Cum va fi salvată căruța americană și ce se va alege de noi?

Olanda și-a repatriat întreaga rezervă de aur. A făcut-o discret, dar a făcut-o. Germania și-a repatriat o mare parte a rezervei sale de aur. N-a putut să o facă discret deoarece media aflată sub ocupație totală a făcut scandal. La fel și politicienii cu codițe. Astfel s-a ajuns până la Curtea Constituțională și abia apoi s-a putut face repatrierea. Dată fiind decizia Curții Constituționale, americanii - care-au gâfâit din greu pentru a produce aurul solicitat de nemți - au fost nevoiți să se supună și să livreze cantitățile solicitate.

Mișcările sunt făcute de mulți ani, din perioada în care „dușmanul poporului” Dragnea a reușit să treacă prin Parlament o lege care obliga Banca Națională să repatrieze o parte a aurului stocat la Londra. Mi-a fost clar încă de atunci că nu se va face nimic. De fapt s-a făcut! Dragnea a fost băgat la pușcărie pe repede-înainte, iar legea care trecuse de absolut toate filtrele posibile și imposibile a fost abrogată. Și uite-așa, patri(h)oții au respirat ușurați, mândri de isprava făcută. Și n-a fost singura. Aceiași patri(h)oți au abrogat cea mai mare parte a tentativelor lui Dragnea de a mai opri ceva din sumele nejustificate care  se fură zilnic din țară. Vă mai amintiți cum statul român a plătit 1 miliard de dolari pentru cumpărarea concesiunii de gaze care fusese făcută cadou, absolut gratuit, americanilor de la Exxon? Și câte și mai câte nebunii? Dar să nu deviem de la subiect.

Recent, Banca Olandei a răspuns unei solicitări de informații în ceea ce privește repatrierea aurului său. Oficialii Băncii au spus transparent că mișcarea a fost justificată de previzibila revenire la standardul aur, astfel încât este extrem de important ca aurul să se afle în țară. Sunt curios ce vor spune oficialii patri(h)oți ai țărișoarei noastre? Vor recunoaște ei oare că nu au făcut nimic altceva decât să asculte ordinul primit de la Banca Angliei, care spune că niciun gram nu trebuie repatriat? Vreau să vă fie clar un lucru: aurul nostru are la Londra tot atâta siguranță cât a avut aurul nostru la Moscova. E exact aceeași situație, dar puțin inversată. 

De fapt ce înseamnă revenirea la standardul aur? De ce ar face lumea un asemenea „pas înapoi”. Personal nu sunt un adept al aurului, ci al unei abordări mai largi în ceea ce privește banul-valoare. N-o să fac acum o expunere a propriei viziuni, dar e important să înțelegem că banul-nimic se apropie de finalul carierei sale. Asta înseamnă picajul definitiv al SUA. Oricum ați lua-o, construcția financiară din jurul mașinii de făcut bani americană nu mai funcționează. E o farsă, o relicvă a trecutului. 

Ca să înțelegeți de ce nu mai merge, vom apela la câteva date statistice. În 1960, cota SUA din PIB-ul mondial era de 40%. E o cifră colosală, care statuta rolul de mare putere al SUA. În prezent, în termeni nominali, SUA are doar 24% din PIB-ul global, iar raportat la puterea de cumpărare a scăzut în jurul cifrei de 15%, fiind surclasată de China. Cifrele sunt de-a dreptul rahitice pentru SUA în condițiile în care dictează jocul economic de pe planetă. Atunci când ești atât participant cât și arbitru, să ajungi pe locul doi e semn de mare fragilitate. Doar  că treburile nu se opresc aici. Datele PIB-ului american sunt falsificate. De fapt, PIB-ul ca atare este un indicator fals.

Care-i treaba cu PIB-ul? Vedem că SUA are un PIB imens, dar țara e plină de boschetari și drogați. Ce anume măsoară PIB-ul? Fără doar și poate, PIB-ul nu măsoară prosperitatea, așa cum ar crede unii. PIB-ul este un indicator al cheltuielilor. Rețineți asta! Dacă mă apuc să împrumut ca un dement și cheltuiesc la fel, PIB-ul meu va crește. PIB-ul nu arată cât anume din cheltuieli sunt acoperite de încasările mele, astfel încât, pentru cei care fac jocul, devine o chestiune cât se poate de simplă să-l falsifice. Mai bagi un împrumut în consum și-ai rezolvat problema de creștere a PIB-ului. 

