Nebunie?

Să începem abrupt: Warren Buffett pune la bătaie un miliard de dolari total aiurea. Nu, nu e o glumă, chiar dacă ați fi tentați să o luați așa. Miliardarul pare a se transforma la bătrânețe într-un american adevărat, un american tipic. Suferă el oare de grandomania și superficialitatea clișeului american? La suma imensă aruncată în joc partea de grandomanie pare exacerbată. În ceea ce privește superficialitatea am dubii.

Până acum eram obișnuiți cu un Warren Buffett cumpătat, preocupat de găsirea chilipirurilor piețelor și cu multiplicarea banilor acționarilor fondului său. Asta face de-o viață și a făcut-o bine. De fiecare dată a arătat că știe să se mențină lucid, indiferent de turbulențele mediului extern. Ce mai, un exemplu! Însă de la imaginea lui de „proprietar de turn de fildeș” și până la ultima exuberanță e cale lungă.

Miliardarul s-a hotărât ca, alături de Berkshire Hathaway, să ofere un miliard de dolari celui care va reuși să ghicească rezultatul tuturor meciurilor din campionatul masculin de baschet al colegiilor(NCAA). În total e vorba de șaizeci și trei de meciuri. Practic, cel care reușește să ghicească rezultatele tuturor acestor meciuri e mai bogat cu un miliard de dolari. Desigur, dacă sunt mai mulți câștigători, premiul urmează să se împartă între ei. Chiar și în cazul în care nu ghicești rezultatele exacte, tot mai ai o șansă deoarece cei de la Quicken Loans vor premia cu câte o sută de mii cele mai exacte predicții.

La prima vedere e o mișcare nebunească. Ce sens are să pună la bătaie o sumă atât de mare într-un pariu destul de stupid. De asemenea lucruri se ocupă casele de pariuri. Buffett nu e casă de pariuri și nici nu are în intenție așa ceva. Pentru participare nu e nevoie de achiziționarea vreunui bilet. Totul va fi gratuit pe un site dedicat evenimentului. Și-atunci? Miza pare a nu exista. Să fie vorba de popularizarea evenimentului? Poate, dar nu cred că era nevoie de așa ceva. Creșterea vizibilității Quicken Loans? Greu de spus, mai ales că Buffett nu are niciun beneficiu din asta. Quicken Loans e unul dintre cei mai activi jucători de pe piața creditelor ipotecare(lider absolut pe online). Chiar dacă vizibilitatea/publicitatea pentru un asemenea business e o chestiune obligatorie, modalitatea aleasă nu pare una fericită.

Si-acum să vedem cum stau în realitate lucrurile. Buffett nu-i vreun ageamiu. Ca deținător al asigurătorului Geico, cu siguranță că și-a făcut temele. La performanțele înregistrate de Geico putem fi siguri că are actuari competenți, capabili să-i zugrăvească oracolului întregul tablou. Nu de alta, dar asigurătorul menționat face bani buni din „pariuri neuzuale”. Un calcul brut arată că probabilitatea ca cineva să ghicească exact rezultatul meciurilor este de 1 la ~4.2 miliarde. Este prima cifră mestecată de analiști, cea care iese dintr-un calcul brut. Însă acesta e un calcul superficial pe care-l poate face și un copil având noțiuni de bază de calcul al probabilităților. În realitate, formula de calcul e mult mai complicată deoarece se lucrează cu indici variabili. Ca să înțelegeți mai bine, probabilitatea ca un meci între echipa A sau B să se încheie într-un anume mod poate fi mai mare sau mai mică decât probabilitatea ca meciul dintre A sau C să se încheie în același sau alt mod s.a.m.d. Rezultă un calcul mult mai complex, în urma căruia avem o probabilitate mult mai favorabilă participanților. Cât de mult? Ei bine, probabilitatea poate ajunge la 1 la sub 1 miliard! Practic de peste 4 ori mai favoarabilă jucătorului decât calculele brute. Credeți că Buffett e conștient de „nebunia” în care se bagă? Cu siguranță da! Omul de pe margine nu e interesat de probabilități. Indiferent de calculele de probabilități își spune „nu mă interesează! Dacă am noroc și eu sunt cel care are norocul?”. Aș spune că aceasta e diferența de gândire dintre un strateg și cel care „se lasă pe mâinile destinului”. 

