A mai trecut un an...

... un an complicat, tranzitat de nebuloase. Un an în care Occidentul s-a radicalizat în rău, căutând cu orice chip cufundarea sa în negura cea mai adâncă și nefastă. S-a mai dus un an. Cu ce rămânem din ceea ce a fost?

Despre Marea Roșie și echilibrul care trebuie să-i urmeze

De-o istorie încoace, un neam de șmecheri reușește să trăiască speculând munca celor pașnici. Nu, nu e vorba de o națiune specială, de o rasă sau de o sectă, ci de oameni având  apucături similare. Aventuroși din fire, obișnuiți să-și pună viața la bătaie cu un firesc înfiorător, aceștia au trăit mereu din aventură și din munca celorlalți. Cu toate că îi poți găsi în orice națiune, ceasul istoriei i-a grupat în diverse zone ale lumii. Au fost fenicienii, apoi venețienii, apoi genovezii, englezii și acum americanii. Ce-au avut toți aceștia în comun? O știință simplă și complexă în același timp: stăpânirea mărilor. Comerțul i-a îmbogățit, transformându-i din simpli comercianți în imperii, în stăpânitori aspri, dominatori ai timpului lor. Doar că istoria ne-a arătat mereu că nu suportă excesul și a readus de fiecare dată echilibrul. Toate imperiile mării și-au găsit sfârșitul în mare, atunci când pământul a reacționat.

Ce natură va avea schimbarea?

Imaginea atașată articolului de față este una extrem de relevantă pentru discuția de azi. Ce ne arată? Este pentru prima dată în istorie când randamentul datoriei americane este mai mare decât cel al randamentului datoriei statelor emergente. Care e semnificația e simplu de înțeles: pentru un investitor, datoria țărilor emergente este mai puțin riscantă decât datoria americană. Asta în ciuda rating-urilor contrafăcute ale marilor agenții globale care, în realitate, sunt 100% americane. E fractură teribilă!

Ce a fost și ce n-a fost

Ca în fiecare an, în anul care a început, am făcut niște predicții. Și cum am ajuns pe final de an, este momentul să analizăm ce-am prezis și ce s-a îndeplinit. Articolul original îl găsiți aici, iar în continuare vom lua punct cu punct la disecat. Să începem:

Naționalismul înapoierii

Articolul pe care-l scriu azi trebuie văzut de toți oamenii curați ca un semnal de alarmă. Nu vreau să mai văd oameni dezamăgiți și de aceea prefer să arăt limpede tuturor ce e cu naționalismul și care e diferența dintre ceea ce vor oamenii și ceea ce li se vinde. 

Altfel despre Revoluție

Azi e 21 decembrie, o zi care pentru mine a fost crucială. 1989, un an care a schimbat fața lumii. Ce evenimente, ce perioade! Se obișnuiește să vorbim într-un anume fel, să ne exprimăm recunoștința sau să ne arătăm ura față de cei care au fost sortiți să rămână ca „negativii istoriei”. Nu, azi nu voi face nimic din toate acestea pentru că sunt prea detașat și prea cu informațiile proaspete. Eu - la fel ca mulți din generația mea - știu bine ce-a fost atunci. De aceea niciuna dintre cele două raportări la evenimentele de atunci nu ne sunt propice. La cât de radicală a fost schimbarea vieții noastre, prefer să vorbesc despre Revoluție raportându-mă la prezent.

Războiul dronelor

Privind retrospectiv devine aproape incredibil modul în care conflictul din Ucraina a schimbat fața războiului. Început ca o confruntare de secol XX, actualul război se va termina ca un veritabil „război al stelelor”. Mi se pare o evoluție atât de rapidă încât finalul acestui conflict va transforma domeniul apărării atât de mult încât vom avea două categorii de țări: cele pregătite, devenite peste noapte aproape invulnerabile și cele rămase în urmă și absolut nerelevante.

Secta asasinilor

Data de 12 decembrie a trecut neobservată cu toate că a fost o dată crucială în ceea ce privește scufundarea noastră ca națiune. Aveți idee ce-am comemorat? Sigur nu știți! Moartea democrației. Surprinși? Fix despre asta e vorba, doar că în ziua de azi vorba e controlată, iar a spune ce gândești a ajuns din nou, ca pe vremea răposatului, o aventură riscantă. Înainte de a vă dezvălui despre ce e vorba o să fac o paranteză necesară. 

