În războiul dintre rublă şi dolar există un perdant clar. Care nu-i rubla şi nici dolarul!

 

La ceasurile mecanice e un mic şurubel pe care dacă-l învârţi într-un sens ceasul întârzie, iar în sensul opus ceasul merge mai repede. E necesar reglajelor de fineţe, astfel încât ceasul să-ţi indice ora exactă. Un ceasornicar vă poate explica detaliat rostul acelui mic şurubel şi, de asemenea, vă poate face o demonstraţie în ceea ce priveşte modul de reglare a ceasurilor. În esenţă procesul este unul fascinant.

La fel stau lucrurile şi pe teritoriul financiar. Totul funcţionează ceas, ca la carte. Învârţi de un şurubel şi întregul mecanism bate altfel, se mişcă sub imperiul unui alt tact. De exemplu acum. Aveţi ataşat prezentului articol, o evoluţie a graficului EURUSD de la începutul existenţei monedei europene. Pentru nespecialişti, este de un grafic care arată raportul de forţe între EUR şi USD. Cu cât graficul e mai sus, cu atât EUR e mai puternic faţă de dolar şi cu cât e mai jos, cu atât dolarul e mai puternic. Puteţi constata limpede că în prezent EUR se află în zona minimelor istorice. Mai mic decât acum a fost în decembrie 2016. Iar de-atunci e mult. Ce se întâmplă, totuşi?

Aşa cum deja am spus, chestiunea e simplă. Războiul din Ucraina secătuieşte Europa. Şi nu doar ca efect al ajutoarelor militare pe care europenii le tot împing acolo, ci, mai ales, din cauza crizei energetice care e mai mult decât transparentă. Din ou mă repet spunându-vă că scopul războiului a fost acela de a rupe Rusia de Europa. S-a reuşit, dar cu ce preţ! 

Europa cumpără hidrocarburi din SUA la preţuri de câteva ori mai mari. Aceasta va avea un efect devastator asupra economiei europene, obligată să găsească soluţii de supravieţuire în condiţiile unui deficit energetic impresionant. În mod normal aşa ceva e imposibil! În plus, SUA au obligat statele europene să se înarmeze. Germania a deschis generos baierele pungii punându-şi la grea încercare stabilitatea financiară. Însă nu numai Germania, ci toate statele europene. 

Imaginaţi-vă că România - aşa săracă şi cu atâtea probleme pe care le ştiţi - e obligată să cumpere la prima strigare 20 de avioane F35 la un preţ estimat de 200 milioane $ bucata. Suplimentar faţă de preţul avionului mai sunt serviciile adiţionale care măresc contractul cu cel puţin 50%, ceea ce înseamnă vreo 6 miliarde $ doar cu achiziţia asta. De unde poate plăti o ţară săracă atâta purcoi de bani? Simplu: nu poate, astfel încât îşi dă Bugetul peste cap. România deja are un deficit record de aproape 16 mld. lei în primul trimestru. Iar în acest deficit nu sunt incluse cheltuielile iraţionale de înarmare. De aceea este previzibil saltul datoriei externe cu 10% doar în acest an!!!

Situaţia României este repetată la nivelul fiecărui stat din UE. Dacă ţările puternice, precum Germania şi Franţa, îşi mai permit încă asemenea scamatorii, restul plutonului se află într-o poziţie chiar mai păduchioasă decât a noastră. Datoria publică a Uniunii Europene a ajuns la 100.5% din PIB, cu o sustenabilitate imposibil de demonstrat. 

Chiar şi un neavenit se poate întreba cum ar putea ieşi Europa dintr-un asemenea clenci în care este aruncată cu bună ştiinţă? Răspunsul e simplu: nu poate! Dar asta nu interesează pe nimeni. În caz că n-aţi înţeles, minusurile de-aici se contorizează peste Ocean ca plusuri. Brusc, economia americană dă, pe hârtie, semne de reviriment. E o creştere susţinută, care va fi şi mai mare. Motivele vi le-am spus: vânzările de arme şi hidrocarburi. E această creştere sustenabilă? Desigur, răspunsul e negativ însă, între un cal mort(Uniunea Europeană) şi unul care dă semne că mai mişcă(SUA) pariezi totuşi pe cel care mai are o şansă, chiar dacă doar teoretică. 

Iată explicaţia graficului de la începutul articolului. S-a declanşat hemoragia pe continentul european şi nu m-ar mira dacă EUR ar ajunge la 0.5$ într-un interval destul de scurt. Şi iată, de asemenea, explicaţia titlului. Pe moment, în lupta dintre dolar şi rublă de pierdut pierde EURO. E singurul care pierde. Şi singurul care e sortit uitării pe vecie.