Dan Diaconu Președinte!

De mai multe ori primesc comentarii sub forma impulsurilor de a candida. Și, până la urmă de ce nu? Iată o chestie care-mi susură plăcut în ureche: oare n-ar fi momentul „ă fac și eu ceva pentru țărișoara asta? N-ar fi cazul să-mi suflec mânecile și să arăt tuturor că-mi pasă? La ce bun să fac doar pentru mine când acum aș putea să fac pentru toată țara? Îmi pot dedica toate energiile mele pentru propășirea neamului românesc! A venit timpul, oameni buni! E timpul să-i dăm jos pe hoți și să instaurăm legea și dreptatea în țara asta!  Acum știți bine cine sunt, doar mă citiți de atâta timp. În cine altcineva ați putea avea mai multă încredere decât în subsemnatul? Dacă e cineva care să răstoarne bunăstarea peste biata noastră țară, atunci acela nu poate fi altcineva în afara mea! Iată, acum aveți pentru cine vota! Nu mai aveți scuze. Votați Dan Diaconu președinte!

OK, citirea pasajului anterior va împărți cititorii în câteva categorii. În primul rând vor fi entuziaștii. Apoi cei sceptici. Apoi cei dezamăgiți de faptul că, iată, în ciuda a ceea ce credeau despre mine, acum fac fix invers. Și, nu în ultimul rând, cei care aproape au vomitat, au înjurat copios trimițându-mă la origini în cele mai neaoșe moduri.

Să tragem linie! Dacă vă situați în ultima categorie, felicitări! Este posibil să aveți instincte bune. Nu-i sigur deoarece limbajul utilizat a fost voit buruienos. N-am vrut să apelez la tehnici mai avansate, dar oricum sunteți pe drumul cel bun. Dacă vă situați în celelalte categorii(chiar și a celor dezamăgiți) ar trebui să știți că nu-i OK. De ce? Pentru că puteți fi păcăliți. Ce v-ar aduce un președinte precum Diaconu? Oricât de bine intenționat ar fi nu v-ar putea da nimic. Și nici n-ar putea să schimbe nimic în țara asta. De ce? Pentru că acum absolut nimeni nu poate schimba nimic! Țara e la pământ. Oricât de bine intenționat ai fi, n-ai face altceva decât să te declari învins de sistem. 

Pot înțelege dorința oamenilor normali de a avea conducători onești, dar nu pot înțelege ce anume i-ar putea face să creadă că subsemnatul ar fi onest. Doar citind niște articole scrise de cineva nu poți cunoaște un om. Sunt indivizi care scriu discursuri și articole la comandă. La fel ar putea fi și în cazul oricărui Diaconu-politician. Așadar, mai multă atenție, vă rog! 

Pot înțelege că v-au exasperat plăvanii, ciucii, ciolacii s.a.m.d. Dar asta nu e o scuză pentru a pica în plasa pe care-o întind alți ticăloși. Gândiți-vă bine la asta! Și-ar mai trebui să vă gândiți la motivele pentru care nu ne merge bine, la motivele pentru care toți ticăloșii ajung în funcții cheie. 

E mai simplu decât credeți: politicienii sunt fața societății. Societatea noastră arată așa cum arată, iar politicienii n-au cum să se ridice deasupra acesteia. De aceea avem în frunte doar retardați. Pe-acolo e media, deci aia e zona care se strecoară la butoane. Privind prin acest filtru trebuie să înțelegeți că doar un accident fericit al istoriei ar putea face ca, la un moment dat să avem un număr suficient de mare de oameni onești care ar putea fi împinși în funcțiile cheie. 

Știu că sună precum o sentință dureroasă, dar singura variantă de a avea oameni OK în funcții e aceea de a ridica media. E oare posibil așa ceva? La urma urmei suntem doar o mână de oameni care ne pierdem tipul împărtășind viziuni similare. Părerea mea e că da. Iar foaia de parcurs e extrem de sumară și se reduce la un singur deziderat: putem face ceva doar dacă ne schimbăm pe noi!

În ce sens? În direcția autonomiei! Ar trebui ca fiecare dintre noi să se auto-analizeze și să vadă în ce măsură e autonom. Oare acum reușești să trăiești autonom? Asta nu înseamnă doar că poți să îți produci banii pentru a trăi de la o lună la alta. Analiza trebuie să fie mult mai adâncă: în cazul în care pică întreaga configurație care îți asigură „stabilitatea” poți să-ți asiguri în continuare traiul? Desigur, sunt cazuri în care oricui îi poate fi imposibil să supraviețuiască, doar depindem de numeroși factori însă, cu cât acești factori sunt mai puțin numeroși, cu atât ești mai autonom. Pentru a trece „testul” despre care îți vorbesc sunt tot felul de scenarii, tot felul de întrebări pe care ți le poți pune astfel încât să te înțelegi mai bine. Atât pe tine cât și locul tău în societate. 

Apoi, dacă avem o autonomie de acest tip, trebuie să vedem dacă suntem autonomi din punct de vedere social. Aici, paradoxal, autonomia nu se măsoară în cât de singuratic ești ci invers, anume în câtă lume interacționează cu tine, în câți oameni sunt în comunitatea ta restrânsă. Nu în ultimul rând ai nevoie de o autonomie culturală, care presupune ca gândurile și dorințele tale să fie cu adevărat ale tale, nu induse de alții. Cu toate că asta pare ceva simplu, e probabil cel mai complex proiect al vieții tale. Caută să-ți analizezi toate idealurile pe care le ai, toate dorințele care-ți vin în minte și încearcă să le găsești cauza. Prima dată îți va fi foarte greu deoarece toate sunt extrem de bine lipite de tine, ca și cum ar fi ale tale. Însă, de îndată ce vei înțelege și vei reuși să dezlipești prima falsă dorință, abilitățile îți vor crește, devenind din ce în ce mai experimentat. Astfel vei putea elimina toate falsele dorințe care nu-s nimic altceva decât pietre de moară împotrivindu-se desăvârșirii noastre. Ei bine, după ce vei depăși și această etapă poți spune că îngroși rândurile celor mai mari „dușmai ai poporului”.

Iată calea! „Dar voi reuși să schimb ceva cu asta?” - mă vei întreba. Cu siguranță! Din momentul în care vei câștiga un grad mare de autonomie nimic nu te va mai putea opri! Cel mai probabil nici nu-ți va mai păsa de cine se află la putere deoarece capacitatea de influență a celor de sus va fi mult redusă în ceea ce te privește. Partea bună va fi că ceilalți te vor vedea, iar aici intră în scenă misiunea ta, aceea de a-i învăța și pe ei calea ta. E simplu în esență, dar greu de pus în practică deoarece totul presupune un început, anume renunțarea la pietrele de moară despre care tu crezi că-ți asigură stabilitatea și care, în realitate sunt cele care te limitează.  Din momentul în care vei înțelege asta, cel mai probabil totul va deveni mai simplu. 

De aceea vă spun cât se poate de sincer: nu mai sperați într-un Diaconu sau în vreo altă himeră președinte! Fiți propriul vostru președinte! De-abia de-acolo începe schimbarea în bine!