Cum i-a scăpat Occidentului printre degete găina cu ouă de aur?

Există o oarecare confuzie pe care am discutat-o ieri seară cu un amic. Acesta, la fel ca multă lume, susținea sus și tare că dezindustrializarea Occidentului este fenomenul care a pus capac dezvoltării sale, aruncând în brațele Chinei o imensă pleașcă. A fost așa? Ei bine, s-ar putea să fiți surprinși, dar lucrurile nu stau tocmai așa. 

O să încep cu un exemplu. La Pitești și Craiova avem două fabrici de autoturisme: Dacia și Ford. Putem spune că „le-am furat” industria francezilor sau americanilor? Putem spune că a căzut o pleașcă pe noi? Dacă vom analiza ceva mai atent fenomenul, vom constata că cele două investiții străine au beneficiat de numeroase ajutoare de stat, de scutiri de taxe și impozite, astfel încât au dezechilibrat zona. Nu-mi dau seama dacă noi am furat altceva decât niște oameni care sunt angajați acolo. 

Prin prisma acestui exemplu, puteți înțelege că fenomenul în sine e mult mai complex. Când și-a mutat producția în China, Occidentul a făcut-o pentru a-și optimiza profiturile. Cu o mână de muncă mai ieftină și infinit mai disciplinată, China a produs profituri imense întreprinderilor americane. Mulți nu înțeleg că, prin dezindustrializare, nu pierzi controlul, ci, din contră, devii mai eficient. Procesele cele mai poluante și cu probleme le duci într-un  colț lax de lume, iar tu te ocupi doar cu chestiunile cele mai profitabile. Faptul că nu se fabrică la tine nu e un inconvenient atâta vreme cât tu ești cel care stăpânește procesul de la cap la coadă. La fel stau lucrurile și în agricultură, unde nu cel care produce grâul ia grosul profitului, ci lanțul ulterior de prelucrare. Când designul unui produs se face la tine, când mașinile pe care se produce sunt ale tale(cu tehnologie protejată), când marketingul și vânzările sunt în ograda ta, practic tot produsul îți aparține la fel ca și cea mai mare parte a profitului. Occidentalii care și-au mutat producția, în realitate au avut parte de profituri mult mai mari! 

Altfel spus, China nu a beneficiat de pe urma „industrializării” occidentale decât marginal, prin creșterea locurilor de muncă și salarii ceva mai bune decât în restul țării. Doar că acolo s-a mai întâmplat ceva deoarece au înțeles cu exactitate povestea controlului tehnologic. Chinezii nu au stat doar să muncească, precum furnicile, ci au fost curioși. Inițial au imitat tehnologia care le tot sosea. Au imitat-o prost, precum ageamiii, apoi din  ce în ce mai bine. Au furat cât au putut, dar au și investit sume fabuloase în educație și cercetarte. Astfel, în doar o generație, China a putut să facă un salt fantastic. A asimilat precum un burete tehnologia occidentală de vârf, s-a specializat și acum se luptă de la egal la egal. 

Înțelegeți fenomenul „Biciul fermecat”? În România oricine vine și pune o facilitate de producție, iar românul zice mulțumesc deoarece are unde munci. Doar că românul nu e curios, fiind bucuros că are slujbă. Înțelegeți diferența? De aceea fabricile noastre de autoturisme produc doar frustrări, iar noi, din punct de vedere tehnologic, suntem zero absolut. Fără acea „curiozitate” nu se poate ieși din sclavie. 

