Războiul devine mondial

Azi e ziua în care conflictul din Ucraina se internaţionalizează, devenind unul  mondial. Avem de-a face cu un cumul de factori care au făcut ca şi în ipoteza încheierii bruşte a conflictului evenimentul - improbabil acum - să nu mai conteze. Degeaba scoţi din foc băţul de la carea  fost aprins mormanul de buşteni. Asta nu va stinge vâlvătaia. Acum suntem în momentul în care s-au aprins buştenii şi-o să vedeţi imediat imaginea mare a întregii desfăşurări de forţe. 

Ştim că Rusia a intrat în Ucraina, declanşând ceea ce ei numesc o „operaţiune specială”. Personal, războiul de acum îmi aminteşte de Cecenia, inclusiv din punctul de vedere al greşelilor făcute. Ceea ce nu s-a spus este că, aşa cum în Cecenia ruşii au fost lăsaţi să-şi facă treba, de data aceasta sunt împiedicaţi de întreaga comunitate NATO. Iată şi motivul pentru care, în ciuda faptului că nu pare, conflictul s-a extins în afara graniţelor Ucrainei, devenind unul de-a dreptul internaţional, chiar dacă ţăcănitul armelor încă se aude doar în Ucraina. E o chestie de timp. 

Aşa cum am spus, lupta va continua chiar şi după ce armele nu se vor mai auzi. E ca într-un divorţ: deja s-au spus mult prea multe pentru a mai exista o cale de mijloc. De ce însă am spus că azi e ziua Z a internaţionalizării? Doar occidentalii ajută de ceva vreme Ucraina, astfel încât aparent n-ar exista motive. Ei bine, există!

Azi e ziua în care ruşii le-au spus polonezilor că sistează gazele dacă nu-şi primesc plata în ruble. Şi, dacă vreţi, este momentul în care NATO a mai aruncat în focul luptei un pion: pe cel polonez. În mod normal polonezii puteau trece de problemă destul de facil, însă nu au vrut. La ora actuală Polonia a intrat în vria specifică, cea care-a făcut-o de-atâtea ori de-a lungul istoriei să piardă tot. Când intră în „scenariul eroic” polonezii devin iraţionali. Toată lumea ştie asta, inclusiv manipulatorul lor din umbră, SUA. 

Ca efect al refuzului eroic al polonezilor de a cumpăra gazul pe ruble, ruşii vor sista livrarea materiei prime. Polonezii şi-au făcut calculul că pot rezista o perioadă întrucât au avut grijă să-şi umple rezervele. Doar că rezistenţa nu se poate face la infinit. De aceea asul din mânecă pe care se bazează ei e reprezentat de livrarea de gaz lichefiat din SUA. Americanii, după ce i-au împins în luptă, le-au promis asta şi probabil le vor livra. Chestiunea este că avem de-a face cu un joc pe perioadă medie. 

Jocul americanilor e însă unul pe perioadă scurtă. Fiecare dintre părţi speră ca cealaltă să cedeze. Teoretic, stopând livările către Polonia, ruşii trebuie să facă ceva cu acel gaz. Sau să găsească o soluţie de vânzare alternativă. Rusia încă nu livrează la întregul potenţial către China, astfel încât nu au alternativă. Cu alte cuvinte, din punct de vedere teroretic, rămân cu gazu-n bătătură. Doar că situaţia e mai complexă de atât.

Următoarea vizată la „protest” este Germania. Având un premier slab, Germania va proceda la fel ca Polonia, fiind împinsă cu cinism spre propria gaură economică. SUA ştie asta, la fel cum şi Rusia ştie. Germania însă e de un alt calibru. E o lovitură extrem de grea pentru ruşi. Stoparea gazului către Germania poate da peste cap serios finanţele Moscovei. Toată lumea ştie asta. Doar că mai e un revers al medaliei: cineva trebuie să asigure Germaniei deficitul de gaze. Cine să fie?

