai caracterizat ca element deviaționist sau, dacă insistai, erai făcut direct spion. Cu consecințele de rigoare. Tot specific societății comuniste aflate în declin era și propaganda. Azi e greu să înțelegi cum funcționa propaganda oficială. Pe vremea aceea absolut toată media aparținea organelor de conducere ale statului. Nici musca nu scăpa necenzurată. Și asta fie că era vorba de un ziar național, local sau chiar de o fițuică anonimă făcută de vreun propagandist de întreprindere și multiplicată „la xerox” într-un cerc restrâns.

joi, 29 aprilie 2021

O poveste cu agenți internaționali și-un tâlc pe care trebuie să-l deslușiți singuri


P
ovestea de azi e o ciorbă reîncălzită care-și are originile prin anul 2011. De fapt chiar de mai devreme, însă atunci începe să se manifeste la vedere. Și, cu toate că am avut de-a face cu „evenimente grandioase” n-ați avut habar de ele. Media are grijă însă ca acum, la mai bine de unsprezece ani de la debut, să vi le prezinte ca pe niște fapte revelatoare. Ar trebui, după umila mea părere, să vă puneți insistent întrebarea de ce n-ați avut habar de nimic până acum? Asta în primul rând. Apoi vă puteți preocupa de restul chichițelor întrucât, cum bine se știe, la fotbal, politică și servicii secrete se pricepe toată lumea. Să începem, așadar.

Trădarea ca politică asumată


N
-am crezut niciodată că prostia va face în așa fel încât trădarea să devină  politică asumată. Și încă n-ați aflat elementul cel mai înspăimântător, anume faptul că asasinii care-și asumă politica îngenuncheatului în fața stăpânilor externi au o masă compactă de susținători radicali printre oamenii simpli, care n-au niciun beneficiu și cărora radicalismul le vine strict din prostie. Este genul de îndobitocire în masă imposibil de înțeles pentru omul normal.

marți, 27 aprilie 2021

Ce se întâmplă în India?


După ce părea că nebunia COVID ajunge la o rezolvare facilă, India reintră pe panta nebuniei. Țara a mers cot la cot cu toată lumea în ceea ce privește măsurile: a impus lockdown, a căutat să-și facă rost de vaccin, a intensificat măsurile s.a.m.d. La un moment dat au pus la punct un medicament ieftin care avea întreaga schemă de tratament într-o pilulă ce trebuia luată zilnic. A funcționat impecabil și, la un moment dat, autoritățile de acolo au anunțat chiar că sunt pe cale să declare ieșirea din pandemie. 

luni, 26 aprilie 2021

Adaptarea omului la mașină


Dacă waze-ul ar fi pe bani, aș plăti fără nicio problemă.” - mi-a mărturisit un puștan care-și face un soi de ucenicie la mine. Cred că e de prisos să vă mai spun că omul e o catastrofă în trafic și că de fiecare dată vine cu întârziere. Însă omul e „cipat” cu toate aplicațiile posibile și imposibile. Nu trageți concluzii pripite!

duminică, 25 aprilie 2021

Retorica strâmbă


P
rostirea în masă a oamenilor a condus la o îngrozitoare deformare a gândirii. Este unul dintre motivele pentru care a fi prost a ajuns deja o virtute. Nimeni nu te mai privește de sus atunci când ești prost. Nici măcar nu mai ai parte de acea privire de compasiune specifică oamenilor înțelepți. Aiurea. Acum toate privirile sunt identice, bovine. Când ești prost n-ai parte decât de priviri colegiale, din același regn ca tine.

sâmbătă, 24 aprilie 2021

Curs de supraviețuire


De multe ori vă recomand cărți care apar cu greu și pe care le consider esențiale vremurilor în care trăim. O fac din bucuria pe care o am atunci când văd că mai există oameni care împărtășesc și celorlalți descoperirile lor.

