Rusia si frontul prezentului(I)

O să încep cu o chestiune surprinzătoare: eliberarea lui Hodorkovski. Pe nepusă masă, Putin a anunțat că l-a grațiat pe Mihail Hodorkovski în urma unei cereri făcute de acesta. Mai mult, l-a asigurat pe deținut că nu va avea nicio problemă la următoarele procese. Anunțul a consfințit iertarea dizidentului rus. Aceasta pentru că sistemul proceselor pe care statul le intenta fostului om de afaceri nu reprezenta nimic altceva decât un mecanism menit a-l ține pe Hodorkovski în spatele gratiilor atât cât dorește țarul. Practic, în momentul în care o pedeapsă se apropia de sfârșit, statul intenta un alt proces în urma căruia același judecător pronunța o „pedeapsă lumească”. Cine-ar putea să spună că o pedeapsă de câțiva ani pentru evaziune este exagerată? Însă pedeapsă era urmată de o alta pentru înșelăciune, alta pentru fraudă, alta pentru fals s.a.m.d.

Eliberării lui Hodorkovski i-a urmat cea - la fel de spectaculoasă - a lui Platon Lebedev. Între cele două eliberări sunt însă nuanțe esențiale. În timp ce Hodorkovki a făcut cerere de grațiere, o cerere aș spune spășită, în care imploră mila „suveranului suprem”, asociatul său a ieșit ca urmare a terminării pedepsei. Cu siguranță, fără gestul lui Hodorkovski(care ar fi fost intermediat de Hans-Dietrich Genscher, un soi de cadavru politic al momentului), acum am fi avut pentru ambii un nou episod al telenovelei acuzație-proces-condamnare. Chiar și așa, deznodământul este cel pe care-l știm: deținuții politici au fost eliberați. Avem de-a face cu o presiune a Occidentului pe Rusia? Este era Putin în pragul colapsului?

Reconfigurari

Săptămâna trecută IBM a anunțat că este în discuții avansate pentru vânzarea diviziei de servere către Lenovo. Un anunț surprinzător pentru mulți, dar normal pentru cei apropiați situației. Un prieten spunea glumind, că, pe zi ce trece, IBM se transformă într-o companie care duce la perfecțiune transformarea vidului în bani. Văzând voioșia cu care gigantul renunță la divizii tradiționale am putea fi tentați să credem acest lucru. Situația însă arată cumva diferit, sugerând o reconfigurare din temelii a întregii industrii IT.

Privind în urmă, la fel de surprinzătoare a părut și vânzarea diviziei PC către Lenovo. Aceleași întrebări pe care ni le punem acum au fost puse și atunci. Lumea vedea cum o firmă chinezească incredibil de dinamică înghițea hălci din piață. Ca și acum, decizia de atunci a IBM a avut o justificare cât se poate de lumească: scăderea marjei de profit le-a sugerat că e timpul să părăsească barca. Au avut dreptate? Văzând cum lumea s-a reconfigurat rapid în jurul unor dispozitive radical noi devorând companii care, până mai ieri păreau stăpâne pe situație, suntem obligați să le dăm dreptate celor de la IBM.

Nebunie?

Să începem abrupt: Warren Buffett pune la bătaie un miliard de dolari total aiurea. Nu, nu e o glumă, chiar dacă ați fi tentați să o luați așa. Miliardarul pare a se transforma la bătrânețe într-un american adevărat, un american tipic. Suferă el oare de grandomania și superficialitatea clișeului american? La suma imensă aruncată în joc partea de grandomanie pare exacerbată. În ceea ce privește superficialitatea am dubii.

Până acum eram obișnuiți cu un Warren Buffett cumpătat, preocupat de găsirea chilipirurilor piețelor și cu multiplicarea banilor acționarilor fondului său. Asta face de-o viață și a făcut-o bine. De fiecare dată a arătat că știe să se mențină lucid, indiferent de turbulențele mediului extern. Ce mai, un exemplu! Însă de la imaginea lui de „proprietar de turn de fildeș” și până la ultima exuberanță e cale lungă.

Reinventarea „fosilelor”

Pare că e o fatalitate. De fiecare dată când vrem să ne îndepărtăm de modelul energetic centrat pe combustibili fosili sfârșim prin a ne reîntoarce cu voioșie la vechiul model. E un pattern care se tot repetă. Vă mai amintiți anii '80? Ceușescu trăsese concluziile crizei petroliere și încerca disperat să găsească un model alternativ funcțional. Așa au apărut și la noi cercetările în domeniul regenerabilelor. Toate s-au pierdut după re-stabilizarea pieței petrolului.