Germania și noul narativ dezastruos

Picajul previzibil al narațiunii Ucraina trebuie să fie cumva combătut pentru ca ideologia să se afle tot în poziție dominantă. E legea de bază a asigurării „coeziunii” vestice. Devine limpede pentru oricine că nu se mai poate merge prea mult în direcția sporirii livrărilor către Ucraina deoarece țara, pur și simplu, este aproape fără forță combatantă. Toți am văzut clipurile în care oamenii sunt săltați cu japca și trimiși pe front pentru ca apoi să ajungă îngrășământ pentru pământ. După ce a omorât o armată întreagă, clovnul Zelenskyi nu prea mai găsește altceva decât morți, astfel încât regimul său se prăbușește. 

Comisia Europeană îl plătește pe Viktor Orban pentru că o înjură!

De o grămadă de vreme birocrații de la Bruxelles îl tot mușcă de fund pe Viktor Orban. Ultima găselniță a fost blocarea a aproape 11 mld. EUR reprezentând fonduri europene ale Ungariei pe motiv de ... „stat de drept”. O aberație, desigur, doar că aberația respectivă a produs destule probleme Ungariei. Spre deosebire de noi, ungurii absorb cu nesaț fondurile europene pe care le bagă în proiecte cât se poate de coerente pentru țară. 

Căruța care mergea în toate direcțiile în același timp

Ce poți înțelege de la un om beat? Acum face un pas înapoi, apoi unul lateral pentru ca, după ce stă într-un  echilibru instabil, o ia la goană și face șapte pași în față. Apoi se împiedică, pare că se prăbușește, dar, salvator un vârf de deget care atinge pământul îl echilibrează ca prin minune. Îl vezi ridicându-se aproape falnic și zică că și-a revenit. Face doi pași înainte aproape perfecți. Chiar te miri cum de i-a ieșit atât de bine. Apoi pare că tremură, dar din nou reușește să meargă binișor. Însă următorul pas îi devine nesigur, iar ceața care i se așterne pe ochi îl face din nou confuz și spectacolul de reia. E un teribil meci pe care-l dă cu gravitația, ceva asemănător luptei pescarului cu aducerea unui pește agitat la mal. Trage de fir, îi mai dă drumul, apoi iar trage și tot așa până când prada obosește și, epuizată o sfârșește în minciog. La fel e și cu bețivul. Neiertătoare, gravitația îl poartă ba într-o parte, ba în alta. Un spectacol la care copiii râd strașnic și care, inevitabil, se sfârșește cu victima obosită și copleșită picând într-o poziție straniu-hazlie, numai bună de devenit imagine virală.

Al Treilea Război Mondial sau o ultimă mișcare disperată?

Ieri v-am vorbit despre epuizarea forțelor armate ucrainene și despre căutările lui Zelenskyi. Azi apare o situație extrem de dubioasă, având potențial de întoarcere a situației la 180 de grade. Treburile de acolo sunt atât de încurcate încât asistăm la răsturnări de situație de la un moment la altul. Poate vă întrebați ce s-a întâmplat atât de radical? 

Turul Ucrainei în câteva minute

Inevitabilul începe să se petreacă. Întreaga structură a armatei ucrainene crapă, recunoscând pentru prima dată pe față eșecul contraatacului. E o chestiune pe care am spus-o încă din primăvară și, în general, am prostul obicei de a avea dreptate. Iată că narativul cade, iar ucrainenii își fac bagajele pentru o retragere masivă. 