vineri, 23 aprilie 2021

Cum te lupți cu proștii


A
ieșit Plăvanul pe sticlă să atace Rusia. În plin scandal cu costumul de schi primit din banii furați de serviciuri. Ce chestie mișto. Ești prins cu mâța-n sac și ce faci? Te iei de Putin. Și, ca să fie treaba treabă, îl mai bagi și pe Aurescu la atac. Și-i mai pui și p-ăia de la MApN cică să-i școlească „pă rapid” pe politicieni cum să facă dacă-i atacă maica Rusie. Și mai convoci și CSAT-ul!  

joi, 22 aprilie 2021

Operațiunea „Bani pentru Plăvan”


Dacă mai țineți minte, cu ceva vreme în urmă a fost un scandal de delapidare de la serviciul secret al armatei. Mai precis e vorba de 180 000 dolari care ar fi fost sustrași de locțiitorul directorului DGIA. Teoretic e vorba de o găinărie măruntă. La data descoperirii s-a făcut ceva caz pe marginea ei, dar, treptat, s-a lăsat liniștea.

miercuri, 21 aprilie 2021

Ciuma lui Iohannis


Așa cum bine știți, economia e la pământ. Nu pandemia e de vină ci, în primul rând, amatorismul echipei aflate la conducerea țării. Cîțu a îndatorat țara mai mult decât cuplul tragicomic băsescu-boc. Problema e că Cîțu(sic!) n-are nici cea mai mică intenție de a se opri din aventura sa tembelă. Și, mai mult, e împins în față de superiorii săi: atât cei interni cât, mai ales, cei externi.

marți, 20 aprilie 2021

Cod roșu


Ceea ce veți citi în articolul de azi n-o să vedeți în presa noastră întrucât suntem ținuți într-un vid informațional cum rar mi-a fost dat să văd. False subiecte fac agenda zilnică, iar oficialii implicați în așa-zisele evenimente prezentate cu emfază de către gurnaliștii autohtoni fac strict un teatru ieftin la indicațiile primite din afară. Spus pe șleau, afirm apăsat că toată dramoleta de la Sănătate nu-i nici mai mult nici mai puțin decât o scenetă pusă la cale de către serviciile secrete externe care au ajuns să conducă țara și al căror interes este strict distragerea atenției de la adevăratele evenimente care se petrec acum. Și-o să înțelegeți imediat de ce.

luni, 19 aprilie 2021

Distracție cu pașaport


O știre aparent banală: festivalurile Neversea și Untold se vor relua. Unuia ca mine îi e egal. N-am treabă cu niciunul dintre ele. Însă este un schepsis la mijloc care face ca absolut toți să avem treabă cu cele două festivaluri. 

duminică, 18 aprilie 2021

Un avertisment scurt


Există o alternativă la hiperinflația care se arată din ce în ce mai mult ca „cea mai potrivită soluție”. În alte vremuri sunt ferm convins că morișca inflaționistă ar fi fost pornită. Însă acum totul s-a schimbat. Pur și simplu nu te mai poți juca cu banii așa deoarece riști să-ți explodeze societatea în cap. Și-atunci? Ei bine, atunci schimbi regulile jocului.

sâmbătă, 17 aprilie 2021

Al doilea val


Am spus-o în mai multe rânduri: învingător ești atunci când un fault dur nu mai are puterea de a te îngenunchea. Mă gândesc la bietul Diego Maradona în perioada sa de glorie. Atunci când „rațiunile brutale o justificau”, anumite echipe introduceau indivizi care să-l faulteze, chiar cu riscul de a lua cartonașe roșii. Știau că Maradona e inima unui mecanism invincibil și că, țintind inima, țintești de fapt întreaga construcție. Ei bine, tocmai aici era puterea sa. Avea capacitatea de a rămâne o perioadă un jucător banal, care doar pasa mai departe. De multe ori greșea inexplicabil atunci când o fază nu spunea nimic. Exista însă mereu „momentul său”, cel al exploziei, în care Diego nu mai putea fi oprit. Dacă încercai să-l faultezi se ferea în ultimul moment, pleca într-o parte în timp ce mingea mergea în cealaltă parte. Erai efectiv terminat, te simțeai copleșit. În asta consta măreția lui: nu putea fi îngenuncheat, indiferent de tacticile agresive.