Fiind depășit de China, Occidentul gâfâie zdravăn. Se bazează în continuare pe tigrii săi mai mici sau mai mari precum Coreea de Sud, Singapore, Japonia. Doar că, sub efectul nefastei culturi americane, popoarele menționate sunt complet degenerate. 70% dintre adulții japonezi spun că sunt într-o relație cu personajul unui joc electronic. În Coreea de Sud, o concurență dementă i-a transformat pe oameni în roboți, iar „performanțele excepționale” se obțin ca efect al nopților nedormite și al programului prelungit care forțează la extrem limitele fizice. Consumerismul este o plagă degenerativă, care-i transformă pe oameni în niște animale cu instinct comercial, distrugând creierul și paralizând orice tentativă de devenire. Omul îmbolnăvit de plaga occidentală devine unul neliniștit, căutând să sară peste etape în vederea scurtării căii spre „realizare”. Doar că realizarea pe care o caută omul îmbolnăvit de virusul occidentului nu este una către devenire, ci una de animal cu instincte strict de consum. Omul de acest tip se mișcă într-un cerc vicios. Pornește de la frustarea generată de lipsa sa de sens pe care consideră că și-o poate „stinge” printr-o achiziție. De aici rezultă dorința achiziționării unui produs nou(cu cât mai scump cu atât mai capabil - pe scara sa de valori - de a-i oferi o rezolvare mai eficientă a frustrării). Urmează efortul strângerii banilor - efort „ușurat” de societate prin facilități lejere de creditare - care se finalizează cu achiziția. Apoi vine un scurt moment de satisfacție care, aproape imediat e înlocuit de frustrarea lipsei de sens. Iar ciclul se reia. Aceasta este roata mortală a ratării occidentale: frustrare -> dorință -> efort -> achiziție ->satisfacție -> frustrare. Astfel, frustrarea omului fără sens ajunge motorul unei economii de care profită strict cei care-i înțeleg mecanismul, canalizând frustrarea lipsei de sens către un surogat precum consumul. De-aceea, peste tot în Occident vedem efectele secundare ale întregii nebunii: obezitate, boli cronice, droguri, manifestări asociale s.a.m.d. 

Însă, un alt efect al modelului occidental este căderea. Uitați-vă cu atenție de jur împrejur și veți vedea același lucru. Căutați să faceți o comparație între cum arăta una dintre „societățile civilizate” acum doar câțiva ani și cum arată acum. E imposibil să nu vezi căderea. Același lucru se întâmplă în toate țările aflate sub ocupație și care sunt obligate să adopte „modelul occidental”. Iată cum, prin înțelegerea mecanismului, China a reușit să fure „găina cu ouă de aur”. A înțeles căderea Occidentului, a investit în educație, cercetare, dezvoltare și a respins modelul societal occidental. Ruperea s-a petrecut în urmă cu doar câțiva ani, când au fost impuse mai multe restricții în ceea ce privește răspândirea așa-ziselor „valori occidentale”. China a reușit astfel ca, printr-o politică discretă, să evite intrarea țării într-o spirală fără fund. Rusia, de asemenea, s-a izolat de ceea ce numim acum „civilizația occidentală” și totul a culminat cu un decret(nr. 108) de-al lui Vladimir Putin privind protejarea „valorilor tradiționale rusești”. Cu toate că este un decret aparent vizând numai Rusia, din radiografia sa putem înțelege că este o foaie de parcurs pentru întreg BRICS-ul. Probabil o să mai discutăm pe marginea acestor strategii pe care le vom vedea multiplicate în perioada care urmează. Acum să revenim la problema noastră. 

Prin externalizarea către China, Occidentul a vrut să-și optimizeze profiturile, controlând în continuare întreg procesul de producție. Dacă la momentul respectiv China ar fi căzut în capcana occidentală, și acum ar fi fost în subdezvoltare. Ce a făcut China? În prima fază, exact la fel ca japonezii, au furat tehnologia occidentală. Au făcut „reverse engineering”, s-au perfecționat și, de la niște manufacturieri de copii penibile au devenit producători de top, care dau tonul în lume. Nu trebuie să săpați în istorie pentru a vedea asta. Trebuie doar să vă amintiți de decada 2000-2010. Ruperea de ritm s-a produs în momentul decretării de către Xi Jinping a programului „Made in China”, cel care a pus pe jar întreaga administrație americană a lui Trump. De-atunci a intrat în vigoare și moda sancțiunilor care, puteți observa limpede, nu au funcționat. De ce? Găina cu ouă de aur deja era în mâna chinezilor. Astfel, programul „Made in China” s-a dovedit un succes deplin.

Ce urmează? Ei bine, aceasta este o cu totul altă discuție pe care prefer să o las pentru un articol viitor.