Micul secret al „Marelui Reset” (2)

Spuneam în episodul anterior că totul a devenit extrem de clar în 2008. Când FED-ul tot pompa bani în sistem spuneam că acțiunea echivalează cu cea a unui șofer care tot pompează combustibil în rezervor, fără a realiza că rezervorul este spart. În perioada Șocului Nixon datoria publică a SUA era undeva sub 40% din PIB. Asta se întâmpla după ce Războiul dusese SUA la o datorie puțin mai mare de 100% din PIB. Ce s-a întâmplat în 2008? A început să crească datoria pentru a putea salva falimentarul sistem bancar american. Mulți au luat în râs ceea ce spuneam atunci, dar o evidență nu poate fi ștearsă: în 2010 datoria publică a SUA era de aproximativ 10 trilioane de dolari. În doar șapte ani s-a dublat, ajungând la 20 trilioane. Cinci ani mai târziu, în 2022, s-au atins 30 trilioane $!!! În vara anului acestuia datoria era de 32 trilioane. Două luni mai târziu crescuse la 33 trilioane, iar acum mai are foarte puțin până ajunge la 34 trilioane. Avansul cred că e cât se poate de palpabil, astfel încât să fie înțeles de oricine. 

Micul secret al „Marelui Reset”(1)

Dacă vrem să înțelegem ce anume se petrece cu noi trebuie să pornim de la bază. Cei care sunt cititori mai vechi de-ai mei știu bine că noțiunea de „mare reset” am folosit-o pentru prima dată în timpul crizei din 2008. Nu, asta nu înseamnă nici că nulitatea de Klaus Schwab s-ar fi inspirat de la mine, nici că eu aș fi vreun consilier de-al său și nici că aș fi spart de timpuriu bazele de cunoștințe ale Forumului de la Davos. Sub nicio formă. De altfel, dacă e să fim corecți, „marele reset” ca termen a apărut pentru marele public prin 2010 sub forma titlului unei cărți de-a profesorului de la Universitatea din Toronto, Richard Florida(„The Great Reset - How new ways of living and working drive post-crash prosperity”). Cum de-am fost eu atât de „inspirat”?

Jocul cu mărgelele de sticlă

Prețul record al aurului este cauzat de o efervescență a achiziției de către Băncile Centrale. Procesul e unul logic și ține de o anumită diversificare pe care o să v-o prezint imediat. Pe moment observăm cum cotația aurului crește, iar creșterea va alimenta o cerere și mai mare, ceea ce ne poate face să vedem o adevărată explozie a prețului acestui metal.

Războiul cu joystick-ul

Vă spun cât se poate de franc faptul că articolul de față nu ar fi văzut lumina zilei dacă nu era vorba de sursa pe care o să v-o dezvălui ceva mai jos. Oricine mi-ar fi dat aceste informații le-aș fi crezut prea de tot pentru a putea fi considerate normale. 

Disoluția Ucrainei și noua generație Soros

Par două evenimente absolut diferite însă, așa cum veți vedea, cele două destine se ating, marcând schimbări radicale care stau să vină peste noi. Ucraina, rămasă fără finanțare și fără arme, trage cu greu să supraviețuiască în condițiile în care principalii săi aliați caută să ascundă cât mai artistic mizeria sub preș. După ce picajul localității Marinka, element cheie al frontului de sud, se pregătește Avdiivka. La fel ca și Bahmutul, Avdiivka își trăiește ultimele ore ale destinului ucrainean, rușii curețând intens zona, astfel încât să se asigure liniștea locuitorilor Donețkului. Fără Avdiivka și Marinka, locuitorii din Donețk vor cunoaște pentru prima dată de la Maidan viața liniștită.

Jocuri de culise și narative în schimbare

În ultimele zile frontul ucrainean dă semne din ce în ce mai vizibile de prăbușire, iar Occidentul pare a pregăti „varianta B” de schimbare a narativului. Cu toate că, la fel ca în cazul COVID, schimbarea de narativ pare inacceptabilă pentru mulți, când se va da semnalul aceasta se va petrece la fel de brusc și de „inacceptabil” la fel cum a început. Dar să  nu sărim la concluzii, să înțelegem mai întâi contextul.

Gaza, o altă perspectivă

Citesc niște informații de-a dreptul halucinante care aruncă o cu totul altă perspectivă asupra conflictului din Israel. Practic, rădăcinile a ceea ce se întâmplă acolo încep din 1995, anul în care se semnează acordul Oslo 2. În conformitate cu acest acord, Palestina primește dreptul de a-și gestiona independent resursele naturale. Patru ani mai târziu, în apele teritoriale ale Fâșiei Gaza se descoperă un mega-depozit de gaz, cu o rezervă estimată de peste 122 trilioane de metri cubi. Ca să fie frustrarea și mai mare, în apele teritoriale ale Libanului există un alt mega-depozit de gaz, aflat la doar 2 km de apele teritoriale israeliene. Cu alte cuvinte, statul Israel se află între două mega-depozite de gaze și nu are acces la niciunul dintre ele. Frustrant, nu-i așa? Nu vă apucați să trageți concluzii pripite pentru că încă nu ați înțeles totul!