vineri, 16 aprilie 2021

Drumul către iad


Rememorând cele întâmplate, mulți nu reușesc să înțeleagă cum e posibil totuși să fi involuat într-un asemenea hal. Ca țară am pornit de la un nivel destul de bun. Știu, ne era foame, dar cel puțin eram curați. Nu aveam datorii, aveam resurse, aveam o industrie, aveam pământ bun. Teoretic aveam tot ce ne trebuie pentru a ne merge bine. Toate acestea s-au dus într-un deceniu. Iar vina, indiferent cum ați da-o, a fost a tuturor: politicieni și indivizi simpli la un loc. Vă reamintesc că primul deceniu al democrației noastre postcomuniste totul era infinit mai democratic decât ceea ce se petrece acum. O adunătură a câtorva bețivi în 1990 l-a scos  în stradă „la raport” pe nea Nelu. Un titlu din ziar avea capacitatea de a dărâma un politician, de a-l duce la groapa de gunoi. Iar o manifestație publică paraliza orice inițiativă politică. Și-atunci cum de s-au întâmplat toate acele nebunii?

joi, 15 aprilie 2021

Cine pică?


I
storia ne prezintă evenimente care, de cele mai multe multe ori, îi iau pe nepregătite pe contemporani. E greu ca atunci când te afli într-un vârtej de evenimente să observi cotitura majoră, care tocmai ce stă să se producă. Mai țineți minte cât de repede s-a destrămat Uniunea Sovietică? De ce oare erodarea a fost atât de puternică? De ce totul a căzut, inexplicabil, peste noapte? Cei care-au trăit vremurile știu bine cum s-a petrecut totul: practic seara ne-am culcat într-o lume, iar dimineața ne-am trezit într-o cu totul altă lume. Cam la fel s-au petrecut toate evenimentele majore din istorie. Chiar și cele care s-au întins pe o perioadă lungă de timp, precum căderea Imperiului Roman. Rând pe rând, provinciile - altă dată de necucerit - se trezeau în câte o dimineață într-un setup diferit, devenind parte a unei mișcări centrifuge care devenea naturală.

miercuri, 14 aprilie 2021

Realitatea filtrată


T
răim vremuri interesante, adică acel tip de vremuri în care inimaginabilul devine fapt cotidian. V-ați fi gândit vreodată că toată interacțiunea pe care o aveți cu exteriorul vă este intermediată brutal de o manipulare electronică teribilă? O să vă dau un exemplu: îmi puteți spune în trei secunde ce temperatură e afară? Aștept! Sunt trei, zece sau douăzeci de grade? Care-i răspunsul corect? De fapt el nici nu mai contează. Singurul lucru care contează e că, în momentul în care v-am pus întrebarea, asemeni câinelui lui Pavlov, ați pus ochii pe telefon să verificați temperatura exterioară. Nu e penibil?

marți, 13 aprilie 2021

COVIDUL și INTERESUL EUROPEAN - cei doi vectori ai distrugerii sistemului de sănătate


În caz că n-ați observat, valabilitatea vaccinului pe care vi l-ați făcut - cei care l-ați făcut, desigur - este de șase luni! Șase luni, atât! Nu v-a spus nimeni asta. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, ceea ce spun acum a fost infirmat de o campanie media instrumentată tot de cei interesați din industria farma. Spuneau, pe la începuturile vaccinării, că vaccinul ar asigura o imunitate de opt luni. De-atunci, pe măsură ce masa s-a vaccinat, știrile cu privire la eficacitatea vaccinării s-au împuținat până la dispariție. Motivul e simplu: modelul de business impune o vaccinare continuă, iar cele șase luni au devenit o realitate pe prospectul vaccinului. Așa se fac banii!

luni, 12 aprilie 2021

Cum distrugi o națiune - exemplul practic


I
eri am discutat problema distrugerii națiunii oarecum teoretic, dar am și privit prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la noi. Spuneam în episodul trecut că, prin tehnicile respective, națiunile sunt aduse la un stadiu de pre-dezagregare, astfel încât, la momentul oportun, să poți modela cum vrei. Probabil vă întrebați ce se întâmplă din momentul în care se dă comanda, cum sunt manipulate tensiunile care fac posibilă evoluția situației în direcția dorită. Din (ne)fericire avem un caz concret pe care-l vom studia azi: Ucraina.

duminică, 11 aprilie 2021

Cum distrugi o națiune?


