Furtună în servicii

Știți care e cea mai cenzurată carte din lume? „Journalists for Hire: How the CIA Buys the News”, cartea scrisă de Udo Ulfkotte, cel care s-a detonat benevol, anunțând că toată cariera sa de jurnalist a fost un fake întrucât articolele îi erau scrise şi furnizate de CIA&BND(serviciul secret german). În cartea sa, Udo Ulfkotte dezvăluie toate tehnicile mârșave ale serviciilor secrete occidentale prin care se invadează spațiul mediatic pentru a-i conduce pe proști. Articolele pe care CIA i le servea lui Ulfkotte erau unele de propagandă mizerabilă pro-SUA și pro-NATO, conţinând tot felul de „informaţii” extrase din context şi puse cap la cap astfel încât să dea o „demonstraţie logică”. 

La scurt timp după ce a făcut dezvăluirile, Ulfkotte a murit în condiții suspecte. Logic, doar știm în ce lume trăim! Înainte de a muri, într-un interviu, acesta spunea: „Privind modul în care mass-media germană și americană aduc război în Europa, spun că ceea ce am făcut în trecut - anume manipularea oamenilor și participarea  la propaganda anti-rusă - este absolut greșit. Războiul cu Rusia este un punct fără întoarcere. Ceea ce fac colegii mei este greșit. Am scris o carte pentru că îmi este foarte frică de un nou război în Europa. Războiul nu vine niciodată de la sine, întotdeauna există oameni care îl susțin și nu sunt doar politicienii, ci și jurnaliștii. Ne-am trădat cititorii, doar pentru a porni războiul. Nu mai vreau asta, m-am săturat de propaganda asta. Trăim într-o republică bananieră, nu într-o țară democratică în care să avem libertatea presei.(...)Am supraviețuit după trei atacuri de cord, nu mai am copii care au nevoie de sprijinul meu și, zi de zi, îi urmăresc pe americani la știri în timp ce alimentează următorul război. De data aceasta are loc în Ucraina împotriva Rusiei, dar jocul este același.”

Ce trebuie înțeles din asta? Fix ceea ce se petrece, anume că serviciile secrete occidentale manipulează totul strict prin intermediul mass media. În ciuda faptului că e un mod facil și eficient, vine cu un dezavantaj la pachet: securiștii de rit nou nu se mai pricep să culeagă informații. Sunt varză, însă incompetența le-a fost acoperită de succesele pe care le-au avut. Chestia e că până acum le-a mers, dar se pare că de data aceasta sunt prinși pe picior absolut greșit. 

Știați că șeful BND a fost surprins la Kiev în momentul intrării rușilor în Ucraina, fiind nevoie de o operațiune specială extrem de costisitoare pentru a-l extrage de acolo? CIA a vândut povestea blitzkrieg-ului rusesc, obligând ambasada SUA să se retragă pripit din Ucraina și să lase urme grosolane. De fapt CIA a vrut să evite repetarea incidentelor de râs din Afganistan. Nu aveau habar de ceea ce avea să se întâmple. Mai mult, rușii s-au jucat cu ei, intoxicându-i asupra zilei atacului. Mai țineți minte declarația lui Biden despre ziua începerii războiului?

În franţa, de asemenea, e un scandal monstruos care s-a lăsat cu demiterea lui Eric Vidaud, şeful serviciului de spionaj extern al armatei franceze. Presei i s-a spus că demiterea a survenit ca urmare a faptului că serviciul respectiv nu a avertizat asupra atacului Rusiei. Însă nu acesta a fost motivul! 

Colac peste pupăză, Zelenskyi - ale cărui servicii de securitate au fost „antrenate” de americani - s-a trezit că are trădători lângă el. Unul dintre trădători e însuși Andrei Naumov, șeful serviciului intern de securitate, iar celălalt e Serghei Krivoruhko, șeful securității din Herson. Sunt trădători? Probabil nu, dar, din nou, se pare că ruşii au intoxicat cum trebuie pentru a stârni zâzanie internă. La fel cum au făcut cu negociatorul ăla împuşcat ca un câine de securiştii lui Zelenskyi. 