Pe urmele mafiei

Probabil nu ați auzit despre Toripalimab. Este un medicament anti-cancer dezvoltat în China, care s-a dovedit a fi foarte eficient. Mă rog, nu despre eficiența medicamentului este vorba aici, ci despre un alt aspect care e simptomatic pentru un întreg sistem.

Complexul Industrial de Cenzură și Control

În mare cam toți am înțeles faptul că există niște forțe care acționează în direcția cenzurării informațiilor. Cei care-și petrec timpul în linia întâi - așa cum sunt eu - nu au cum să nu simtă o apăsare stranie când vine vorba de „ceea ce e voie să spui și ceea ce nu e voie să spui”. De multe ori însă ajungi să te întrebi „De ce există ceva pe care nu e voie să-l spui?”. Care-i mecanismul din spatele cenzurii?

Ai cui sunt banii din care ți se plătește salariul?

Rămân surprins când constat cum societatea este artificial ruptă în două pe teme care nu au absolut nicio miză. Problema salariului, mai precis a cui „proprietate” este, e una pe cât de sterilă, pe atât de gravă. Culmea, această problemă a stat la baza unor ideologii tembele. Să luăm așadar la analizat povestea.

Zelenskyi a intrat la încălzire pentru scenariul Ceaușescu

Dosarul ucrainean devine unul din ce în ce mai dubios pentru întreg Occidentul Colectiv. După toată defilarea clovnilor occidentali pe la Kiev, după zeci, sute și mii de discursuri sforăitoare, după milioane de tone de minciuni, construcția se dărâmă. Narativul ucrainean se destramă de la o zi la alta. Tot mai mulți oameni se întreabă de ce trebuie ei să subvenționeze dezastrul de-acolo și, mai mult, se uită cu groază la ceea ce generic se numește „dosarul reconstrucției Ucrainei”.

De ce nu sunt bani?

Sunt foarte mulți „specialiști” care urlă în ceea ce privește impozitele și taxele, dar care, în același timp, propovăduiesc libertatea absolută și multe alte șabloane asimilate din lecturi incomplete. De aceea, pentru azi, aș vrea să înțelegem puțin ce e cu banii care ne zboară involuntar din buzunare pentru ca apoi să vedem limpede de ce România e o țară total eșuată, fără șanse să iasă din rahatul în care se află. Poate doar o revoltă generalizată ar putea produce ceva, dar după cum bine știm, credința în Feți Frumoși e specifică primilor ani ai vieții. Dacă i-ai depășit și credința în personajele de basm ți-a rămas intactă, probabil că ai o viață frumoasă în norișorul tău; discuția aceasta însă este cea pentru oamenii care au, totuși, picioarele pe pământ.

Marea trecere

În articolul de ieri am încercat să prezint un aspect cu adevărat important, anume cel al autonomiei individuale, condiție obligatorie pentru împlinirea noastră ca oameni. Azi voi încerca să prezint conceptul într-un mod puțin extins, astfel încât să se poată înțelege cu adevărat cum ne găsim calea către sens. Discutarea subiectului este cumva ciudată deoarece nu există „o rețetă” pentru îndeplinirea acestui deziderat. Spre deosebire de activitățile noastre imediate, în care „foaia de parcurs”, „schema” sau „instrucțiunile de folosire” sunt instrumente care ajută, în cazul împlinirii calea este ceva ce ține de fiecare în parte. Eu nu pot arăta decât destinația, drumul fiind treaba fiecăruia.

Dan Diaconu Președinte!

