Războiul informaţiilor false, faza pe umor macabru

Într-un interviu acordat mediei poloneze, Zelenskyi a spus cu subiect şi predicat următoarele: „Au fost uciși atât de mulți civili încât, în ciuda faptului că [rușii] au ars [unele dintre cadavrele în crematorii mobile], a fost găsită o altă groapă comună în regiunea Kiev cu cadavrele a 900 de civili”. Ştiţi cum a fost asta? Exact ca aia cu 60 000 de morţi la Revoluţia noastră. La fel de gogonată.

În războiul dintre rublă şi dolar există un perdant clar. Care nu-i rubla şi nici dolarul!

 

La ceasurile mecanice e un mic şurubel pe care dacă-l învârţi într-un sens ceasul întârzie, iar în sensul opus ceasul merge mai repede. E necesar reglajelor de fineţe, astfel încât ceasul să-ţi indice ora exactă. Un ceasornicar vă poate explica detaliat rostul acelui mic şurubel şi, de asemenea, vă poate face o demonstraţie în ceea ce priveşte modul de reglare a ceasurilor. În esenţă procesul este unul fascinant.

Până la urmă, de unde ni se trage?

Într-o întâlnire internă a celor de la Astra Zeneca din 2020, Pascal Soriot - CEO-ul companiei - spune că vaccinul nu este recomandat persoanelor imunocompromise şi că, pentru aceasta, viitorul este al anticorpilor monoclonali. Practic e vorba de o discuţie de business în care CEO-ul fixează direcţiile de dezvoltare ale companiei. Avem de-a face cu o personalitate de primă mărime din domeniu, care nu poate fi bănuită că spune prostii. Întregul material a fost făcut public de către cei de la Project Veritas. 

Întrebarea logică pe care ne-o punem imediat este legată de motivul pentru care această opinie exprimată clar de o persoană din interiorul industriei farmaceutice, de unul care fixează direcţia, a fost contrazisă de OMS, guvernele lumii şi întrega opinie publică manipulată. De ce o chestiune care se ştia a fost ignorată? Bănuiala generală este că la baza manipulării s-a aflat o altă companie care a fost campioana înţelegerilor secrete cu guvernele lumii, anume Pfizer. Se ştiu scandaloasele contracte încheiate care exonerează Pfizer pentru orice posibil efect advers. Se ştiu, de asemenea, şi legăturile dintre Pfizer şi media. Practic, după ce se semna contractul, Pfizer pompa bani sănătoşi pentru spălarea pe creier a populaţiei şi pentru impulsionarea vaccinării.

Doar că ceva scârţâie aici. Dacă s-ar fi limitat doar la publicitate şi presiunea media, treburile poate că ar fi fost de înţeles. Însă e ceva mai mult de-atât. Aşa cum am trăit-o pe propria piele, am avut de-a face cu o campanie militarizată de o agresivitate greu de explicat şi, mai ales, de înţeles. Peste tot în lume s-au făcut eforturi imense pentru obligarea populaţiei să se vaccineze. Dacă era vorba de o simplă companie publicitară, lucrurile n-ar fi mers atât de departe Mai mult, statele n-ar fi interzis medicamentele generice alternative. Şi, cu siguranţă, n-ar fi făcut atâta rău persoanelor imunocompromise care acum vor trebui să tragă toată viaţa de pe urma vaccinurilor experimentale. 

În aceste condiţii, întrebarea pe care-o pun e simplă: CINE? Cine a generat toată nebunia? Cine s-a aflat la baza întregii conspiraţii? Şi, mai ales, de ce? Răspunsurile par simplu de dat, mai ales dacă te bazezi pe anumite intuiţii. Însă, personal, nu fac asta. Caut să găsesc adevărata cauză care, la un moment-dat, poate fi chiar mai groaznică decât cele mai teribile teorii ale conspiraţiei aflate în circulaţie.