V-ați pus întrebarea asta? Chiar așa, cum distrugi o națiune? Cum faci ca o țară care trăiește bine(raportat, desigur, la nivelul său de relevanță) să ajungă o epavă, să explodeze în milioane de particule pentru ca apoi hienele s-o poată tranșa cum vor? Cum faci asta?

sâmbătă, 10 aprilie 2021

Cum se mișcă lumea?


Î
ntr-un webminar organizat joi de Chatham House, Henry Kissinger a avertizat asupra escaladării conflictului dintre SUA și China. Jeremy Hunt a fost companionul lui Kissinger în webminarul menționat. Desigur, atât organizatorul cât și partenerul de discuții al lui Kissinger nu sunt elemente întâmplătoare. Poate țineți minte că v-am vorbit de multe ori despre o noțiune acum uitată, anume „Imperiul Britanic”. Cei care cred că a murit ar trebui să-și facă din nou temele. 

vineri, 9 aprilie 2021

Minunata lume nouă a venit cu 1984 de mână


D
e fiecare dată când puterea din umbră a vrut să pună la cale o ticăloșie, a făcut-o utilizând o schemă devenită acum clasică: propagandă-justiție-teroare. Mulți încă nu sunt conștienți de schema de manipulare prezentată, cu toate că ea a fost folosită încă de pe vremea în care Mariei Antoaneta i s-a pus în gură zicerea cu cozonacul.

Cum funcționează ticăloșia? Faza 1 începe cu „zvonul” sau „boarea informațională”. O întâmplare care nu spune nimic a unui personaj cvasi-necunoscut devine „puțin virală”. Se vorbește pe la colțuri despre o întâmplare care nu e în linie cu „morala oficială”. Așa apare, din senin, unul care ridică un semn de întrebare, ceva de genul „dar de ce nu e în regulă chestiunea asta?”. Apoi alții ventilează „dilema”. Urmează răspunsul solid, puternic și oficial din partea societății. Aparent, sănătoasa mișcare de reacție șterge pe jos cu „dilematicii”. Le rupe dinții! Însă ăsta e doar începutul.

După ce se lasă liniștea, părând că s-a uitat toată tărășenia, liderii aflați în prima linie de restaurare a normalității încep să fie atacați. Oare nu cumva sunt imorali? Oare n-au făcut o ticăloșie? De unde au bani? Cum de-au apărut ei în față? Și uite-așa, din întrebări care mai stupide, care mai idioate, care mai ilogice, încep să apară fracturi. O poză îl arată pe unul dintre lideri cu o femeie misterioasă(sau, dacă e femeie, cu un bărbat necunoscut). Și începe ventilarea: „cine-i personajul?”, întrebare urmată apoi de dileme de natură morală de genul „e normal să se întâlnească singur/singură?” s.a.m.d. Treptat, prin repetarea chestiunilor stupide se produce o ruptură întrucât, în rândul publicului e indusă ideea că „e ceva necurat acolo”. Și-apoi, pe acest fond, se revine la întâmplarea inițială cu întrebarea: „oare e bine că acel personaj neajutorat a pățit-o atât de rău din partea unei societăți opresive reprezentată, iată, de unul care a fost dovedit ca fiind imoral?”. 

Totul se petrece pe un fond mediatic din ce în ce mai puternic. „Liderii de opinie” încep să-și afișeze poziții radicale, reinterpretând povestea. Uneori în această categorie intră indivizi care, la momentul petrecerii evenimentelor aveau opinii radical opuse(mai țineți minte ce zicea Cristian Tudor Popescu despre homosexuali?). Dar, desigur, pe nimeni nu mai deranjează asta. Bruiajul deja devine asurzitor. Prin repetiția unor fraze cheie se fabrică un fel de fals „consens popular”. Vocile normalității, adică ale celor care care spun că opiniile acelea radicale nu-s OK(fiind  chiar „împotriva firii”) sunt acoperite cu replici grosolane. Astfel, în ciuda faptului că opinia ventilată ca fiind „cea dreaptă” nu e populară, din așa-zisele dezbateri ale mediei ai impresia că e un curent dominant.