Un fenomen similar s-a petrecut și la nivel mondial. Cercetările începute atunci ai intrat în adormire pentru mai bine de două decenii. Ultima criză, accentuată și de creșterea cotațiilor petrolului, a readus în atenție modelul energiei regenerabile. Studiile au fost reluate însă, din păcate, nu s-a reușit optimizarea procesului astfel încât energia verde să fie mai ieftină decât cea fosilă. Aceasta este realitatea și, din nefericire, trebuie să ne obișnuim cu ea deoarece se trece la următorul nivel.

O achizitie ciudata

Google se află într-o expansiune teribilă. Luptă pe toate fronturile, este activ în toate domeniile și pare lipsit de inhibiții când e vorba de intrarea pe piețe noi. Până acum business-ul a mers incredibil de bine, iar mișcările făcute în trecut s-au dovedit a fi inspirate. Astfel am ajuns să ne împiedicăm de ei la fiecare pas și fiecare împiedicare de acest tip se transformă în venituri substanțiale pentru ei.

Întrebarea esențială pe care suntem tentați să o punem este cea referitoare la practicile Google în ceea ce privește afacerile. Sunt ei revoluționari sau doar niște copii răzgâiați cu bani mulți și care-și permit să cheltuiască irațional? Aceste întrebări ni le-am pus la fiecare achiziție deșănțată de-a lor, la fiecare sumă incredibil de mare pe care au aruncat-o în joc. Privind de pe margine, Google pare uriașul care joacă un joc al cărui singur sens este acela de a crește miza.

Spre o noua epoca

IBM sau corporația ca destin. Chiar dacă pot fi considerat exaltat, consider că IBM este un model excepțional. Aplicarea impecabilă a unor principii solide de business, evitarea zonelor de turbulență și creșterea sustenabilă au fost constante ale evoluției companiei. Desigur, elementele anterior menționate au condus și la greșeli sau ratări de oportunități, însă corporația a crescut constant, aproape ireal de previzibil.

La IBM n-am auzit vreodată de excese, de scandaluri sau de cancan-uri cu iz de marketing. Compania n-a avut foarte multe „prime pagini” în media. Am putea spune că avem de-a face cu o entitate de-a dreptul anostă. Însă e vorba de o „entitate anostă” care produce bani. Mulți bani!

Quo vadis

Trebuie să recunosc faptul că ultimele decizii ale BNR m-au bulversat. Fără doar și poate ne aflăm în fața unor mișcări pe care le-am putea califica sau interpreta în orice mod. Din partea instituției în cauză nu s-au mai văzut până în prezent revizuiri radicale de strategie și nici mișcări bruște. În acest context, hotărârile din ședința de miercuri par cel puțin ciudate și aceasta din cauză că logica ne indică altceva.

Scăderea dobânzii de intervenție la 3.75% luată în paralel cu diminuări ale ratelor rezervei minime obligatorii pentru pasivele în lei și valută reprezintă mișcări ample, chiar dacă ele nu sunt percepute în acest mod de către public. În spatele cifrelor care par mici e vorba de schimbări majore ale parametrilor economici, iar de-aici putem discuta în orice direcție.

Soseste Soma

 "..there is always soma, delicious soma, half a gramme for 

a half-holiday, a gramme for a week-end, two grammes 

for a trip to the gorgeous East, three for a dark 

eternity on the moon..."

Așteptarea, chinuitoarea așteptare se apropie de sfârșit. Am așteptat(de fapt nu noi) și aceasta pare a se realiza. E aproape o certitudine, vom avea soma. Dacă încă nu știți ce este soma nu dați fuga pe Google pentru că vă va întoarce rezultate anapoda. Mai degrabă încercați să vă reamintiți ceea ce discutam cu ceva timp în urmă.

Spuneam atunci că, în timp ce Orwell a intuit societatea totalitar comunistă, Huxley a nimerit-o aproape perfect cu societatea pe care o trăim în prezent și care se perfecționează văzând cu ochii. „Minunata lume nouă” este ghidul pentru noua societate, iar cei care nu l-au citit ar trebui s-o facă rapid. Lucrurile se mișcă ciudat de exact în direcția intuită de Huxley.