Chestiunea devine și mai flagrantă în momentul în care punem evoluția PIB-ului în fața evoluției datoriei guvernamentale. Datoria guvernamentală a SUA are o pondere de 37% din datoria guvernamentală globală. Înțelegeți nebunia? La 37% din împrumuturile globale, tu mai reușești să ai doar 15% în termeni de putere de cumpărare și 24% în termeni nominali? După cum am analizat în mai multe rânduri, SUA se află într-un moment foarte apropiat de explozia întregii sale datorii externe deoarece efectiv nu mai are niciun fundament. Economia s-a mutat în Asia, astfel încât singurul vector care mai menține țara pe linia de plutire este armata. Care armată, după cum am văzut în Ucraina, nu e capabilă să facă față provocărilor lumii de azi. Dacă o țară ca Rusia, cu un PIB de zece ori mai mic decât cel al SUA, e capabilă să țină piept întregului Occident Colectiv în Ucraina, ăsta e un semn. Dacă pentru niște desculți precum cei din Hamas SUA a fost nevoită să mute trei portavioane în zonă, ăsta e un alt semn. Și sunt nenumărate semne care stau să apară în lume. Asta ne arată că, din punct de vedere militar, SUA nu mai fac față. Să mai amintesc de faptul că nu-s capabili să facă o rachetă hipersonică în condițiile în care până și Iranul a dezvoltat tehnologia? 

Să revenim acum la puterea monetară, cea pe care o mai are strict din inerție. E cât se poate de clar că treaba nu mai poate funcționa așa. Golănia a ajuns mult prea departe și o vede o lume întreagă. Aici nu e vorba despre „dușmanii SUA”, ci chiar de aliații săi care-s disperați văzând că nota de plată pe care o au de achitat crește de la un minut la altul. Banca Angliei e disperată că a ajuns să cumpere forțată datorie americană. Asta în condițiile în care ei sunt niște boschetari ai capitalismului contemporan. 

Presiunile asupra SUA și a părții sale de lume sunt imense. Deja Europa gâfâie după gazul rusesc. Blaturile făcute  pe sub mână cu petrolul rusesc sunt deja de râs. Acceptate fiind chiar de către americani deoarece nu mai au ce să facă. Atunci când Putin spune zâmbitor că ei „nu le trântesc europenilor ușa în nas”, o face în condițiile în care și-au integrat o imensă componentă energetică în Asia, înțelegând că acolo e viitorul. Iar după ce europenii privesc cu speranța cerșetorului la declarația călduță a lui Putin, vocile din spatele liderului de la Kremlin vorbesc că, dacă se dorește gaz rusesc, în prealabil vor trebui plătite distrugerile asupra conductelor sale și, de asemenea, despăgubirile rezultate din nefuncționarea acestor echipamente. Cum sună asta? 

Oricum ați privi lucrurile, devine clar că suntem puși în fața unei alte realități și doar deformarea produsă de propagandă este capabilă să ne țină într-un lanț care nu garantează vreo îmbunătățire a rezultatelor, astfel încât, până la urmă, se va ajunge la tranșarea fizică a problemei. Și-aici intră în joc aurul.

De ce aurul? Pentru că e singura valoare unanim acceptată și pentru că e singura paradigmă care a funcționat. Să ne înțelegem bine: revenirea la standardul aur nu va fi o tentativă de a îngropa SUA, ci de a o salva! Teoretic, SUA are cea mai mare rezervă de aur a lumii. În plus, în depozitele sale este stocat aurul „aliaților”(a se citi aurul aparținând  țărilor aflate sub ocupație), astfel încât, la modul teoretic, există o cantitate suficientă pentru a menține un pol de putere în SUA. Unul, între mulți alții, dar totuși unul de primă mână. Acum intră în ecuație restul țărilor. Fiecare, în funcție de rezerva sa de aur, va avea o „cotă de piață” în noua economie. Aurul pe care-l deții va trebui însă să fie cert, adică pe teritoriul tău. Ce aur avem noi? Nu avem. Asta deoarece aurul din depozitul altuia nu e aur, ci doar o promisiune că-ți va fi returnat. De aceeași promisiune am avut parte și când am mutat întreg tezaurul al Moscova. Acum, întrebării referitoare la aurul pe care-l deținem vor trebui să-i răspundă nu doar politicienii care-au votat abrogarea „Legii Dragnea”, ci și toți agitatorii care au mișcat pârghiile subterane. Nu mă refer la o răspundere legală, deoarece știm bine că asta nu se întâmplă într-o țară aflată sub ocupație multiplă. Însă, în momentul în care te vei trezi iar în fundul gol, va fi destul de deranjant. E și asta o pedeapsă!