Bercea Mondialu' Presedinte!

Imaginile incredibile pe care le-am văzut cu băsescu-fratele nu m-au surprins. La cantitatea de demagogie, hoție și prostie pe care am văzut-o de când actualul regim a pus mâna pe România absolut nimic nu mai e șocant. Știm bine cine ne conduce, știm bine cum și, mai ales, începem să fim conștienți cât ne costă.

În orice țară de pe acest pământ, indiferent cum s-ar numi sau ce regim ar avea, legătura dintre membrii familiei unui președinte și lumea interlopă s-ar fi lăsat cu anchete devastatoare. La noi, o groază de instituții inutile și zise independente sa chinuie să pună batista pe țambal, să izoleze cazul și, într-un final, probabil să-l salveze pe prost.

Cine e mai puternic?

... sau inca o lectie despre prostie

Iritarea finală

Pentru mulți, ofensiva din Irak a unei necunoscute organizații extremiste a fost o surpriză. Modul în care o gașcă de băieți înarmați au dat o lovitură fulgerătoare regimului-marionetă de la Bagdad pare desprins din „O mie și una de nopți”. Însă, a ne lăsa surprinși de gravitatea evenimentelor înseamnă a nu înțelege istoria. Ceea ce se întâmplă acum este o dezvoltare logică generată de prostia galopantă a politicii externe americane. 

În Afganistan - o altă perlă a politicii nătânge a Americii - retragerea trupelor străine coincide cu recrudescența radicalismului religios. Acolo unde nu mai e armata americană reapar molahii și ale lor trupe radicalizate. Victoria împotriva talibanilor se dovedește a fi fost efemeră. În realitate avem de-a face cu un faliment clar al politicii de „democratizare cu orice preț”. Și, dacă până acum propaganda vorbea despre „frumusețea democrației afgane”, gravitatea evenimentelor a condus la o nouă strategie cretină: scindarea Afganistanului. În fața atâtor evenimente radicale nu ne rămâne decât să ne întrebăm „ce urmează”?  

Austria in corzi

Parafrazându-l pe Vauvenargues am putea spune că „cine va cumpăni cu atenție viața unei singure bănci, va găsi în ea întreaga istorie a sistemului financiar mondial pe care învățătura și practica nu l-au putut face mai bun”. Chiar dacă mulți vor zâmbi, realitatea sumbră este aceea că mizeria din sistem, care de ani buni pute înfiorător, continuă să fie cosmetizată, iar problemele radicale sunt tratate într-o manieră hilară.

De data aceasta vom avea în prim-plan Austria și al său sistem bancar supradimensionat. Că acolo lucrurile scârțâie era știut. Însă, o bancă aproape necunoscută la noi stă la baza unei vulnerabilități extreme riscând să înfunde întreaga țară. Cum, printr-o tragică ironie a istoriei, am ajuns ombilical legați de sistemul bancar austriac, orice probleme de-acolo trebuie să ne preocupe deoarece se pot propaga direct asupra noastră. Și, în această perioadă lucrurile par a da puternic în fiert.

Optiunea nucleara

Cu aproape o lună în urmă, într-un articol destul de mediatizat, Andy Xie vorbea despre o iminentă creștere a prețului aurului. Aceasta, pe fondul deteriorării din ce în ce mai accentuate a sistemului monetar actual: „Gold is the safe asset in today's environment. As paper currencies lose credibility, the demand for gold will surge. The alternative digital currencies are fool's good, really scams to take advantage of people's fear over the potential collapse of paper currencies.”

Cunoscută fiindu-mi opinia mea legată de aur mă văd totuși obligat să semnalez o mișcare cât se poate de interesantă. O mișcare brutală pe piața aurului fizic este una previzibilă, mai ales în contextul în care ne aflăm. Cu o economie globală inundată de iluzii, cu superficialitatea ridicată la rang de politică de stat, ceea ce ne așteaptă este cât se poate de previzibil. Însă nu vă lăsați cuceriți de suprafață: miza nu este prețul aurului, ci una mult mai radicală.

Eugene Goostman

Nu cred c-ați auzit încă de Eugene. De cunoscut nici atât. Cu toate acestea vom vorbi despre această ciudățenie. Nu de alta, dar e interesant de aflat ce se ascunde în spatele feței de tocilar a individului. Și aceasta pentru că, la cei 13 ani declarați, Eugene a reușit să facă istorie.

Sper că n-ați căzut în capcana analizei numelui. Nu de alta, dar n-are niciun sens. Eugene are trei părinți, toți bărbați, pe numele lor Vladimir Veselov, Eugene Demchenko și Sergey Ulasen și pretinde că este din Odessa. Cu toate acestea n-are nicio legătură cu evenimentele de-acolo. Mai mult, cei trei părinți ai lui sunt ruși din Sankt Petersburg. Ciudat, nu?

Marele blat

La început s-a proclamat ecologist. Chiar și mașina cu care mergea era una hibridă, chipurile prietenoasă cu mediul. De la „volanul” bolidului s-a declarat radical împotriva exploatării aurului de la Roșia Montana și a gazelor de șist. O opinie primită pozitiv de opinia publică. 

Presiunea alegerilor e întotdeauna un prilej bun pentru politicieni să pescuiască în oceanul ideilor electoratului. Cei care prind peștii cei mai mari sunt, de regulă, cei care câștigă alegerile. Nu vreau să pun câștigul electoral al lui Ponta strict pe seama ecologismului afișat. Dezastruoasele guverne anterioare, forțat aduse la putere, au făcut mare parte din treabă. Însă, subiectele referitoare la gazele de șist și Roșia Montana au avut propriul bazin electoral care i-a adus pe mulți cu entuziasm la urne.

Inca o bursa

Sunt mulți cei care ar fi gata să afirme că suntem „relativ dezvoltați” în ceea ce privește piețele de tranzacționare. Cu două-trei burse care au reușit să implementeze o groază de produse ale piețelor dezvoltate, ai putea să te gândești că, în ceea ce privește domeniul, stăm binișor. Aceasta desigur, dacă privești superficial. La o analiză ceva mai atentă vei observa că e vorba de piețe subdezvoltate și care bat pasul pe loc. Asta să fie tot ce poate piața autohtonă?

Cu un cadru legislativ oarecum incert, cu organizări neadecvate și cu o totală necunoaștere a noțiunilor de de bază ale marketingului, bursele autohtone se zbat în banalitate și uitare. E un destin total nepotrivit. Dacă ne gândim la mult prea invocatul potențial al zonei, dacă ne raportăm la piețe similare ca dimensiune sau dacă, pur și simplu, privim de jur împrejurul nostru, putem lesne să ne dăm seama că ceva e putred la noi. Parcă piața bursieră autohtonă ar fi blestemată.