Cam cu acest setup se intră în faza a doua, anume justiția. Un proces care nu anunță nimic - dar având ca subiect scopul urmărit - se desfășoară într-o anonimitate similară celorlalte procese. Se ajunge în ultimul stadiu, se ridică excepții de neconstituționalitate și, într-un final, se dă dreptate celui care acționează în direcția susținută de „curentul mediatic dominant”. Asta face ca necunoscutul proces să devină supra-mediatizat, ziarele să urle cu litere de-o șchioapă că s-a făcut dreptate s.a.m.d. Astfel se deschide larg calea către faza a treia, anume inițiativa legislativă.

Forțele politice progresiste încep să se constituie în grupuri de presiune. O explozie de „civism” li se alătură. Apar manifestații „spontane” alături de lideri veniți de nicăieri. Ies în față „intelectuali” cu viziuni radicale. Și, până la urmă, se legiferează cu surle și trâmbițe. Asta în ciuda faptului că majoritatea covârșitoare a oamenilor este împotrivă. 

Ceea ce v-am descris aici s-a întâmplat în cazul vaccinării obligatorii. Faza 1 a început când nici nu se punea problema de pandemie. Ieșirile la rampă ale antivacciniștilor erau taxate ca afronturi directe la civilizația „câștigată cu greu”. Au apărut voci care susțineau că vaccinarea trebuie să devină obligatorie. Îmi amintesc chiar cum, într-o înregistrare video, un personaj dubios(Buhnici) de prin curtea progresiștilor afiliați televiziunilor PRO, spunea ca prin întâmplare că „ăștia care nu vor să se vaccineze sau să se chip-eze să plece și să ne lase pe noi să trăim în societatea pe care ne-o dorim”. Ipochimenul a dus discuția chiar mai departe, introducând și chip-area! Frumos nu?

Venirea COVID-ului le-a ridicat mingea la fileu. Pe măsură ce se „creiona” un vaccin, așa-zișii lideri de opinie cereau cu și mai mare insistență vaccinarea obligatorie. La un moment dat problema a părut tranșată atunci când un insider - Rafila - a spus că „nu poate fi vorba despre o obligativitate a vaccinării întrucât serurile nu au trecut proba timpului”. Cei care avuseseră temeri - justificate, desigur - au răsuflat ușurați. Doar că planul continua să se desfășoare. Brusc, lui Rafila i s-au găsit rădăcini bolșevice. Apoi a candidat din  partea PSD - partid pus la zid ca reprezentând răul absolut. Și, pe măsură ce vaccinurile treceau ca prin brânză prin stadiile obligatorii de testare, zumzetul mediatic în ceea ce privește obligativitatea vaccinării devenea de nesuportat. Nu știu dacă ați remarcat cum, la o anumită televiziune „sistemică”, aproape toți realizatorii cât și invitații apar îmbotnițați și urlă isteric cu privire la vaccinarea obligatorie. E logic să se întâmple așa, doar totul face parte din plan!

Iată că ieri s-a intrat în forță în faza a doua: victoria în justiție. Este vorba de respingerea unei acțiuni formulate de familii din Cehia împotriva vaccinării obligatorii a copiilor. Curtea de la Strasbourg a decis că vaccinarea obligatorie este în linie cu „interesul superior al copiilor” și că „ar putea fi privită ca fiind necesară într-o societate democratică”. În ciuda tembelismelor ventilate în media, decizia CEDO - așa tâmpită cum e - se leagă de o chestiune secundară, adică aceea a dreptului părintelui de a decide pentru copilul său. De aceea este invocat „interesul superior”. Dacă judecăm logic, decizia CEDO se pronunță strict asupra capacității părinților de a decide asupra vaccinării copiilor. Decizia este justificată de o portiță din articolul 6 al Convenției Oviedo - „Protecția persoanelor lipsite de capacitatea de a consimți”, mai precis de paragraful 5 în care se spune că „Autorizația prevăzută în paragrafele 2 și 3 poate fi în orice moment retrasă în interesul persoanei vizate”. 