De fapt ce se întâmplă? Absolut toate serviciile secrete occidentale s-au „îmbolnăvit” de obezitate, păpând surse bugetare imense. Singura lor strategie a fost aceea de manipulare a presei prin intermediul jurnaliştilor telecomandaţi şi de traficarea de influenţă prin intermediul telecomandaţilor din politică şi instituţii ale statuui. Chestiunea a funcţionat perfect, doar că la momentul unei cofruntări precum cea de acum au luat-o toţi peste bot. Ştiau că Rusia e o nucă tare, dar pe care au crezut că o vor manipula prin aceleaşi tehnici. Cozile de topor pe care şi le-au implantat acolo n-au reuşit să penetreze structura statală. Aşa au apărut idioţii utili gen Navalnîi, aleşi pentru a juca rolul foştilor dizidenți sovietici. 

La fel se întâmplă şi în China unde, de asemenea, serviciile secrete occidentale se lovesc ca de o stâncă. Nici de acolo nu au informaţii de primă mână, dar mimează că ştiu şi inventează poveşti cu dizidenţi recrutaţi prin tehnici dubioase. 

Furtuna din servicii, extrem de puţin vizibilă la suprafaţă, este una a statului profund care a ajuns să paraziteze statele naţionale. Înlocuirea competenţei cu superficialitatea, a muncii asidue cu „shortcut-urile” mult mai facile, toate acestea au condus la state care se bazează pe o structură putredă în interior. E o boală universală, instalată treptat din cauza lipsei unui război adevărat. Fără o ameninţare reală, securiştii din spate au ştiut că pot trăi fără probleme inventând tot felul de narative, punând în scenă piese de teatru - unele de-a dreptul tragice - dar pe care le controlau în totalitate. Nu-mi dau seama cât de lovită e şi Rusia de această boală. Sau China. E o boală universală, nu trebuie să ne iluzionăm că există imunitate. Ceea ce ştim însă este că, în confruntarea pe care o vedem, de câştigat va câştiga cel al cărui aparat e mai puţin lovit de această boală.

Începutul furtunii în servicii era unul previzibil. Păpuşile de la suprafaţă constată cu surprindere că întregul narativ pe care stau e unul fals şi încearcă să rezolve problemele în disperare de cauză, sperând că prin dărâmarea „incompetentului şef” vor scăpa de amatorismul din propriile servicii de securitate. Aşa să fie?

Dacă vă întrebaţi ce li se reproşează securiştilor puşi pe liber, să nu credeţi sub nicio formă declaraţiile oficiale. Nu „prevederea” atacului Rusiei îi deranjează, ci amploarea efectelor propriilor lor restricţii care - după cum se vede limpede - efectiv nu funcţionează împotriva Rusiei. Aşa cum am spus, tranzacţionarea pe ruble devine efectivă. 

Poate vi se pare ciudat că, în realitate, acea tranzacţionare e tot una pe euro: statele virează euro în Gazprom Bank, schimbă euro pe ruble şi plătesc gazele în ruble. Până la urmă e acelaşi lucru, nu-i aşa? Ei bine, nu. Operaţiunea a permis Băncii Centrale a Rusiei să ridice parţial restricţiile pe care populaţia le are în ceea ce priveşte deţinerea de valută. Astfel, treptat, populaţia va constata că nu are nicio limită în ceea ce priveşte schimburile şi deţinerea de valută. E o calmare a situaţiei interne. Ce se va întâmpla însă în momentul în care vor constata că „nepreţuita” valută e de fapt ceva fără preţ deoarece ... nu valorează nimic? O să mai discutăm despre asta, dar deocamdată să rămânem la spectacolul furtunii din servicii.