O achizitie ciudata

Google se află într-o expansiune teribilă. Luptă pe toate fronturile, este activ în toate domeniile și pare lipsit de inhibiții când e vorba de intrarea pe piețe noi. Până acum business-ul a mers incredibil de bine, iar mișcările făcute în trecut s-au dovedit a fi inspirate. Astfel am ajuns să ne împiedicăm de ei la fiecare pas și fiecare împiedicare de acest tip se transformă în venituri substanțiale pentru ei.

Întrebarea esențială pe care suntem tentați să o punem este cea referitoare la practicile Google în ceea ce privește afacerile. Sunt ei revoluționari sau doar niște copii răzgâiați cu bani mulți și care-și permit să cheltuiască irațional? Aceste întrebări ni le-am pus la fiecare achiziție deșănțată de-a lor, la fiecare sumă incredibil de mare pe care au aruncat-o în joc. Privind de pe margine, Google pare uriașul care joacă un joc al cărui singur sens este acela de a crește miza.

Ultima găselniță a celor de la Google este reprezentată de achiziția Nest. Ce mai e și Nest ar putea fi prima întrebare a unui „neinițiat”? O companie fondată în 2010 de doi foști angajați ai Apple care-și propune să aducă mai multa inteligență în casele oamenilor. În 2011 au lansat „Nest Learning Thermostat”, o jucărie care „învață” preferințele posesorului în materie de temperatură a spațiului pentru ca, în final, să ajungă să controleze sistemul HVAC(încălzire/ventilare/aer condiționat) în vederea obținerii unei eficiențe crescute. Genul de jucărie smart, controlabilă de pe telefonul mobil și marketabilă până la refuz publicului actual. În 2013 Nest au mai lansat un produs denumit Nest Protect - un detector de fum și monoxid de carbon. Cele două produse lucrează împreună. Astfel, în cazul în care se detectează fum sau monoxid de carbon, termostatul oprește automat sursele de încălzire și gazele.

Designul și integrarea au contribuit la un oarecare succes al celor de la Nest. Aceasta i-a adus în vizorul hrăpărețului Google care i-a înghițit pe nemestecate pentru un mizilic de 3.2 miliarde de dolari. De-aici încep însă cu adevărat întrebările. Teoretic ei știu ce cumpără deoarece Nest au fost finanțați încă de la început prin intermediul vehiculului de investiții Google Ventures. Fiind deținută privat, informațiile financiare nu există, însă experții apreciază valoarea veniturilor lor la un maxim cuprins între 200 și 300 milioane de dolari și aceasta într-un scenariu optimist. La asemenea cifre ne rezultă că Google a achiziționat compania cu un multiplu de peste zece. Pentru producătorii de hardware un multiplicator digerabil este între patru și șase. La prima vedere pare un joc pur de-a aruncatul cu banii.

Privind la rece, produsele Nest nu reprezintă vreun mare salt tehnologic. Putem spune că produsele propuse de ei pot fi realizate fără mare efort de un dezvoltator hardware independent. Nu e mare lucru să conectezi niște echipamente și să le controlezi în funcție de preferințele utilizatorului. Iar partea de optimizare a consumului, de asemenea, nu e vreun algoritm de mare inteligență. Și-atunci? Ei bine, personal pot spune că am îndoieli chiar dacă intuiesc fundamentarea achiziției.

Următorul buzz tehnologic asupra căruia s-a căzut de acord este Internet of Things. Acest concept presupune conectarea tuturor echipamentelor care ne mobilează viața și utilizarea lor într-un mod inteligent. Nu e ceva foarte nou; cei care urmăresc domeniul tehnologic își amintesc de prezentarea frigiderului inteligent, cel care știe că trebuie comandat lapte și o face singur. Chestiuni similare au încercat cei de la Microsoft prin anii 90, cobai fiind însuși Bill Gates; omul a cheltuit o avere pentru personalizarea tehnologică a propriei locuințe. Nu-i nimic nou în domeniu, lucrurile se cam știu însă lipsește ceva. E vorba de o limbă comună vorbită de toate echipamentele. De-aici începem deducția.

Probabil Google intenționează să rezolve această lipsă. Furnizarea unei metode standardizate de conectare a echipamentelor casnice ar face mai ușoară existența soluțiilor integrate de control a acestora. Posibil ca Google să încerce să împingă Android-ul pe noua piață, furnizându-l gratuit producătorilor, împreună cu specificațiile de rigoare. În schimbul acestei gratuități, echipamentele s-ar putea conecta la un cloud al Google care să furnizeze utilizatorului și softul de control al echipamentelor. Ce-ar ieși din asta e lesne de înțeles: o nouă sursă fabuloasă de date pentru companie. A fi la curent cu preferințele casnice ale cetățeanului global înseamnă a avea acces la un canal incredibil de vânzare.

Totuși, chiar și în acest scenariu rămâne valabilă întrebarea referitoare la prețul plătit pentru Nest. Mulți sugerează că de fapt s-ar cumpăra ceva tehnologii novatoare în domeniu, dar personal sunt sceptic. Tind să cred că Google aruncă bani pe fereastră în încercarea de a-și consolida apărarea propriului teritoriu. Chiar dacă logica din spatele acestor acțiuni poate părea justificată, jocul Google începe să devină riscant. Nu trebuie uitat că, în continuare, principala și esențiala lor sursă de venit este publicitatea. Este destul de puțin dacă stăm să ne gândim la investițiile făcute de companie de-a lungul timpului. Mai mult, lucrurile par să evolueze și în domeniul publicității. Dacă Google a făcut pasul de la prețul plătit pe afișare(CPI) la prețul pe click(CPC), următorul pas este cel al publicității orientate pe rezultat. Ce va face Google? Va arunca iar miliarde bune pentru a cumpăra Commission Junction? Era o glumă, desigur.

De la listare Google a mers într-o singură direcție. De-a lungul istoriei sale a demonstrat pragmatism și a întors rezultate palpabile către investitori. Din acest punct de vedere putem spune că nu au existat surprize, că Google și-a înțeles misiunea economică. Ultimele două achiziții - Motorola și Nest - mă fac să cred că Google acționează precum un copil răsfățat care-și cumpără jucării de care se plictisește prea repede. Nu înțeleg de ce nu se materializează nimic din cei peste 13 miliarde aruncați pe Motorola. Într-adevăr achiziția a rezolvat ceva deficite de patente, dar compania cumpărată parcă ar fi ruptă de realitate. Indiferent de scopurile achiziției, o companie trebuie să-și urmărească misiunea sa esențială, adică aceea de a întoarce profit acționarilor. Motorola nu produce mai nimic, iar Google nu pare deranjat. E o atitudine dubioasă.

Privind retrospectiv avem o situație similară pe la începuturile internet-ului. Yahoo, pe vremea când era un nume, se afla în avangarda dezvoltării. Așa a apărut Yahoo Mail și apoi o groază de alte servicii. Compania a cheltuit un munte de bani de la acționari pentru dezvoltarea haotică de produse uitând că înainte de a investi trebuie să înțelegi ce-ți întoarce acea investiție. Când s-au trezit erau deja depășiți tehnologic. Și de-atunci împărtășesc același destin mediocru. E o lecție care ar trebui înțeleasă și de cei de la Google. Cum nu sunt sigur că au înțeles-o, recomand multă circumspecție în ceea ce privește titlurile lor.