De mai multe ori primesc comentarii sub forma impulsurilor de a candida. Și, până la urmă de ce nu? Iată o chestie care-mi susură plăcut în ureche: oare n-ar fi momentul „ă fac și eu ceva pentru țărișoara asta? N-ar fi cazul să-mi suflec mânecile și să arăt tuturor că-mi pasă? La ce bun să fac doar pentru mine când acum aș putea să fac pentru toată țara? Îmi pot dedica toate energiile mele pentru propășirea neamului românesc! A venit timpul, oameni buni! E timpul să-i dăm jos pe hoți și să instaurăm legea și dreptatea în țara asta!  Acum știți bine cine sunt, doar mă citiți de atâta timp. În cine altcineva ați putea avea mai multă încredere decât în subsemnatul? Dacă e cineva care să răstoarne bunăstarea peste biata noastră țară, atunci acela nu poate fi altcineva în afara mea! Iată, acum aveți pentru cine vota! Nu mai aveți scuze. Votați Dan Diaconu președinte!

Cum i-a scăpat Occidentului printre degete găina cu ouă de aur?

Există o oarecare confuzie pe care am discutat-o ieri seară cu un amic. Acesta, la fel ca multă lume, susținea sus și tare că dezindustrializarea Occidentului este fenomenul care a pus capac dezvoltării sale, aruncând în brațele Chinei o imensă pleașcă. A fost așa? Ei bine, s-ar putea să fiți surprinși, dar lucrurile nu stau tocmai așa. 

Cum va fi salvată căruța americană și ce se va alege de noi?

Olanda și-a repatriat întreaga rezervă de aur. A făcut-o discret, dar a făcut-o. Germania și-a repatriat o mare parte a rezervei sale de aur. N-a putut să o facă discret deoarece media aflată sub ocupație totală a făcut scandal. La fel și politicienii cu codițe. Astfel s-a ajuns până la Curtea Constituțională și abia apoi s-a putut face repatrierea. Dată fiind decizia Curții Constituționale, americanii - care-au gâfâit din greu pentru a produce aurul solicitat de nemți - au fost nevoiți să se supună și să livreze cantitățile solicitate.

Ce războaie mai vin sau „trezierea sultanului ramolit”

Privind într-un context larg, putem observa la nivel mondial o întărâtare a hienelor financiare. De exemplu, constat că se pregătește terenul pentru un atac speculativ masiv asupra Japoniei. Dorința Băncii sale Centrale de a izola țara într-o bulă în care să continue actualul climat economic deranjează teribil ocupantul care nu prea găsește partenerti viabili dornici să participe la schema ponzi de finanțare a găurii negre americane. De aceea e posibil ca „stihiile dezlănțuite” ale piețelor controlate de „mâna moartă” să fie îndreptate precum șacalii spre o victimă care pare într-o postură fragilă. 

Avem și lucruri bune!

O să discut puțin mai dezlânat azi deoarece sunt sub impactul știrilor pozitive pe care le avem din fotbal. Nu-s mare amator, dar victoria de aseară e una care m-a bucurat. Motivul nu ține de rezultatul imediat, ci de câteva elemente care probabil au fost trecute cu vederea. 

Cum e atacată SUA?

Când le spun multora că dezvoltarea științei și tehnologiei în China este atât de mare încât efectiv nu mai pot fi ajunși din urmă, cei mai mulți se uită la mine ca la un prost. China? Adică ăia care fac chinezării? Ce tâmpit poate crede așa ceva? 

The big picture

Lumea de azi ne obligă să privim fragmentar lucrurile. Un conflict aici, o tragedie în altă parte, un genocid printr-o zonă care trepidează s.a.m.d. Sunt evenimente către care media ne canalizează. Privim îngroziți la succesiunea evenimentelor care sunt mitraliate către noi și rămânem tributari unui mod superficial de a privi realitatea. Acum ne îngrozim de-o crimă, iar peste două minute comentăm nurii vreunei vedetuțe împinse în fața publicului ca să-și crească tariful, pentru ca cinci minute mai târziu să înjurăm guvernul și peste alte câteva minute să ne dorim nu știu ce model de telefon. 

De ce nu functionează Patriot și care-i problema noastră reală?

În mod normal ar fi trebuit să vă vorbesc încă de ieri despre eșecul echipamentelor Patriot din Dobrogea. Echipamente luate pe mulți bani plătiți în avans, care încă nu au sosit în totalitate în țară și care, iată, ne demonstrează că investiția a fost proastă. De fapt, povestea e puțin mai complicată.