Așadar, ceea ce statutează CEDO se referă la persoanele lipsite de capacitatea de a consimți și de aceea este adus ca justificare „interesul superior al copiilor”. La ei se referă și vaccinarea obligatorie despre care jigodiile de la CEDO spun că nu încalcă statul democratic.  Se pune însă problema dacă vaccinarea unui adult poate fi obligatorie. Articolul 5 al aceleiași convenții nu lasă absolut nicio portiță:

O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.

Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii  intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor.

Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul.”(sublinierile îmi aparțin)

Se poate constata liber că decizia CEDO se referă efectiv la minori, însă trebuie să remarcăm ambiguitatea cu „vaccinarea obligatorie” lăsată de jigodiile care au luat decizia. Ea servește unui singur scop, anume trecerii în stadiul 3. Urmează ca, în curând, unul sau mai multe state din UE să introducă legi cu privire la vaccinarea obligatorie sau să discrimineze oamenii care refuză să se vaccineze. Din punct de vedere legal n-au acoperire, dar ca să ajungi la legalitate trebuie iar să contești la CEDO și nimeni nu-ți garantează că dreptatea ți se va da abia după ce vei fi fost vaccinat cu forța, iar despăgubirile pe care le vei primi vor fi unele formale. Însă nu trebuie să vă iluzionați. În ciuda faptului că articolul 2 al convenției menționate statutează că „interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei”, e posibil ca vreun tefeleu cu studiile făcute pe genunchi să decidă că „se poate și așa”, adică intervenind cu bocancii în ființa umană.  

Cu toate că logica ne spune ceva, nu trebuie să excludem din ecuație nebunia timpurilor în care trăim. Poate că e necesar să-l recitiți pe Kafka, de data aceasta cu ochii prezentului. Vă va înfiora, vă asigur!

Poate că a venit timpul să înțelegem că nu avem unde fugi de furia vremurilor. Lumea a devenit un loc mult prea mic în care să te mai poți „pierde” și astfel să te ascunzi. Nu sunt fatalist, asta e realitatea. Singurul ascunziș pe care-l mai avem la dispoziție este sufletul nostru. Însă, pentru a funcționa, e nevoie mai mult ca oricând să vi-l păstrați curat. Orice maculare a sa,cât de mică, îl face vulnerabil. Din păcate „Minunata lume nouă” și „1984” și-au dat mâna acum: proștii au parte de binefacerile Minunatei lumi noi, în timp ce asupra celor care au tupeul să gândească se revarsă teroarea lui 1984. Asta e lumea care se construiește sub ochii noștri!

joi, 8 aprilie 2021

Despre noua normalitate


P
e măsură ce revoluția culturală evolua pe mapamond - adică începând de prin anii 60 - behaviorismul câștiga în popularitate. Pe scurt, behavioriștii își recunoșteau limitele în ceea ce privește înțelegerea psihicului uman, dar nu renunțau la modelul primitiv al acestuia - asemănarea cu un calculator bazat pe un set  redus de reguli părea cea mai bună aproximare. Acolo unde anumiți cercetători caută să găsească mecanismele interne, behavioristul spune ceva de genul: „am o cutie despre care nu știu nimic, dar știu că dacă îi aplic stimulul A obțin răspunsul B, dacă îi aplic stimulul X obțin răspunsul Y” s.a.m.d. Așa se ajunge la speculanții contemporani precum Dan Ariely care teoretizează modul în care poți lua fulgii de pe un client bazându-te fix pe avariția sa. 