Să mergem mai departe. Termenii înțelegerii sunt mult diferiți față de cum suntem tentați să-i considerăm. În cazul în care ești „omul cu norocul” nu vei încasa toți banii odată, ci în rate de câte douăzeci și cinci de milioane pe an pentru următorii patruzeci de ani. E o modalitate de plată care se practică în SUA pentru premiile mari de la loterie. Buffett profită de faptul că publicul nu consideră deloc exagerată o asemenea modalitate de plată a premiului și o folosește pentru a economisi substanțial. E vorba despre „time value of money” care lucrează total în favoarea sa. 25 de milioane pe an timp de 40 de ani nu înseamnă sub nicio formă 1 miliard! Un calcul rapid ne spune că la o inflație constantă de 2% pe an suma ar fi de puțin peste 690 de milioane. Însă vom avea o inflație de doar 2%? Urmărind ciclul inflației putem spune că e o probabilitate destul de mare să avem un trend în continuare descendent până în 2018, urmând ca de-atunci să avem un trend ascendent. În acest scenariu, Buffett și-ar asuma ca pentru următorii patru ani inflația să lucreze „împotriva” lui și-abia după să urmeze un ciclu ascendent. Am fost curios de acest scenariu și, pornind de la inflația anilor trecuți, am făcut o simulare bazată pe datele istorice. Rezultatul? Puțin peste 450 milioane. În scenariul meu, bazat pe datele istorice începând din 1915, rezultă o „cumințire” a amplitudinii ciclului inflaționist. Însă trebuie să ținem seama de cantitatea imensă de hârtie fără acoperire tipărită. Acești bani pot cauza o mărire incredibilă a amplitudinii ciclul inflaționist, ceea ce va reduce substanțial nota finală de plată. Personal nu cred că nota finală va depăși trei sute de milioane în bani actuali.

Desigur, poți opta și pentru încasarea întregului premiu odată. Aceasta ar însemna, conform înțelegerii, plata unei singure tranșe de cinci sute de milioane de dolari. Având în vedere calculele de mai sus, suma pare rezonabilă, însă, în acel moment, mai intră o variabilă importantă în joc: sistemul american de taxare. Cum ai venituri de un miliard din care ai ales să încasezi doar jumătate, unchiul Sam își cere partea sa care poate ajunge la peste patru sute de milioane! Aceasta din cauză că premiul intră la capitolul „alte venituri” și nu beneficiază de nicio deducere. E cineva atât de nebun încât să prefere să încaseze acum mai puțin decât ar lua în cinci ani? Probabil că nu. E o altă variabilă de care Buffett probabil că a ținut cont.

În final trebuie spus că premiul se acordă doar celui care l-a câștigat. Aceasta înseamnă că, dacă a optat pentru plata premiului în rate, trebuie să mai fie și capabil să trăiască patruzeci de ani pentru a-l încasa. Aici intervine un alt calcul care reduce, de asemenea, valoarea premiului.

Ceea ce am vrut să subliniez în urma enumerării tuturor acestor variabile e faptul că Buffett nu s-a aruncat cu capul în zid, ci și-a calculat destul de bine riscurile cărora este expus. De ce a făcut acest pariu e greu de spus. Probabil de expunerea imensă vor beneficia o groază de firme aflate în portofoliul Berkshire Hattaway. Deja „tombola Buffett” pare mai mediatizată decât întregul campionat. Întrucât beneficiile sunt mult mai mari decât cheltuielile, probabil că suma vehiculată nu a fost investită aiurea. Și, dacă stăm să ne gândim că există o probabilitate enormă ca, în urma acestei expuneri fabuloase Buffett să nu plătească niciun sfanț, ajungem la concluzia că omul e pe cale să facă o nouă afacere bună. E un model de urmat!