Inovație și geopolitică

Într-un interviu acordat „The Economist”, Valeri Zalujnîi recunoștea faptul că avioanele F-16 pe care occidentalii le promit Ucrainei nu pot fi elemente menite a schimba desfășurarea conflictului, fiind nevoie de un element de noutate.  Ceva care să creeze o diferență tehnologică atât de mare încât armata adversă să fie efectiv incapabilă de reacție. OK, care-i acest element care poate face diferența?

Care sunt centrele mondiale de putere

De foarte multe ori se vorbește despre puterea mondială ori la un mod reducționist, ori la un mod atât de detaliat încât nu se mai înțelege nimic. Unii cred că puterea e o chestiune extrem de simplistă, o unică piramidă pe care te cațeri, în timp ce alții cred că ne mișcăm într-un sistem brownian. Ambele viziuni sunt eronate deoarece nu țin cont de context.

Un conflict la vârf în China

Am destul de puține date verificate în ceea ce privește articolul de azi, dar chiar și așa cred că subiectul merită abordat. Ideea e că, dată fiind sensibilitatea deosebită a evenimentelor despre care vom discuta, e destul de greu să se obțină acum alte date. Probabil ceea ce discutăm azi se va clarifica peste 30-40 de ani. Dar, în cazul în care intuim corect despre ce e vorba, rezultatele ne vor confirma sau infirma intuițiile mult mai repede. 

Lecții de hoție

Când e vorba de jaful României, avem o „întrecere socialistă” între rechinii internaționali care par a fo dat aici peste bancul virgin, plin de cărniță proaspătă, numai bună de halit! Orice agent extern, indiferent de cât de păduchios ar fi, găsește ceva de furat pe-aici, dar și trădători berechet care să-l ajute în îndeplinirea „măreței meniri”. 

Cum se clădește comunismul capitalist?

Dacă vreți să înțelegeți cum se desăvârșește societatea comunistă multilateral dezvoltată, trebuie să studiați graficul atașat. Nu cred că există o altă reprezentare mai clară care să explice ceea ce ni se întâmplă și care să arate de ce modelul comunist este unul eminamente falimentar. 

WeWork și gustul amar al viitorului

Falimentul WeWork, înregistrat oficial ieri, marchează două elemente extrem de importante. Pe de o parte arată cât de fragile sunt așa-zisele rădăcini ale „economiei woke”, iar pe de altă parte se constituie într-un alt simptom al mega-crizei în care SUA trage întreg Occidentul Colectiv. 

Nimic nu e veșnic

În ciuda bănuielilor mele, de data aceasta turcul a jucat dur. Extrem de dur. După ce a spus că Netaniahu e șters de pe lista sa și și-a rechemat ambasadorul de la Tel Aviv, Erdogan joacă dur rolul de sultan reîncarnat. Motiv pentru care, în regim de urgență, Blinken s-a anunțat la Ankara. Auzisem că nu i s-a răspuns decât în doi peri la solicitarea de întâlnire cu Erdogan. Mai precis, i s-a spus că nu se știe dacă președintele „are timpul necesar”, dar că „mai vedem până atunci”. Ce părere aveți, ați putea vedea o asemenea sfidare pe-aici pe la noi?

Până la limita timpului fiecăruia

În Grecia face furori o nouă modă: delațiunea. Statul grec, în disperarea sa de a controla până și cele mai insignifiante sume de bani, a venit cu o inovație de-a dreptul perversă: bonusarea celor care pârăsc posibilele cazuri de evaziune fiscală. Pentru aceasta s-a dezvoltat chiar și o aplicație pe telefon care să faciliteze transmiterea cu ușurință a delațiunilor și prin intermediul căreia să fie bonusați cei care stau la originea unei reclamații finalizate cu succes. Vi se pare suficient de distopic? Stați puțin.

Clovni

Fără doar și poate, degenerarea sistemului hegemonic american devine din ce în ce mai vizibilă. Ascensiunea unui ramolit precum Biden este cea mai vizibilă parte a sa, dar același fenomen se întâmplă peste tot în zona păstorită de America. O putem vedea inclusiv la noi unde cuplul tragicomic Plăvanul-Ciolacu are toate frâiele puterii în condițiile în care niciunul dintre cei doi nu s-ar califica nici măcar într-un concurs pentru ocuparea postului de gunoier. E un semn al vremurilor, dar și un indicator al prostirii iremediabile a populației. Nu ai cum să pui asemenea specimene la vârf în condițiile în care la nivel de societate mai există vreo urmă de creier.