Probabil ne întrebăm cine va plăti pentru teribilele probleme generate de vaccinarea în masă fără nicio logică. Sunt zeci de milioane de oameni care suferă în tăcere, o tăcere asurzitoare întrucât, în continuare, efectele adverse sunt secretizate sau negate. Însă, cu toată nebunia, nu plata problemelor ar trebui să ne preocupe ci realitatea continuării programului. Ni s-a aruncat în ochi „relaxarea”, însă guvernele n-au abandonat politica de vaccinare şi, în continuare, decid că „e mai bine” să te vaccinezi. Certificatele verzi sunt „în adormire”, dar gata să revină în prim plan. La fel şi politica botniţei. Nimic din teroarea trecutului nu e bătut în cuie, oricând nebunia poate să revină. De-aceea mă întreb în continuare: de unde ni se trage şi, mai ales, de ce?

Războiul devine mondial

Azi e ziua în care conflictul din Ucraina se internaţionalizează, devenind unul  mondial. Avem de-a face cu un cumul de factori care au făcut ca şi în ipoteza încheierii bruşte a conflictului evenimentul - improbabil acum - să nu mai conteze. Degeaba scoţi din foc băţul de la carea  fost aprins mormanul de buşteni. Asta nu va stinge vâlvătaia. Acum suntem în momentul în care s-au aprins buştenii şi-o să vedeţi imediat imaginea mare a întregii desfăşurări de forţe.

Cei mai influenţi oameni ai Chinei

Care credeţi că sunt cei mai influenţi oameni din China? Vă gândiţi la Xi Jinping? La premierul să Li Keqiang? Nu, niciunul dintre aceştia. Atunci? Cineva de prin forţele de securitate ale Chinei? Greşit! Hmm, cine să fie? Probabil cineva din Partidul Comunist Chinez, doar asta-i autoritatea supremă care alege liderul. Aşa e, doar că nu acolo sunt influencerii despre care vă vorbesc. Dacă punem cap la cap, observăm că, în realitate, niciuna dintre instituţiile de forţă nu face parte din zona de influenţă. 

O lectură obligatorie

Abonaţii canalului meu Telegram ştiu că am reacţionat deosebit de vehement la impunerea pe care media noastră oficială a făcut-o unui fake-lider spiritual venit de undeva de prin fundul Indiei pentru a le umple capul bieţilor repetenţi de pe aici cu slogane seci ale ideologiei WEF privind schimbarea climatică. Ticăloşia asaltului asupra valorilor noastre milenare se face la modul programatic, având ca unic scop distrugerea omului prin transplantarea unor false idei şi a unor valori golite de sens care, în final, duc la prăbuşirea psihică a individului şi transformarea sa într-un „automat uman”.

Linişte

Sunt vremuri complicate care se complică şi mai mult din minut în minut, din secundă în secundă. Sunt timpuri care arată limpede că totul urmează să se schimbe într-un mod pe care nu ni l-am imaginat. Mişcările sunt brutale, ne iau mereu prin surprindere. Ştirile ne intoxică, aruncându-ne într-o falsă realitate paralelă. Oamenii, şi ei, se schimbă, transformându-se de cele mai multe ori în monştri. Soarele înţelepciunii a fost obtenebrat de perdeaua grea minciunii. Sunt vremuri complicate!

Cât???

Indicatorul P/E sau PER(Price earnings ratio) este unul extrem de simplu şi în acelaşi timp extrem de eficient în evaluarea unei acţiuni listate la bursă. Aşa cum îi spune şi numele, este un raport între preţul unei acţiuni şi profitul pe acea acţiune. Mai simplu spus, dacă o acţiune costă 10 lei şi firma obţine un profit raportat la acea acţiune de 1 leu, avem un P/E de 10. Teoretic asta înseamnă că dacă acea firmă îşi menţine identice performanţele economice, în 10 ani ne putem recupera investiţia în acea acţiune doar din profitul realizat. Repet, asta doar teoretic întrucât activitatea economică variază.

Volodimir Zelenskyi este un monstru care patronează cel mai mare cartel criminal al lumii!

