Despre noua normalitate

Pe măsură ce revoluția culturală evolua pe mapamond - adică începând de prin anii 60 - behaviorismul câștiga în popularitate. Pe scurt, behavioriștii își recunoșteau limitele în ceea ce privește înțelegerea psihicului uman, dar nu renunțau la modelul primitiv al acestuia - asemănarea cu un calculator bazat pe un set  redus de reguli părea cea mai bună aproximare. Acolo unde anumiți cercetători caută să găsească mecanismele interne, behavioristul spune ceva de genul: „am o cutie despre care nu știu nimic, dar știu că dacă îi aplic stimulul A obțin răspunsul B, dacă îi aplic stimulul X obțin răspunsul Y” s.a.m.d. Așa se ajunge la speculanții contemporani precum Dan Ariely care teoretizează modul în care poți lua fulgii de pe un client bazându-te fix pe avariția sa. 

Am barbarizat puțin teoria, dar am făcut-o pentru a vă face să pricepeți, în mare, cam cum se petrec lucrurile. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că, la ora actuală, cam tot ceea ce înseamnă publicitate, PR, politică, marketing s.a.m.d. se bazează pe tehnicile behavioriștilor. Generalitățile cu care operează le dau rezultate palpabile la nivel de masă, fapt care îi face să ignore excepțiile sau „efectele adverse” obținute. De altfel, pentru un individ din zona „influențării publice” efectele adverse nici nu contează deoarece existența lor - dacă devine supărătoare - se traduce într-un nou contract de consultanță pentru combatere sau deturnare. Adică, în ciuda efectului devastator obținut la nivelul individului, la nivel de business treburile merg. Iar progresul se obține atunci când merge business-ul. 

Vă place sau nu, în mare cam așa arată lucrurile. Și de aceea la nivel uman avem dezastrul pe care-l constatăm. Societatea devine tot mai opresivă deoarece se bazează pe tehnici care agresează psihicul individual. Deși din punct de vedere științific ți se vor da replici precum deja celebra „nu-i nicio problemă, doar ignoranții care nu înțeleg spun asta”, realitatea pe care o constatăm ne arată contrariul. 

Partea proastă este că tehnici similare s-au răspândit cam peste tot în știință, iar genetica este campioana acestei abordări. Dacă vom întreba pe un specialist cam cum funcționează vaccinurile genetice, îți va spune că, spre deosebire de abordarea clasică în care corpul era supus unui organism patogen atenuat și, ca efect al contactului cu „agresorul dresat”, începea să producă anticorpi, acum, pur și simplu vaccinul genetic îi ordonă corpului să producă anticorpi. Și astfel rezultatele sunt mai bune, iar eficiența mult mai mare(vaccinul clasic are o eficiență de 60%, iar cel genetic de aproape 100%). Ca să înțelegeți mai bine diferența, imaginați-vă că aveți un câine de pază care, pentru a nu fi otrăvit, nu trebuie să mănânce de la străini. Cum se face asta? Tradițional - și cu rezultate palpabile - se face prin dresaj. Imaginați-vă acum că aș veni cu o injecție și aș spune: ceea ce până acum se făcea prin dresaj, pot face prin inginerie genetică: îi transmit genetic animalului informația despre mirosul specific al stăpânului și astfel animalul nu va mai mânca decât mâncarea în care simte mirosul specific al stăpânului. În ce ar consta progresul? Prin tehnica tradițională a dresajului animalul deprinde în câteva săptămâni sau luni, pe când prin ipotetica tehnică genetică într-o zi-două? Ce v-ați dori? Cu siguranță, soluția genetică ar fi mai ieftină și mai rapidă, astfel încât v-ați orienta către ea. Vă întreb însă ce s-ar întâmpla dacă animalul vostru, ca efect al unei maladii, și-ar pierde mirosul? Sau dacă voi, ca stăpâni, v-ați schimba „mirosul specific”? În mod sigur ar muri de foame întrucât ar exista un blocaj la nivel de informație genetică în a consuma mâncare din alte surse decât din cele care „miros a stăpân”. Acest blocaj este motivul pentru care nu veți vedea niciun animal încercând să mănânce beton sau cărămidă. 

Sper că ați înțeles deplin de unde vine pericolul: fix din doza de incertitudine care, culmea, în știință e tratată ca „marjă de eroare”. „Au făcut câțiva tromboze” - spune EMA despre vaccinul de la AstraZeneca. „La noi n-a făcut nimeni” - sosește răspunsul unui moș Teacă din domeniul medicinei precum Gheorghiță. „Au murit în condiții groaznice niște oameni care au făcut vaccinul de la Pfizer” - se șușotește pe la colțuri. „Chiar dacă-i așa, e irelevant” - vin răspunsurile de la indivizii respectivi. Vi s-ar mai părea irelevantul atât de irelevant dacă ați fi în situația celor care au dat colțul în acele condiții oribile? Dar lui Gheorghiță?

Trebuie să înțelegem că asistăm la un mega-experiment în masă. Niciodată în istorie nu s-a făcut așa ceva. Mai groaznic e că totul e mascat de o competiție de piață. Rușii și chinezii se bat cu americanii pe frontul vânzărilor de vaccinuri. Imediat ce rușii iau avans, americanii - prin vocea rapandulei pensionare Janet Yellen - cer inclusiv relaxarea regulilor privind protecția intelectuală pentru a se putea da mai multe licențe de producție în afara SUA. 

În toată această nebunie noi, dacă nu ne păstrăm sănătatea mentală, suntem de-o parte sau de alta. Ori cu rușii ori cu americanii ori cu chinezii, ori cu cine naiba o mai veni cu vreun vaccin. Însă imaginați-vă că, în loc de vaccinuri, oamenii ăștia ar vinde întrerupătoare electrice. Poate că unul e mai prost și că altul e mai bun, însă, pentru a le folosi ai nevoie să-ți tragi electricitate în casă. La fel e și cu vaccinurile ADN. Poate unul e mai prost sau altul mai bun, dar prin utilizarea oricăruia dintre ele ai deschis poarta iadului către corpul tău. 

Problema e că acesta e abia începutul. Tot mai multe „tehnici revoluționare” vor promite chestii atât de avansate încât vă va fi greu să refuzați. Atunci nici nu va conta dacă promisiunile se vor materializa sau nu. Veți avea parte, la fiecare pas, de o capcană. Va fi o nebunie, o provocare aproape imposibilă aceea de a te menține om. Și va fi și mai tragic că, odată pasul făcut, întoarcerea se va dovedi imposibilă. Va fi exact ca mușcatul din mărul otrăvit! De aceea nu am decât o singură recomandare: păstrați-vă mintea limpede, chinuiți-vă să vă rămână cât ai intactă! De-acolo pornește totul.