Căutând o direcție

Planificatorii din umbră ai societății atee și-au stabilit planurile surprinzător de laborios. Desigur, nu trebuie să vedem totul ca pe o conspirație. A existat un curent de gândire în direcția amintită, astfel încât s-a reușit ceea ce nimeni nu credea posibil, adică răsturnarea unei lumi normale și punerea în locul său a uneia strâmbe. 

Cu genocidul la vedere

Wikileaks a publicat un document exploziv emis de Ministerul Informațiilor din Israel(atașat prezentei postări). Conform acestuia, Israelul urmărește o curățare etnică a Fâșiei Gaza, element de altfel bănuit de toți observatorii onești ai confruntării de acolo. 

Trăim vremurile acelea?

Foarte mulți sunt tentați să considere că trăim vremurile profețite. Există atâtea elemente care ne fac să cădem pe gânduri, lăsându-ne planurile de-o parte. Oriunde te uiți vezi chestiuni care seamănă izbitor cu ceea ce s-a profețit. Au venit timpurile? Asta ne întrebăm din ce în ce mai des. 

Tehnopolis

Am avut un week-end extrem de haotic, generat de readaptarea la fusul orar. Somnul la ore nepotrivite, trezitul la alte ore imposibile, abulie, incertitudine s.a.m.d. Cei care trec prin asta știu bine la ce mă refer. Date fiind evenimentele, a fost nevoie să mă întorc rapid, fără a mai beneficia de o readaptare treptată, așa cum îmi propusesem. Mă rog, asta-i situația. 

A început războiul

SUA au bombardat facilități legitime are Iranului de pe teritoriul Siriei, declanșând astfel războiul în Orient. Poate vă gândiți că, fiind ținte din Siria, SUA au lovit indirect în Iran. Nu, nu e așa. Lovitura, după cum veți înțelege imediat, este o adevărată declarație de război.

Pe marginea evenimentelor

În Războaiele Opiului, cele care ar fi putut distruge definitiv China, a existat un personaj rămas aproape necunoscut: Grigori Platonovici Karpov, arhiepiscop de Simferopol, cel care va deveni mai târziu Sfântul Gurie. Acesta a fost un exemplu de om total, care electriza nu doar prin cunoștințele sale vaste, dar și prin energia pozitivă pe care o emana, un teribil semn al credinței sale. Timp de 18 ani Sfântul Gurie s-a aflat într-o misiune spirituală în China. Treburile statului rus și cele ale bisericii se întrepătrundeau pe acea vreme, astfel încât Gurie a fost, de facto, Ambasador al Rusiei în China. 

Statul te vrea bolnav!

De fapt nu statul, pentru că statul nu mai există. Există doar o gașcă infectă, pusă la vârf și care se autointitulează stat, cu rolul de a parazita bugetul și de a prăbuși cu dezinvoltură căruța-n râpă. Aparent titlul e eronat. Doar că statul mai are o funcție, aceea de telecomandă pentru prostime. Iar din acest punct de vedere își îndeplinește rolul cu o perfecțiune greu de egalat.

De ce se cenzurează?

Îmi place că tot felul de voci au început să iasă pentru a-și exprima îngrijorarea față de blocarea lui Cristoiu de pe Youtube. Sincer să fiu eu nu înțeleg un singur lucru: unde-au fost oamenii ăștia până acum? Au trăit în pădure, au fost legați la ochi și la urechi? Opiniile lor îmi par a fi chestiuni atât de naive încât îmi provoacă râsul. 

Vremea paradoxurilor

Citez din niște analiști ai piețelor extrem de isteți: 

1. Acțiunile sunt în scădere ca și cum ar fi recesiune
2. Imobiliarele cresc ca și cum nu ar fi recesiune 
3. Obligațiunile scad deoarece FED-ul crește ratele
4. Aurul însă crește ca și cum FED-ul ar reduce ratele
5. Prețul petrolului crește ca și cum s-ar apropia un război
6. Prețul acțiunilor tehnologice crește ca și cum n-ar fi nicio problemă