Într-un război soldaţii nu pot fi acuzaţi de morţile de pe câmpul de luptă. Acolo e o altă logică ţinând de regula brutală şi inumană „omoară ca să nu fii omorât”. Este o regulă acceptată de milenii, astfel încât nu poate fi contestată. Se presupune că cei care se află acolo ştiu de ce se află şi şi-au asumat toate consecinţele, dintre care, uneori, moartea se poate dovedi a fi cea mai blândă. 

Un om bogat

Nu ştiu câţi oameni bogaţi aţi cunoscut. Eu unul am cunoscut mulţi, chiar foarte mulţi. Oameni pe care-i vezi pe stradă îmbrăcaţi de 50 de euro şi care învârt zilnic zeci de milioane. Alţii care epatează atât de deranjant încât te simţi obligat să-i respingi din start. Unii sunt industriaşi, alţii speculanţi, unii visători, în timp ce alţii extrem de pragmatici. Mai sunt oamenii cu influenţă care dosesc prin cotloanele vieţii lor secrete cantităţi impresionante de cash, titluri şi participaţii. Există şi alţii cărora, pur şi simplu, le vin banii. Le intră în cont fără să facă mari eforturi. Sunt ca nişte magneţi de bani. 

Arme contra bunului simţ

Totul începe să semene a spectacol prost de comedie. Kamala Harris - ştiţi, proasta aia notorie care acum e vicepreşedinte al SUA - s-a întâlnit în California cu şeful Forţei Spaţiale a SUA. Forţă spaţială care nu deţine nimic altceva decât un logo şi un plan SF pe care l-au prezentat cu mare tam-tam. În urma întâlnirii s-a luat o decizie istorică, anume interzicerea armelor anti-satelit. Cu alte cuvinte, SUA spune oficial că e rău cu asemenea arme, deci le scoate în afara legii.

O informaţie pe care n-o veţi afla din media oficială

În Mariupol, trupele Batalionului Azov sunt înconjurate. Nu mai au ce face, nu mai au nicio scăpare. O ştiu comandanţii, o ştiu soldaţii, o ştie toată lumea. În aceste condiţii lupta este inutilă. 

Şi mai e ceva ...

Întotdeauna mai e ceva! Mereu rămânem surprinşi să vedem cum un alt elefant face dezastru în magazinul de porţelanuri, dar niciodată nu ne întrebăm cum de suntem surprinşi. Elefantul e ceva mare, n-are cum să nu-ţi sară în ochi. Şi, cu toate acestea, iată-l că din nou ne surprinde! Ce să mai fie de această dată?

Negura iraţionalului

Rusia a trimis administraţiei americane - prin ambasada sa de la Washington - o notă diplomatică în care denunţă comportamentul NATO şi al SUA în ceea ce priveşte alimentarea conflictului din Ucraina. În principal este vorba despre pachetul de 800 milioane de dolari care urmează să se transforme în arme pentru ucraineni, având ca scop principal detonarea discuţiilor de pace şi continuarea războiului de acolo. 

Tirania care vine

Google a trimis un mesaj către toate conturile publiciştilor în care informa că va tăia plăţile de publicitate pentru cei au opinii contrare celei oficiale în ceea ce priveşte războiul din Ucraina. Dar publicitatea, după cum puteţi observa, continuă să ruleze. Iată cum fiara îşi arată colţii! Sunt curios acum care dintre criticii războiului - care-şi făcuseră un plan de afaceri pe baza publicităţii de la Google - îşi va mai permite să critice narativul oficial. Probabil urmează închiderea site-urilor cu probleme(printre care şi cel de faţă). Aşa cum intuiam urmează vremuri de prigonire amarnică, în care nu vei mai avea voie nici măcar să gândeşti diferit de narativul oficial.

Ieşirea ţarului

Într-o ieşire a lui Putin, evidenţiată de Sputnik, ies la iveală mai multe elemente extrem de importante, tratate cu superficialitate de toată lumea. Prima impresie pe care o am este cea a unui Putin extrem de calm şi lucid, judecând strategic şi care ştie exact ceea ce urmează. Voi spicui în continuare câteva idei care mi-au atras atenţia.