Din nou, SUA e cea care face pe „îngerul salvator”. SUA a promis că va trimite Europei cantităţile de gaz lichefiat de care are nevoie. Poate face asta? Teoretic da, practic nu. Pentru a transporta atâta gaz lichefiat ai nevoie de infrastructură. Nu există nave construite pentru a prelua această sarcină gigantică. În plus, preţul acelui gaz va fi de vreo zece ori mai mare decât cel pompat de ruşi prin ţevi. Însă pe cine mai interesează „amănuntele” atunci când iraţionalul pluteşte peste tot?

Fac menţiunea că Biden a anunţat că scoate petrol din rezerve pentru a asigura Europei diferenţa de ţiţei. Asta o face deja. Cu aceeaşi speranţă că-i va ştrangula economic pe ruşi. OK, acum întrebarea care se pune este ce vor face ruşii? O să vă spun că încă din 2019 Rusia şi-a întărit flota de transport LNG. Strategic, au pus bază pe flota arctică deoarece era extrem de greu transportul gazului extras de acolo. În principal, ruşii pot exporta ceva gaz lichefiat cu flota actuală, beneficiind de creşterea extremă a preţurilor. Cu siguranţă că se vor găsi destui interesaţi, mai ales în condiţiile contractării puternice a ofertei. Asta însă nu va fi suficient. Pentru a exporta mai mult, Rusia va trebui să-şi facă nave noi. Au designul - unul inovator, bazat pe propulsie nucleară - doar că e nevoie de timp. 

Să trecem Oceanul. SUA pare „unchiul cel bun” pentru Europa. Însă toată bunătatea costă. Iar Rusia pare că înţelege bine jocul. Prin întreţinerea „păduchelui european”, SUA îşi goleşte rezervele strategice şi se îndreaptă mai mult spre colaps. Iar asta convine de minune Rusiei deoarece pare a-şi pune baza pe un  joc pe termen mediu. De ce a scos Biden rezervele strategice la mezat? E simplu: nu vrea să piardă Europa înainte de alegeri. De fapt alegerile sunt singura miză a SUA. Oricum democraţii stau dezastruos în sondaje, astfel încât o pierdere la momentul actual a Europei i-ar duce către desfiinţare. Iată cee ce trebuie să înţelegeţi: pentru americani e un joc până la alegeri, după care evidenţa va ieşi la iveală, anume că SUA nu poate să mai ţină în spate Europa. O să vedeţi că fix aşa se va întâmpla! 

Atunci europenii se vor trezi cu un picior în groapă: economia lor va fi oricum suferindă, iarna va veni, iar depozitele care acum sunt la un nivel cât de cât acceptabil, atunci vor fi goale de tot. Şi fix atunci unchiul Sam le va spune că e cazul să se descurce cum pot. Iată tangoul rusesc! 

Fără doar şi poate ruşii îşi vor găsi alternative de vânzare a gazului, chiar şi cu discounturi generoase. Distorsiunea de pe pieţe va creşte teribil preţurile. La ora actuală n-ai cum să elimini din ecuaţia mondială gazul rusesc! Sunt pieţe importante care abia aşteaptă să încheie contracte cu ei, cum ar fi cele din America de Sud. E greu de crezut că, dacă vor deschide respectivele linii de aprovizionare, ruşii vor mai avea o poziţie flexibilă în ceea ce priveşte Europa. Nu mai au de ce. Europa arată mai bine omorâtă decât ţinută artificial în viaţă. E visul Rusiei de când lumea. 

Dincolo de gaz, Europa va intra într-o criză a altor mărfuri,cum ar fi fertilizatorii. În mod sigur, pentru a salva ce se poate, domeniile intens consumatoare de energie vor fi trase pe dreapta. Asta va afecta iremediabil şi agricultura Continentului. Cine le va salva europenilor agricultura? Sadhguru? Desigur, aşa cum regenerabilele vor salva energia Continentului.

E un război al aşteptării. Fiecare parte aşteaptă să capituleze ceilalţi. Cine va pierde? În mod sigur cel care se va sufoca primul. Rămâne însă să vedem cine. Puteţi începe să faceţi pariurile!