miercuri, 7 aprilie 2021

Tulburarea Orientului


6
martie 2021, Najaf. Într-un apartament modest situat în apropierea mormântului legendarului imam Ali, a ajuns strălucitoarea delegație a Vaticanului, condusă de Papa Francisc în persoană. Ce oare putea justifica o asemenea „descălecare” într-un spațiu modest, mult prea îndepărtat - atât din punct de vedere al distanței, dar și al standardelor - de Vatican? Numele Al-Sistani nu spune mare lucru marii majorități a celor de pe Bătrânul Continent. Și-atunci, de ce s-a abătut Papa, acest vârf religios al globalismului, tocmai în acea „fundătură”? 

marți, 6 aprilie 2021

Invazia proștilor


E
ra previzibilă prosteala care urma să vină în urma ascensiunii forțelor „dă dreapta” la putere. Încă din vremea cu „proasta de Veorica” le spuneam „isteților” care ventilau bancurile puerile răspândite de media securistă că prostia așa-zisei opoziții de atunci e mai mică doar în comparație cu ticăloșia pe care o au, nicidecum cu ăia pe care-i fac ei proști. Aiurea, nu se poate mai rău de-atât! - îmi răspundeau ei. 

luni, 5 aprilie 2021

Prinși din nou pe picior greșit


Î
n urmă cu un an vorbeam despre al treilea val de electrificare. Articolul(vedeți aici) pornea de la planurile mondialiste cu privire la energia verde și identifica viitoarele tendințe în domeniul electrificării. Între timp a venit pandemia și a amânat puțin ceea ce identificam atunci. Timpul însă nu are răbdare și, odată cu „vaccinizarea” în masă, revine în actualitate „planul electric”.

duminică, 4 aprilie 2021

Evul întunecat


Viața destul de dezordonată pe care o duc mă obligă să-mi găsesc liniștea abia seara, înainte de culcare, când mă trag sub lampadar pentru a-mi continua lectura începută cu o seară înainte. Brusc lumea devine a mea și, dacă am privilegiul să fiu lăsat în pace, obțin acea liniște necesară unui somn pe cinste. Nu cred că există plăcere mai mare decât aceea de a te lăsa purtat, pentru câteva ore, de experiențele unor înaintași măreți. Iată un privilegiu - probabil singurul - pe care evoluția societății noastre ni-l pune pe tavă.

sâmbătă, 3 aprilie 2021

Conflictul din Ucraina și actorii săi


La granița de est a Ucrainei încep să se intensifice tensiunile. Totul a început cu o provocare din partea politicienilor ucrainieni. Sunt ferm convins că nu știți mai nimic din zonă deoarece vidul informațional se potrivește ca o mănușă cu manipularea ordinară care se practică acum în lume. Așadar, să începem cu contextul. 

vineri, 2 aprilie 2021

Progresism vs normalitate


Î
n Texas s-a oprit toată mascarada restricțiilor, repornindu-se economia. Practic, administrația republicană a hotărât să se comporte exact ca atunci când virusul n-ar exista. Sau, mai bine spus, ca atunci când virusul ar fi ceea ce este, anume un virus din categoria celor gripali. Urmarea a contrazis absolut tot ceea ce proroceau cei din secta „Martorii lu' COVID”: numărul de infectări a scăzut la nivele de neimaginat! Rezultatul i-a convins și pe ceilalți republicani care se află la butoane să relaxeze condițiile în statele pe care le controlează. Iar trendul e peste tot la fel.

joi, 1 aprilie 2021

România retardată


N
u-ți trebuie mari instincte pentru a constata că o parte importantă a țării suferă de un retard sever. E necesar doar să privești doar la politicienii cocoțați în funcțiile de decizie. Indiferent cum ai da-o, oamenii respectivi ajung la vârf în urma unui proces electoral. Că participă sau  că nu prea participă oamenii la alegeri, până la urmă tot se strânge o halcă mare din populație care votează, iar rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic Și, dacă veți argumenta că peisajul de la vârful puterii arată atât de sumbru din cauză că n-ai din cine alege, vă voi reaminti că și cocoțarea la vârful partidelor a acelor personaje sinistre se face tot printr-un proces democratic, anume prin alegeri organizate la nivel de partid.