Spectrul Marelui Război

Aş fi vrut să cred că treburile se vor rezolva rapid, dar n-am crezut-o. Am intuit că intrăm într-o etapă complicată a istoriei. Putin ştie asta şi, mai mult, pare că-i place „rima timpurilor”. Totul se desfăşoară într-un alt ritm, dar vectorii sunt aceiaşi. Rusia a fost atacată paşnic, s-a ajuns până la graniţele sale. I s-a pus în discuţie dreptul de a exista şi a reacţionat. 

O călătorie prin labirint

Război între Rusia şi Ucraina. Foamete în diverse ţări ale lumii. Oamenii încep să-şi facă probleme în privinţa asigurării strictului necesar pentru ziua de mâine. COVID în China. Inflaţie crescută, dar mascată încă de către Băncile Centrale. 

Câteva propuneri de luptă împotriva lui Putin

Din ce în ce mai des, lupta împotriva lui Putin nu se face la modul radical. De aceea el ne domină. Eu unul cred că n-a fost atinsă esenţa şi iată că vin cu o listă de măsuri radicale pentru a-l pune pe Putin definitiv cu botul pe labe. 

Misteriosul domn Maxey

Jack Maxey este unul dintre personajele pe care orice democrat american l-ar sfârteca. Motivul este dat de faptul că Maxey este în vârful informaţiilor referitoare la laptopul lui Hunter Biden.

Chestiunea este deja ultracunoscută. După ce în toată campania electorală s-a spus despre laptopul lui Biden Jr. că ar fi o făcătură rusească, iată că acum iese la lumină adevărul: povestea laptopului este cât se poate de reală, iar operaţiunea de acoperire a fost una menită a-l salva in extremis pe ramolitul de la Casa Albă. A fost probabil una dintre cele mai mari manipulări ale lumii, o manipulare care, probabil, a costat pe măsură. De unde-au venit banii, cine a condus operaţiunea şi restul chestiunilor nu se cunosc. Ceea ce se ştie este că subiectul laptopului a reapărut, iar acum se vorbeşte inclusiv de o condamnare a lui Hunter Biden. În ciuda faptului că republicanii aşteaptă ca totul să se petreacă peste noapte - ca o consecinţă logică a frustrării lor - un asemenea proces s-ar întinde pe cel puţin trei ani. Însă vorbim despre proces la modul ipotetic întrucât nu prea se mişcă nimic. Eu unul văd doar tangouri laterale.

În acest context apare Jack Maxey. Omul vine de pe o traiectorie pur republicană, este girat de Steve Bannon, unul dintre cei mai vocali critici ai regimului Biden şi duşmanul absolut al statului subteran american. Jack Maxey deţine o copie a SSD-ului din laptopul lui Hunter Biden şi a dat pubicităţii mai multe materiale compromiţătoare. În sine acţiunea e devastatoare deoarece se vede limpede că odrasla pezidenţială de fapt tranzacţiona influenţa pe care tac-su o avea în politica americană. Şi n-o făcea cu oricine, ci cu duşmani ai SUA. De exemplu cu China. Fapt pentru care Trump are tot dreptul să se adreseze nervos gloatei inepte care-a votat cu Biden. Însă acum puţin mai contează.

Pentru a-şi asigura securitatea proprie, Maxey s-a mutat în Elveţia. În sine mi s-a părut o măsură exagerată. Nu cred că ar mai fi avut cineva curaj să-l atace în SUA. Însă, pe un teritoriu străin, poţi oricând deveni victima unui „jaf”, ceea ce în SUA n-ar fi fost posibil. Aşadar, o operaţiune cu efect strict mediatic. Şi aici mi s-a părut că ceva scârţâie.

Însă există un element care scârţâie şi mai rău. Maxey a anunţat că va publica peste 450 GB de material şters, recuperat din calculatorul lui Hunter Biden(am dat şi eu ştirea pe Telegram). Problema este că laptopurile de tipul celui utilizat de Hunter Biden aveau un SSD de 500 GB. Cu copia fizică a SSD-ului s-au jucat şi experţii angajaţi de Rudy Giuliani încercând să recupereze inclusiv materialul şters. La acel moment SSD-ul laptopului avea ocupaţi cam 200 GB, ceea ce înseamnă că nu mai erau decât 300 GB  spaţiu liber. Fişierele şterse le poţi recupera doar de pe spaţiul liber. Dacă spaţiul a fost rescris, îţi poţi lua adio. 

Pentru cei care nu ştiu, programele de ştergere securizată folosesc un algoritm simplu: deschid fişierul respectiv şi rescriu conţinutul lui cu ceva(de exemplu 0 sau 1), după care îl salvează. În acest fel, pe suportul de stocare(HDD, SSD,  card de memorie, stick etc.) se suprascriu locaţiile ocupate de fişier cu noua informaţie care e irelevantă. Abia apoi se apelează la funcţia de ştergere a sistemului de operare. Astfel, cel care va încerca recuperarea fişierului va recupera un fişier plin cu informaţie irelevantă. 

Am făcut paranteza pentru ca toată lumea să înţeleagă de ce informaţia se poate recupera numai dacă, după ştergere, spaţiul pe care se află fizic n-a fost suprascris de alte fişiere. Această logică simplă ne indică fără doar şi poate că Maxey n-are cum să facă rost de 450 GB de fişiere recuperate de pe acel laptop. Pur şi simplu e imposibil! Şi-atunci?

Ei bine, aici e marele mister. Ceea ce ştiu este că prostul şi drogatul cel mic al lui Biden ar mai fi pierdut încă un laptop, computer despre care se bănuieşte că ar fi ajuns la ruşi. Prin prisma acestei chestiuni, mutarea lui Maxey în Elveţia ar avea un rost deoarece acolo ar putea stabili mai uşor contactele de care ar avea nevoie pentru a prelua material compromiţător de pe celălalt laptop. Asa ar avea o miză, dar e un scenariu mult prea complex.

Există şi o variantă mai simplă, de care am putea ţine cont. Mă gândesc că în afacerea spălării lui Biden s-au cheltuit sume obscen de mari. Şi-atunci, conform vorbei noastre strămoşeşti - „unde s-a dus mia, ducă-se şi suta” - am putea avea pusă în scenă o scenetă penibilă sub steag fals. Jack Maxey ar putea publica o grămadă de material care într-o primă instanţă ar face vâlvă pentru ca, după un scurt respiro, să se dovedească fals. În acest fel, din nou, imaginea lui Biden va fi spălată şi toată lumea va rămâne cu impresia că laptopul a fost o poveste falsă. 

Au nevoie de o asemenea „fabricaţie” pentru a deturna atenţia publicului. Conform unor sondaje, cel puţin 40% dintre cei care au votat cu Biden au declara că nu l-ar fi votat dacă ar fi ştiut de povestea laptopului. Eu nu cred asta. Probabil mulţi oricum l-ar fi votat întrucât era „salvatorul” de „diabolizatul” Trump. Însă acum, pentru cei mai mulţi, e scuza care justifică „momentul de orbire”. Puneţi asta peste cota de încredere rahitică a lui Biden şi aveţi toată imaginea. 

Într-o asemenea tensiune, a-l achita pe Hunter Biden s-ar putea transforma într-un teribil moment de frustrare. Dacă însă toată povestea lui Maxey se fâsâie, s-ar putea ca întreaga chestiune să se întoarcă în favoarea jigodiilor. Ceea ce, sincer să fiu, nu m-ar mira absolut deloc.

Maladia care ucide în tăcere

Au trecut doi ani în care ni s-a spus că trebuie să stăm la coteţ, că trebuie să purtăm botniţe şi că „trebuie să fim responsabili”. Vă mai amintiţi cum a început toată nebunia? Vă mai amintiţi de proştii care au pus copiii să deseneze curcubee şi să afişeze sloganul „Totul va fi bine”? 

Bandiţii la ora dezvăluirilor

Într-o analiză a blogului „The Saker” citesc o informaţie care mi-a scăpat, anume că lingourile pe care le-a primit Germania când a solicitat repatrierea nu au fost cele originale. La momentul respectiv, dată fiind întinderea enormă a operaţiunii de repatriere, n-am mai urmărit subiectul. Iar scandalul se pare că a fost unul destul de mare, dar stins rapid de presa „oficială”. Aurul primit de nemţi avea serii de după anul 1968. Problema este că, după Război, Germania a transferat întreg aurul său francezilor, englezilor şi americanilor, astfel încât seria lingourilor trebuia să fie anterioară acestei date. Dacă mai ţineţi minte, în timp ce francezii au repatriat aurul nemţilor într-o singură noapte, englezii şi americanii au întins operaţiunea pe cinci ani!

Cum stăm?

Aşa cum v-am spus ieri pe Telegram, războiul începe să se generalizeze. Guvernul german a decis naţionalizarea subsidiarei Gazprom de acolo, subsidiară care deţine 25% din capacitatea de stocare a ţării. Problema care se pune este una de legalitate. Guvernul german spune că nu poate lăsa la dispoziţia unei entităţi precum Gazpromul o problemă de interes naţional. Însă trebuie să remarcăm că absolut tot ce are Gazpromul acolo este investiţia lor, iar gazele aflate în depozite sunt gazele lor. Mai mult, compania n-a dat niciun semn că ar vrea să saboteze în vreun fel Germania. O să vă întreb cărei legislaţii i se supune această acţiune? Ce anume lege din toate codurile legislative vestice stipulează că dacă eşti rus trebuie să ţi se confişte averea? 

Războiul prin prisma ştirilor care nu se văd

Alianţa ruso-chineză a dat o lovitură năucitoare CIA prin blocarea a ceea ce ani de zile era cunoscută ca „puşculiţa organizaţiei”. Începând de ieri, talibanii au interzis cultivarea macului şi exportul oricărui drog. Este o mişcare terbilă care va secătui bugetul Agenţiei americane. Probabil vă gândiţi că SUA oricum se retrăsese din Afganistan, astfel încât, în mod sigur, nu mai aveau treabă cu ceea ce se întâmpla acolo. Fals! Chiar dacă nu mai controlau ceea ce se petrece în interiorul ţării, liniile de comercializare a drogurilor rămăseseră aceleaşi. Erau aceiaşi oameni care tranzacţionau la fel ca înainte, utilizând aceleaşi coridoare. Cu noua hotărâre luată de talibani, întreg capitolul drogurilor afgane pare închis. 

Se pun cărţile pe masă

Rusia a oprit total gazele prin conducta Yamal din cauză că europenii nu s-au conformat în ceea ce priveşte plata gazelor în ruble. Semnalul dat de Kremlin este unul puternic. Gazprom şi-a încetat definitiv livrările către Anglia, ca efect al comportamentului neprietenos al acestei ţări. Englezii se aşteptau să importe mascat din UE, doar că acum e imposibil. Cu întreaga livrare spre Europa oprită, cărţile se dau pe faţă.

Furtună în servicii

Știți care e cea mai cenzurată carte din lume? „Journalists for Hire: How the CIA Buys the News”, cartea scrisă de Udo Ulfkotte, cel care s-a detonat benevol, anunțând că toată cariera sa de jurnalist a fost un fake întrucât articolele îi erau scrise şi furnizate de CIA&BND(serviciul secret german). În cartea sa, Udo Ulfkotte dezvăluie toate tehnicile mârșave ale serviciilor secrete occidentale prin care se invadează spațiul mediatic pentru a-i conduce pe proști. Articolele pe care CIA i le servea lui Ulfkotte erau unele de propagandă mizerabilă pro-SUA și pro-NATO, conţinând tot felul de „informaţii” extrase din context şi puse cap la cap astfel încât să dea o „demonstraţie logică”. 

O nouă carieră

Cum bine ştiţi, de fiecare dată am fost transparent în ceea ce priveşte gândurile şi acţiunile mele. De asemenea, vine un moment în viaţă când îţi dai seama că trebuie să acţionezi pentru binele celorlalţi, scoţându-te pe tine din ecuaţie. Acesta este motivul pentru care azi vă anunţ că urmează să-mi schimb cariera. M-am hotărât să mă implic direct în problemele ţării astfel încât să fie bine pentru toată lumea.